Peste noapte au cazut ploi abundente care au umflat izvoarele din munti iar pestisorul degeaba incerca cu disperare sa se agate de pietrele alunecoase sau crengile cazute in apa ca presiunea curentilor il impingea tot mai jos, pierzand teren centimetru cu centimetru. Trosneau copacii in intunericul noptii doar fulgerele aprindeau lumini infricosatoare, pe care se daramau umbre tot mai inspaimantatoare. Se vedea clar cum cerul se razboieste cu pamantul iar furtuna trimisa la sol incerca sa miste tot ce putea in calea ei, pana a ajuns la epuizare si si-a gasit un refugiu dupa niste dealuri pacifiste.
Pestisorul, in incercarea de a recunoaste peisajul din jurul sau intr-o dimineata senina, cand zorile au schimbat cerul intr-o culoare a tolerantei, a identificat coordonatele geografice ale locului. Se afla in mijlocul unui canal murdar din arterele orasului, unde ajungea doar putina lumina si era lipsit, spre disperarea lui, de stanci si pietre, ape curate si repezi ale izvoarelor de munte. Plangea amar cu lacrimi de aur si s-a agatat ca de ultimul ajutor, de carligul unui pescar. Mare i-a fost mirarea pescarului ca dupa o zi atat de involburata, primul peste prins de el sa fie chiar pestisorul de aur.
Il tinea in mana tremurand de emotie, cautandu-i privirea si asteptand sa-i vorbeasca conform povestilor care nu mint. Asa cum simt animalele omul bun, pestisorul a stiut in mana cui se afla si a inceput sa vorbeasca:
-Te rog, omule bun, sa ma ajuti!
-Spune-mi, ce ar trebui sa fac pentru tine, vedeta povestilor cu calitati supraomenesti?!
-Sa ma scufunzi intr-un vas cu apa si sa ma duci inapoi la izvorul meu de munte. Eu numai acolo pot supravietui. Apele din canal nu-mi fac bine, sunt otravitoare datorita gunoaielor aruncate de oamenii nesabuiti. Daca nu ma duci inapoi la aerul ozonizat si apele cristaline din munti, nu se va mai scrie pentru copii despre pestisorul de aur!
-Ar fi o mare pierdere, mai ales pentru copii, iubitori de povesti, dar trebuie sa marturisesc ca si adultii ti-ar duce lipsa, n-am mai avea sperante in asteptari. Asa ca te asez acum in acest bidon cu apa de baut si iata-ne, pornim la drum chiar acum!
-Dealurile rotunde, padurile dese de brazi, muntii semeti, sper sa ne asteptati!
In clipa cand pestisorul a reluat inotul liber in locul lui de bastina, a vorbit din nou:
-Omule drag, spune-mi ce dorinta ai ca sa te rasplatesc!
-Mmm... nu stiu cum sa-ti spun ca mi-e cam jena.
-Hai, omule bun, doar mi-ai salvat viata! Iar eu sunt setat sa te pot ajuta cu tot ce doresti tu.
-Dar pana acum nu am impartasit cu nimeni aceste secrete!
-Fa acum! Eu sunt discret si nu dezvalui secrete.
-Fie, daca spui tu. Vezi, pestisorule, fiecare om are niste fantezii, despre care nu vrea sa vorbeasca. Le tine in secret, le creste, le dezmiarda, le infloreste, le schimba dupa bunul sau plac si le pastreaza pe intregul parcurs al vietii.
-Dar eu stiu ca oamenii au dorinte realizabile si irealizabile. Tocmai de asta s-a inventat personajul meu sa ajute cate un om sa treaca de granita irealizabilului! Nu te sfii, prietene, si spune-mi sincer despre ce este vorba.
-Vezi, pestisorule, eu de multe ori am simtit in viata ca mai ales zilele de la sfarsitul saptamanii ii apropie oamenii.
-Asa e, dar ce ai vrea tu, pentru tine?
-As vrea sa pot vedea in casa oamenilor, intr-o zi de sambata, de pilda, cum se iubesc ei!
-Iar din iubirea lor sa te alimentezi si tu?!
-Exact. Asta vreau. Sa ma inspir din iubirea altora ca sa-mi traiesc traiul mai ingaduitor.
-Zis si facut, draga prietene. Te voi duce in mai multe case, cu iubiri diferite si ramane la latitudinea ta, pe care o vei alege sau daca te vei lega de vreuna din exterior ori vei ramane cu cea ce stii tu ca se afla in interiorul tau.
....
In prima casa, unde a castigat libertatea de privire, unul, Raul citea, iar Adela se uita la Tv, pana cand el a simtit ca e invaluit tot mai puternic de parfumul ei imbietor. Incet si-a asezat cartea pe noptiera apoi a inceput sa cucereasca cearsaful centimetru cu centimetru, apropiindu-se de ea, pe sub plapuma. Ii placea mult sa caute pe sub invelitura. Asa a dat ca din intamplare de un san al Adelei, dulce si suav, cu un rozmarin imbatator in varf, caruia nu avea cum sa-i reziste, asa ca l-a luat intre buzele sale rebele si pofticioase, gustandu-l, savurandu-l, cu impresii, care treceau de granitele realului. Adela a ramas in acest timp, scufundata intr-un film plin de scene de dragoste, acceptand furnicile subterane, care o gadilau in zona pieptului voluptos.
Raul s-a intins si dupa al doilea san care era cu o idee mai mare, ascultand mereu bataile inimii si il framanta si pe acela cu o dorinta de a face dintr-un aluat puternic o prajitura apetisanta. Intre timp se cauta in pantalonii de pijama, ca sa fie totul sub control, si cu satisfactie constata ca bumerangul lui se trezeste la viata treptat si tot mai hotarat isi cerea drepturile la existenta. Cu o mana infundata in pijama, continua cu cealalta cautarile, pe sub plapuma, pana a dat de ombilicul catifelat al femeii, care il inspira pe loc la o mangaiere nuantata, mergand mai departe, isi scufunda mana, cu o placere vadita, in pajiştea maronie a triunghiului pubian. Ii crestea excitatia cu fiecare halta in plus, savurand fiecare moment in parte, coborandu-se in despicatura cu miresme de begonii. Trebuia sa simta gustul lor neaparat, asa ca a lasat-o pe Adela sa se delecteze cu filmul de dragoste, pe cand el isi scufunda capul sub plapuma, plonjand intre picioarele ei calde. Asa cum isi inchipuia, a descoperit din nou buchetul de miresme combinate din gustul femeii parfumate cu cele ale apei si ale sapunului, care nu de mult ii mangaiau corpul intr-o simbioza topitoare. Inspirandu-i mirosul de femeie apetisanta, despartea cu grija, vibrand de emotie, labiile fragile, facand loc varfului limbii pentru o patrundere in sfera calda a vaginului, care fremata ca un vulcan in stare de erupere. Adela urmarea filmul dar sucul feminitatii ii crestea cu fiecare atingere insinuanta, care ii stimula clitorisul pana se umfla si el ca un catarg al dorintei.
Ea parea scufundata in povestea filmului dar o treceau tot mai des valuri de caldura cotropitoare. Dragostei nu ai cum sa-i rezisti, ori o refuzi, ori o accepti cu cea mai mare deschidere. Ii placea sa ramana in expectativa si sa primeasca onorurile intr-un mod aparent pasiv. Si daca nu-si imbratisa iubitul, stia sa se lase prada lui, pentru trezirea simturilor, care actioneaza incet-incet, in favoarea lor. Raul si-a infipt bumerangul exact intre sanii ei receptivi si plini de dorinte in asteptare, plimbandu-l in sus si in jos, decojandu-l de membrana, apoi imbracandu... |
Pestisorul de aur – I.
