Dormise in camera cea mica, harazita pentru musafiri, dar avand curba efortului de dimineata viguroasa, se scula inainte de vreme, ieşi din camera fara viata si intra in bucatarie…sa se intalneasca cu o viziune magica… David al lui Michelangelo? Un Gladiator in miniatura sau un Raffael in culori?
Ceva din toate acestea si in plus, distanta de nici trei metri intre ea si el, o distanta accesibila tuturor simturilor… ce ar fi fost sa-si fi pus mana atunci pe acest trup? Ca sa se convinga, exista? respira? Sau e divin, doar in starea de somn? Observa liniile unui corp frumos, bine cladit, usor bronzat, o combinatie de masculinitate si finete. Fragilitate? Nu, numai sensibilitate.
Avea picioare lungi, cu pulpe desenate, dar fara par vizibil, poate avea fire de par blonde, care nu se vedeau de la aceea distanta. Picioare care te chemau sa le atingi, sa le iei model pentru o lucrare in lut sau o poezie ulterioara. Picioare ca si la expozitie, pe care se scrie: va rugam nu atingeti exponatele. Nu le atingea, doar le mangaia cu privirea in toata lungimea lor, pana se terminau intr-un slip in culoarea diminetii, prada devotata a visurilor nocturne prelungite.
Slipul dormea si el linistit, nu se vedea pe el nici o agitatie. Acum ii pare rau, enorm de rau ca in atatia ani de copilarie nu a stat alaturi unul de altul si fizic, nu numai sufleteste… ca sa-l fi simtit pe el ca fiinta opusa in sex, ca sa-l fi provocat, ca sa fi fost provocata. Nu, din toate acestea nimic nu s-a intamplat, doar au crescut in aceeasi copilarie, viata nu le-a ingaduit sa impartaseasca chiar si adolescenta. Nu a stat niciodata atat de aproape de el ca sa-l fi simtit, sa-i fi vazut dorinta, ridicandu-se dupa ea, dupa un corp atat de cald si frumos.
Deasupra slipului se vedea ombilicul cu un puf abia perceptibil, care schita o linie intre ombilic si parul ascuns sub panza slipului, de multe ori in viata urmarea acest drum enigmatic ce se intindea intr-o directie verticala, o fasie de par de sub ombilic care tine pana la organ ca o cascada in cadere, ca o ulita de pajiste, ca meridiana cu care te poti juca, inchipuindu-ti ultima statie, unde cascada de par ajungea intr-un ocean negru sau de un brun bland cu valuri incretite. Ce senzatie tactila iti da mangaierea stufului de par, senzatii bogate, multicolore, care se topesc, se anuleaza la vederea baietilor mai noi, tunsi anghinal.
Te-ai juca cu parul din zonele calde pana s-ar trezi baiatul sau barbatul. E interesant, organul genital isi traieste viata parca independent de persoana, dar in profunda dependenta cu senzualitatea vizuala, auditiva sau mai ales tactila.
Razele soarelui se jucau nestingherite pe abdomenul fin al baiatului, il mangaiau, il inconjurau, il sarbatoreau. Atunci nu a indrăznit sa-si plimbe degetele pe statuia vie, lungita pe pat, doar cu privirea matura corpul in sus si in lat si era fericita ca poate satisface foamea fetei inocente. Ii parea bine de materialul didactic atat de estetic si erotic, atat de curat si inocent, un trup abia dezvelit de hainele ludice ale copilariei.
Ce tablou! Nu-l strica nicio umbra a vietii, niciun canal rau mirositor al realitatii, nici un colt murdar al experientelor de mai tarziu, era un peisaj de vizitat doar cu ochii, de mangaiat doar cu ochii, de mancat doar cu ochii…
Pe trunchi se evidentiau grupuri mici de muschi, fiecare la locul lui, ca sa dea intregului o imagine unica a unui corp de adolescent... |
Un corp de adolescent
