UN BARBAT LINISTIT
Sunt un barbat linistit. Si totusi, în acea zi, îmi venea sa urlu de nervi.
Am facut un pas, apoi am apucat-o de umeri si-am zgâltâit-o.
M-a privit stupefiata, dupa care m-a palmuit cu sete.
Într-o zi, în biroul meu a intrat o fetiscana. S-a recomandat Marcela Ferariu. Am invitat-o sa ia loc, i-am oferit un scaun si am întrebat-o cu ce-i pot fi de folos. A parut putin stânjenita, surprinsa. M-a atintit fugar cu ochii ei mari, dupa care si-a plecat privirea.
Am avut astfel timp s-o studiez, desi în fuga. La prima vedere, o persoana stearsa, pentru ca nu era deloc machiata. Înainte de a apuca sa-mi raspunda, a aparut si seful care mi-a spus pe un ton poruncitor sa ma port frumos si sa fiu politicos cu noua venita. Ea m-a privit oarecum speriata si mi-a surâs rusinata
.
De fapt, eram preocupat de spusele sefului, fusesem jignit de remarca sa grosolana. Habar n-am de ce a zis chestia aia. Eu sunt de felul meu ultrapoliticos, pentru ca sunt un tip mai degraba rezervat si retras, nu-mi place familiaritatea. Politetea rece este o arma cu care-i tin la departare pe ceilalti. De aceea par cam ursuz. Poate de asta a spus seful vorbele alea.
Astfel am aflat ca Marcela era noua mea colega. Absolvise facultatea de hidrologie, dar nu gasise nimic în domeniul ei. Avea niste cursuri de calculatoare, stia bine engleza si franceza, asa ca s-a reprofilat. A lucrat pe la câteva firme particulare, apoi a ajuns la noi.
Marcela Ferariu…. La primul contact, o fata normala. Dar daca aveai timp s-o observi – si eu am avut de atunci timp – îti dadeai seama ca e o fata foarte draguta. Ochi albastri, bruneta, înaltuta, cu solduri voluptuoase, glezne subtiri… ce mai, o fata mai mult decât agreabila. Totusi, de ce nu se machia deloc? Poate ca asa-i placea, sa fie naturala. Si trebuie sa recunosc ca avea mult farmec, chiar datorita acelei naturaleti înnascute.
Ca sa fiu mai precis, nu era chiar colega cu mine; de fapt era mai sus în organigrama; era ceea ce se cheama “Assistant manager” – Asistenta sefului. Fleosc! Eu, un simplu inginer, om la patruzeci de ani, sa fiu în puterea unei fetiscane de douazeci si sase de ani… Naspa. Si totusi, nu am avut nimic sa-i reprosez, la început. Fata cuviincioasa, la locul ei…
Dupa ce a iesit seful, tânara a si intrat în vorba cu mine. Prima impresie – ca ar fi sfioasa – a fost înselatoare, ca de altfel si impresia de fiinta stearsa. Fata era o vorbareata. Am aflat imediat câte în luna si în stele despre Marcela, pentru ca era o fire foarte deschisa. Dupa doar doua zile, stiam ca e casatorita si ca are un copil mic. Am respectat-o pentru asta. Sotul lucra ca director la un privatizat, avea un program de lucru încarcat, pleca dimineata si venea seara. Curios, dar eu, care sunt cam rezervat si tacut, am fost cucerit de volubilitatea Marcelei. Nu dupa mult timp ne tutuiam în lege. Cred ca chiar ne împrietenisem.
Ne întelegeam, ne ajutam la diverse lucrari de birou. Din când în când, seful venea, o întreba cum se simte, se foia pe lânga ea. Îi dadea cam multa importanta…
Colega câstigase stima sefului. Si atentia acestuia. Tot timpul auzeam: “Marcela a facut…”, “Marcela, ce m-as face fara tine?”. Fata a început sa se înfoaie în pene.
Iar eu? Eram acelasi tip atent, respectuos – barbat de moda veche – ma straduiam sa mentin o atmosfera colegiala în birou.
De la un timp, Marcela parca a înnebunit. I s-au urcat la cap laudele sefului. Începuse sa ma tracaseze (“Nu esti capabil sa termini referatul la timp” sau “Hai, ma, ce faci esti adormit sau beat, am sa-i spun sefului ca te misti ca melcul” sau “Ai doua viteze: încet si pe loc”).
Ma scosese din minti cu fitele ei.
Unde era Marcela de la început?
Femeia din biroul meu era de-acum o scorpie.
Într-o zi, când eram singuri - seful plecase în oras – lucrurile au scapat de sub control.
Eram hotarât sa am o discutie decisiva cu colega mea.
“Asculta, Marcela” am început, pe un ton calm “a venit momentul sa-mi dai niste explicatii.”
A strâns din buze si mi-a aruncat: ”Ce explicatii? Ce vrei de la mine? Ma, cine esti tu sa-mi cer explicatii? Iesi afara!”.
Sunt un barbat linistit. Si totusi, în acea zi, îmi venea sa urlu de nervi.
Am facut un pas, apoi am apucat-o de umeri si-am zgâltâit-o.
M-a privit stupefiata, dupa care m-a palmuit cu sete.
Nauc, mi-am frecat obrazul si am facut o remarca prosteasca: “Da’ de ce sa ies eu afara? Tu sa iesi! E biroul meu! M-am purtat frumos cu tine si tu… ”
Ochii îi straluceau: “Porcule! Esti un porc! Ce vrei? Nu esti bun de nimic, ma!”
Fierbeam: “Vreau sa întelegi ca nu ma mai pot lasa calcat în picioare de tine! Baga-ti mintile în cap, Marcela, ca de nu…”
Mi-a replicat: “Dar daca nu mi le bag, ce-ai sa-mi faci, ma? Esti un ticalos! Trebuia sa stiu de la început! Te-ai holbat la picioarele mele din clipa în care am intrat aici…”
Desi aprins, dialogul nostru era soptit. Vorbele taioase zburau ca niste cutite prin aer. O luasem razna amândoi.
“Nu-i adevarat ca m-am holbat la picioarele tale…” m-am aparat.
“Ei, nu… Crezi ca nu simt cum te uiti la mine, tot timpul, ca un flamând? Lasule! De asta nu ai nici o iubita, ca esti un las, nu esti în stare...”
Asta a pus capac!
“Ce te legi de viata mea particulara, Marcela? Am si eu ochi si observ ca atunci când te cheama seful, te aranjezi, te ferchezuiesti… Femeie maritata, si tu te comporti ca o…”
Ca scoasa din minti, a facut doi pasi spre mine si m-a palmuit din nou.
Am apucat-o de încheieturile mâinilor si am tinut-o.
Se zbatea, dar fara convingere. “Halal barbat, dai într-o femeie lipsita de aparare!”
Culmea, dupa ce ma pocnise, tot ea ma acuza!
“Când am dat eu în tine, Marcela?”
“Acum! Uite cum ma strângi de mâini… Ma doare, ma, lasa-ma…”
Brusc a izbucnit în lacrimi. Se zbatea în continuare, fara vlaga, si bolborosea: “Ce mai barbat! De când am venit, ma tot masori din ochi, ma spionezi… . Hai, macho man, arata-ti barbatia! Ma, nu esti în stare de nimic.. lasa-ma, da-mi drumul la mâini…Auuu… ma doare…“
“Nu-ti dau drumul pâna nu-mi spui ce naiba ai, ce te porti asa urât cu mine?”
“Nu-ti spun nimic, de ce nu-mi dai drumul? Si ce te tot uiti la picioarele mele, ai vrea sa ma pipai, nu-I asa, ti-ar conveni sa mi-o tragi, ma, sclifositule..”
Atât! Pâna aici! Ce tâmpenii putea sa spuna! În ciuda lacrimilor ei, trebuia sa-i aplic o corectie. Corporala.
Am rasucit-o si am proptit-o cu burta pe birou. Voiam sa-i dau o bataie zdravana la fund, apoi, fie ce-o fi!
I-am ridicat fusta si i-am dezgolit fesele. Mirosea teribil de ademenitor… Femeie tânara…
Avea chiloti rosii si carnea alba, viguroasa. Am plesnit-o de vreo doua ori, dar fara forta, mai mult am mângâiat-o. S-a speriat.
“Ce faci? Da-mi drumul, porcule, nu-ti permit!”
Am pipait-o cu miscari aspre.
“Nu, nu, te rog sa nu pui labele pe picioarele mele…”
Nu m-am mai controlat. M-am descheiat la prohab imediat si mi-am scos pula. Cu o mâna o tineam de ceafa, aplecata cu fata pe birou. Se zbatea, dar nu prea tare. Protesta, dar în soapta, ca si cum nu credea ca-i voi face ceva. Nu stia ca îmi pregateam madularul.
Mi-am înfipt penisul – care era dur si ... |
Un barbat linistit
