-Asa e, dar ce ai vrea tu, pentru tine?
-As vrea sa pot vedea in casa oamenilor intr-o zi de sambata, de pilda, cum se iubesc ei!
-Iar din iubirea lor sa te alimentezi si tu?!
-Exact. Asta vreau. Sa ma inspir din iubirea altora ca sa-mi traiesc traiul mai ingaduitor.
-Zis si facut, draga prietene. Te voi duce in mai multe case, cu iubiri diferite si ramane la laitudinea ta, pe care o vei alege, sau daca te vei lega de vreuna din exterior ori vei ramane cu cea ce stii tu ca se afla in interiorul tau.
Ninsorile cazute peste noapte i-au determinat pe cei patru prieteni sa mai faca o ultima escalada la munte. Iubitori de sporturi de iarna erau si altii care ieseau rand pe rand din cabanele vecine. Expirand aburi calzi aratau ca niste oale cu apa clocotita in interior, si totusi dupa primii pasi pe zapada se loveau peste brate, piept si picioare ca sa se mai incalzeasca. Din experienta stiau ca cel mai bun remediu este urcarea dealului, pas cu pas, pentru o incalzire sigura. Sandu si Cleo au luat-o inainte iar Robert cu Ana, au ramas in urma lor.
-Sa stii ca eu nu prea stiu schia, pe o partie asa de mare ma aflu pentru prima data! – spunea Ana cu voce ingrijorata.
-Ai sau n-ai curajul sa cobori? – spune-mi, Ana, sincer!
-Am curaj sa incerc, stiind ca ma vor ajuta claparii. Eu am tendinta de a cadea pe spate dar claparii imi tin picioarele si corpul in echilibru, spre norocul meu.
-Atunci tine-te de mine si ai incredere in tine! Vei vedea ca totul va decurge bine! – o incuraja Robert, care si-a luat elan pentru o coborare spectaculoasa.
Iar Ana n-a stat nici ea pe ganduri si a pornit in urma lui.
Atentia si-o concentra pentru a pastra aceeasi pozitie verticala, usor indoita din spate, cu betele ridicate si tinute langa corp. Vantul ii flutura suvitele de par rebele, scapate de sub caciula dar simtea efectiv o unda de placere a deplasarii spontane, care semana intrucatva cu zborul... Abia acum incepea sa inteleaga pasiunea unora pentru acest sport, pornind pe orice timp, oricat de rece, cu schiurile montate pe masini, spre muntii carunti de zapada. Pentru ea era o senzatie noua, extrem de placuta, chiar coplesitoare, daca se lasa clipe intregi in bratele albe ale iernii care o purtau cu gingasie in timp si spatiu, intr-un fel aparte, nemaiintalnit de ea.
Din impletitura cu iarna si zborul pe zapada, a fost trezita de o harmalaie mare, erau prietenii ei, care, opriti deja in vale, ii strigau cu voce rasunatoare:
-Opreeeste-te!
-Apropieee varfurile schiurilor!
-Fa un V cu schiurile talee!
Ana auzea toate instructiunile dar era pur si simplu “inghetata” pe schiuri, ea zbura ca un bibelou cu fes rosu, pe partie, fara sa poata executa vreo miscare. Auzea vocile prietenilor, vedea si portiunea ingusta din vale mai dreapta dar avea in fatza si schita contrapantei, care, spera ea, ca o va opri la timp.
Sa pornesti si sa savurezi inaintarea, apoi sa nu te mai poti opri, insemna un handicap pentru ea, si totusi nu era de loc speriata, de aceasta data, simtea ca panta din fatza care se ridica intr-un unghi mult mai ascutit decat cea parcursa, o va stopa cumva. Ceea ce nu a putut prevedea nici ea era faptul ca dupa viteza prinsa pe panta s-a urcat pe contrapanta o inaltime considerabila si fiindca nu se pricepea la nicio manevra tip cristiana, dupa ce dealul n-o mai ajuta sa se urce, a lasat-o sa coboare prin inertie... dar cum? Cu fundul inainte. Era singura, aflandu-se pe schiuri, care circula cu fundul inainte, coborand de pe contrapanta spre vale, intr-o viteza umilitor de lenta, timp in care prietenii aveau sa rada in hohote si cu euforia momentului strigau:
-Partie!!! Partie!!! – avertizand schiorii veniti de pe deal, pentru evitarea ciocnirii cu fata care schia cu fundul inainte. Fair play-ul oamenilor a ferit-o de orice izbire si a reusit sa ajunga teafara la prietenii ei, care intre timp si-au infipt schiurile in zapada, in pozitie verticala, intorcand-si fatza spre soarele cald al zorilor de iarna.
-Ai coborat foarte frumos, o lauda Robert, imbratisand-o cu tact, dar nu te puteai opri la timp.
-Opreste cine poate! – glumea Sandu ... Nu-i asa? – comenta plin de talc, in efervescenta momentului.
Ana nu-i putea invinovati ca aveau gura pana la urechi datorita amuzamentului servit chiar de ea si pendula intre incantare si delectare. Ea in sinea ei era foarte mandra pentru performanta de a cobori impecabil iar neputinta de a se opri era ceva banal pentru ea, asa ca reusea sa se amuze impreuna cu prietenii pentru evenimentul petrecut, merituos de a ramane in memoria unei vieti.
Fetele, dupa ce au pregatit sanvisurile pe masuta, s-au retras in baie sa se aranjeze dupa placul lor, iar baietii, in acest timp pregateau sticla cu vinul rosu ca rubinul. In soba mare ardea focul de trozneau bucatile de brad, imprastiind un miros atat de placut parca ii invaluia Craciunul, apoi s-au asezat la povesti de atmosfera. Fetele imbracate in pijamale, si cu cate un jerseu peste, si-au facut aparitia, ca ulterior sa se cuibareasca fiecare la prietenul ei. Sandu si Cleo au luat loc pe pat, privilegiul le apartinea, fiindca ei au inchiriat camera, iar Robert si Ana, care erau invitati, pe sacii de dormit, unde li se parea realmente mai romantic. Mancarea s-a topit imediat dupa o zi atat de solicitanta iar dupa prima sticla consumata, Sandu s-a grabit sa deschida si pe a doua. Dupa ce fetele s-au scufundat sub mai multe pa`turi suprapuse, vocea s-a reglat spontan in conformitate cu intimitatea discutiilor. Fiecare pereche avea lumea ei, care se deschidea cu peisaje splendide in fatza lor. Mainile lui Robert vibrau sub patura ca ale unui student de la conservator, care tine in brate o vioara frageda. Ana ii auzea inima batand si se gandea ca baiatul, poate prima data tine o fata atat de aproape.
Dinspre patul vecin veneau mici sunete de pupici, fierbinteala fosnetelor de cearsafuri, susoteli misterioase, apoi biruirea trupului feminin, gemete, gafaieli, incarcandu-se aerul treptat, cu mirosuri masculine si feminine, pronuntate si specifice daruirii de sine. Apoi, perechea aflata in lupta mai inainte, se linisti si se asternuse o pace peste trupurile lor, incununata cu respiratii mai grele, semn ca Sandu si Cleo, dupa o partida de amor, gusta acum somnul dulce, emanat de munte.
Sensibilitatea si muzicalitatea lui Robert, care urma conservatorul in calitate de student, nu-i permiteau sa porneasca la drum cu degetele febrile inainte de a se face in jur deplina liniste. Acum, insa, stia ca lumea e a lor si stia si Ana, ca de acum incolo nu are ce sa pateze iubirea strecurata in ei. Erau ca doua umbre fluide, iar lumina se afla in intersectia dintre ei doi, se atingeau cu o viteza incetinita, fara zgomot, respirau fara ecouri acustice, totul era la intensitati reduse doar sentimentele zburdau in jurul lor, la valoarea autentica, adunandu-i intr-o imbratisare cu miros de brad. Pieptul lui salta ori de cate ori atingea sanii ei de alabastru, cu vine transparente, pe care i se parea ca le zareste, ori le simte, ori isi inchipuia doar.
Ana statea inmarmurita, fiind inca sub efectul iubirii consumate cu cateva zeci de minute in urma. Nu si-a imaginat niciodata ca va accepta sa faca dragoste intr-o camera, in care se mai afla si altii, dormind, e drept. Greu, foarte greu a inceput sa reactioneze la gandaceii migratori de pe sani spre abdomen si inapoi, care umblau bezmetici pe pielea ei de catifea. Cei doi erau ingropati unul in altul cu membrele imbarligate, doar lemnele de brad, care plesneau in ardere, luminandu-le fetzele cate o secunda, stiau de incolacirea lor sublima, dar de vorbit nu vorbeau, mai bine se sacrificau intr-un foc etern.
Tanarul nu indraznea sa pipaie cu mana buchetul de viorele, nici ea sa ia temperatura falusului inflorit, cu toate acestea, instinctul ii indruma, pana ce Robert, cu firea lui sensibila s-a pliat pe corpul ei si si-a implantat arcusul in toporas, tresaltand cutia de rezonanta a trupurilor in joc. Atingerea era cat se poate de pura si irepetabila ca si cand se ating doi pui de animale ajunsi prima data la maturitate, sau cand doi ingerasi, dupa ce se tachineaza o vreme, decid sa se uneasca in aceeasi stea. Arcusul muzical ciupind subtil corzile toporasului, trimitea ecouri cristaline in zbenguiala nervurilor, iar suvoiul limpede al coloanei de lichid strapungea subit toate straturile adiacente ale trupurilor implicate, subordonate, daruite, impartasite.
A doua zi, parca nu aveau curaj sa se uite unul la altul. Iar de atunci nu au mai vazut impreuna cum trosnesc lemnele de brad in focul de la cabana.
Pestisorul de aur – III.
-Asa e, dar ce ai vrea tu, pentru tine?
-As vrea sa pot vedea in casa oamenilor intr-o zi de sambata, de pilda, cum se iubesc ei!
-Iar din iubirea lor sa te alimentezi si tu?!
-Exact. Asta vreau. Sa ma inspir din iubirea altora ca sa-mi traiesc traiul mai ingaduitor.
-Zis si facut, draga prietene. Te voi duce in mai multe case, cu iubiri diferite si ramane la laitudinea ta, pe care o vei alege, sau daca te vei lega de vreuna din exterior ori vei ramane cu cea ce stii tu ca se afla in interiorul tau.
Barbat la vreo treizeci de ani, imbracat intr-un costum gri si cu cravata, cu alura eleganta, apasa soneria ca sa apara numaidecat o femeie cam la patruzeci de ani, cu o rochie crosetata si transparenta.
-Buna ziua, stimata doamna. Sunt agent la asigurari si inchei polite de sanatate, pe locuinte, pe bunuri.
-Aaa! Atat de matinal?! Poftiti, poftiti…macar am cu cine sa-mi beau cafeluta de dimineata…
-Va pot ... |
Pestisorul de aur – II. si III.
