| Se mai nasc fete in zi de 24 iunie, ca mine, dar eu CRED in puterea Sanzienelor, poate sunt una din ele, ULTIMA SANZIANA. Nu stiu cum va arata viitorul, nici nu ma priveste, nu sunt vesnica si nici nu-mi doresc nemurirea. Daca m-ati intreba cine sunt cu adevarat, nu v-as putea raspunde. Stiu doar ca vin de departe. Si ma doarea amintirea iubitului meu. Nu-l cunosc, dar cat ma mistuie dorul, desi, poate, El nici nu exista. In noptile de vara, deschid fereastra si, invasmantata doar in adierea vantului, cu ochii inchisi, il caut in gandurile mele. Sau, mai degraba, incerc sa aflu de unde poate sa apara El in viata mea. Si atunci, in memorie mi se desteapta imagini de care lumea de azi nu-si mai aduce aminte. (Inceputul Lui Deopotriva El/EA isi schimba culoarea, semn bun pentru toti pietrarii Imperiului de Jos, ce aveau sa puna Puterea lor de magi in literele numelui Nenascutului de la Rasarit. Si daca El, cum nu dezvaluie Oracolul, se va naste fata? Intrebarea zdruncina credinta celor des mancatori de carne si ierburi dospite in fierturi. Doar Feciorii Lupi, de rang nobil, fara sa sovaie, cu prelunga lor chemare de dragoste pe luna plina, starnesc Ritualul Miresei ) Ma opresc din ganduri, nu stiu de unde imi vin imaginile, inima imi bate cu putere, imi este atat de dor de El, desi nu stiu cum arata, nu-i cunosc glasul, privirea, vreau sa-i simt degetele cum trec prin buclele parului meu lung, auriu ca spicele graului copt, adierea de vant imi infioara sanii nestransi in mainile Lui puternice, nu mai pot ramane in clipa ce trece, ma arde flacara absentei iubitului meu, inchid din nou ochii, cautandu-l acolo de unde ar putea veni intr-o zi (Steiul de piatra din mijlocul Templului Androginului emana aroma de fragi, asa cum poruncisera ursitoarele sa se infaptuiasca Ritualul Miresei. Au intrat, cu cate un baros pe umeri, doi tineri preoti, goi, titanici in forta muschilor, urmati de Fecioara Stealara, acoperita doar de parul lung, negru, ce-i cadea peste sanii albi, rotunzi. Era aleasa sa aduca pe lume, intr-o zi, trupul de prunc al Nenascutului de la Rasarit. Tinerii, incordandu-si corpurile si puterea bratelor, au inceput sa loveasca Steiul de piatra, desprinzand din el, bolovani dupa bolovani. De acum, Muntele si Fecioara aveau sa duca mai departe zilele tuturor Nemurilor, sau, dimpotriva, totul avea sa se sfarseasca aici. Afara, la intrarea in Templu, mai marele Sfatuitor s-a apropiat de Zeita. A fost intrebat / Crezi in puritatea fetei mele? / Sfatuitorul, ingenunghiat, si-a lipit fruntea de mana Zeitei, fara sa o priveasca in ochii. Muntele nu dezvaluia nimanui, nimic, despre Misterele Iubirii Trupesti, cine putea fi sigur pe nesatioasa pofta a Pietrei Androgine? Dinspre interiorul Templului se auzeau, tot mai dese loviturile de baros. Adulmecandu-le, Feciorii Lupi, frematatori, isi lungira gaturile, urland, prelung a dragoste neinceputa) Imi opresc, din nou, meandrele gandului. Am pielea incinsa de buzele care nu mi-au atins, niciodata, umerii, nu s-au coborat, pe linia gatului, pentru a se opri pe salbaticiunea sanilor mei, si fiecare loc neatins de gura iubitului meu, se aprinde de dor, pielea ma arde. Deschid ochii si, printre ploapele mele tremuratoare, se strecoara imaginea unei stele. Poate, acum, o privim amandoi si, prin steaua oglindita, deopotriva in pupilele mele ca si in irisii lui, El ma poate vedea, in gandurile sale, asa cum sunt eu, reala si iubita sa dintotdeauna. Formele trupului meu tanjesc atat de mult dupa privirea lui, incat, mainile mele, cu gesturi soptite, involuntar, conduc acesta dorita privire, pe rotunjimea sanilor, pe curbura soldului, pe linia zvelta a coapselor, imi mangai trupul ca si cand El, prin degetele mele, m-ar putea vedea. Sufletul meu, prea plin de existenta sa, mi se revarsa in trup, dar trupul ma doare si, din nou, inchid ochii si fug in cautarea Lui (Cu ultimele lovituri de baros, date Steiului de piatra, cei doi tineri preoti il sfaramara complet, dand la inveala maretia Muntelui pastrata, de milenii, in acel Stei. Un viguros Falus, cu totul si cu totul din diamant. Fecioara, privind virilitatea androgina, respira adanc si isi musca buzele. De afara au razbatut, pana la auzul ei, urletele prelungi de dragoste neinceputa ale Feciorilor Lupi si simturile i se pornira ca focul intetit de vant. Abandanadu-si baroasele, inca respirand greu, transpirati, dar cu priviri extatice, cei doi tineri preoti, goi cum erau, s-au apropiat de Fecioara. Unul dintre ei a rostit / Trebuie sa pregatim Trupul Miresei / Fecioara a incuvintat cu un gest al capului. Au mai facut un pas. Fecioara le simtea respiratia ce mirosea a ierburi proaspat cosite. Palmele lor, cu tandrete, i-au dezgolit umerii goi, ascunsi sub parul lung, apoi mainile au coborat catre sanii, mangaindu-i si framantandu-i cu patima crescanda. Au mai facut un pas. Fecioara le simtea piepturile transpirate, intr-o parte si alta a trupului ei, le simtea erectiile carnale cum ii atingeau coapsele. A privit, fix, la Falus-ul de diamant si si-a lasat trupul sub valtoarea instinctelor si in voia preotilor. Acestia au inceput sa o sarute, pe gat, pe sani, cu forta lor titanica, au ridicat-o, usor, pana la inaltimea umerilor, intre ei, cu fata catre Cer, pentru ca, unul, sa-si afunde gura intre sanii albi, in timp ce al doilea, cu capul intre picioarele Fecioarei, i-a cautat, cu buzele si limba, izvorul placerilor, ce se si porni tumultos sa-i inunde fiecare fibra a trupului. Simtindu-i zvacnirile, tinerii preotii au rasucit-o, Fecioara si-a trecut bratele peste umerii lor, iar ei, sustinand-o pe brate, au dus-o deasupra Falus-ului, lasand-o, incet, in jos, pana cand varful de diamant a atins-o si a inceput sa-i patrunda in fiinta. A gemut. De acum avea sa fie, mereu, Mireasa in fiecare mireasa de pe Pamant, Mireasa pana in ziua de Sfarsit a Lumii, in care, intr-o oarecare femeie avea sa-l nasca pe El, Nenascutul de la Rasarit, promis pentru Ultima Sanziana, intru savarsirea si desavarsirea Ultimei Perechi, pentru ca astfel, Androginul sa se regaseasca pe sine in iubirea lor) Mi-am muscat buzele, dorul imi este atat de intens, incat, lacrima ce mi se prelinge pe obraz, e fierbinte. Ma zvarcolesc in pat, unde sa-l caut? Cum sa-l recunosc in aceasta lume? Ritualul Miresei a fost uitat, nimeni nu-si mai aduce aminte ce inseamna Sacrul Erotic si, doar, ici si colo, in cate un cuplu se mai presimte aceasta straveche chemare. Iata-i, de mana, sot si sotie, pe strada. Sunt tineri, frumosi, se iubesc, dar brusc, sotul se inegureaza la chip, nu-i mai ajunge aerul de respirat si simte junghiul geloziei cum ii sfarteca inima. Ce s-a intamplat? Nimic mai mult decat o privire lacoma, a altui barbat, trimisa catre sotia lui. Unde este Iubirea? Spune ca isi iubeste jumatatea conjugala, dar, de fapt, o considera, constient sau inconstient, doar proprietatea lui. E sincer cand zice ca o iubeste, pentru ca isi iubeste proprietatea, nu a aflat ce insemna femeia din sotia sa. Cum poti trezi, in el, Puterea Sacrului?. Instinctiv, femeia incerca. Seara, imbracata cochet, cu frivolitatea in privire si gesturi, se apropie de el. Languroasa, perversa, provocatoare. Se lipeste de trupul lui si ii sopteste, otravitor, la ureche /Doreste-ma pervers, imagineaza-ti ca sunt si a altui barbat, ca ma culc cu el, doreste-ma in bratele altuia/ Desigur, e un joc, o fantezie de cuplu, dar instinctele sotului, cele autentice, incep sa lupte cu instinctul de proprietate si sotul se excita. O dezgoleste, o tranteste pe pat, ii desface picioarele facand loc erectiei sale, iar ea, inchide ochii si continua otravirea /Sa ne imaginam, amandoi, acum, ca eu sunt cu alt barbat, nu cu tine, imagineaza-ti cum ma are in aceasta clipa, simte ce simte alt barbat cand ma penetreaza/ Are, femeia, puterea sa-si corupa sotul? Ajutandu-l, astfel, sa-si aminteasca de Falus-ul Primordial?, Sau isi lasa barbatul sa se identifice cu banalul penis erect din propria-i existenta? Fecioara care, intamplator, sau predestinat, s-a autodeflorat cu o statueta/amuleta, in fata unui adolescent ce se masturba /povestirea este pe acest site/ , fara sa vrea, fara sa stie, a chemat in simturile ei, Ritualul Miresei, si a ramas cu obsesia ca trebuie sa o puna cu alti barbati in fata sotului. Ce se va intampla daca reuseste? Intotdeauna se petrece la fel. Iat-o, imbracata intr-un halat de seara, febrila, cuprinsa de o inexplicabila teama interioara, sotia isi priveste sotul, ce discuta, aparent, calm, cu cei doi prieteni, invitati special pentru noaptea aceea. Vrea sa parasesca incaparea, dar, in acelasi timp, o putere irezistibila exercita fascinatie asupra sufletului si dorinta aprig starnita, in trup. Nu stie ca este vo... |
ULTIMA SANZIANA
