Se intalneau intamplator aproape in fiecare zi: ea, grabita si cu telefonul la ureche, el cu zambetul pe buze si castile in urechi. Ea - office, cu tocuri, el - sport si cu un aer foarte relaxat.
Nici unul nu avea un spirit foarte matinal. El visa in continuare cu castile in urechi, pe drumul catre metrou, iar ea isi bea aproape mereu cafeaua in drum spre birou, in speranta ca, o data ajunsa, va fi in stare sa raspunda cat de cat coerent mail-urilor care deja asteptau in inbox.
L-a observat pe Alex intr-o dimineata cand, in graba-i caractristica, Elena nu isi daduse seama ca unul dintre nasturii de la camasa se descheiase si lasa la vedere mai mult decat si-ar fi dorit sa arate trecatorilor de pe strada. Era suficient felul in care fusta de lungime medie i se mula pe solduri si picioare, lasand vederii niste gambe lucrate la sala si glezne foarte subtiri. In dimineata ceea insa, i-a observat zambetul fluturat in coltul gurii si privirea indrazneata, care au facut-o sa se uite un pic in jos, catre decolteul un pic mai adanc decat il vazuse in oglinda inainte de a pleca de acasa.
A doua dimineata, s-au intalnit din nou, ea la fel de grabita, el la fel de calm si relaxat. Privirile insa li s-au intersectat complice.
Ajunsa la birou, Elena si-a inceput lucrul ca de fiecare data, cu mail-uri, deadline-uri, timelines si feedback-uri intortocheate. Doar ca, dupa ce si-a pus lucrurile in ordine, s-a surprins stand in fata monitorului, cu cana de cafea in mana, ascultand muzica si cu gandul la el…descheindu-i incet fiecare nasture de la camasa, mangaindu-i sanii frumos rotunjiti de sutineul rosu pe care il purta… And it wasn’t bad at all…
Dupa o perioada destul de lunga in care se vedeau aproape zilnic, iar diminetile Elenei erau mai complicate ca urmare a intrebarilor : « «cu ce ma imbrac ? », « «cum imi sta parul azi ? », « ce pantofi imi pun ? » etc, Alex a cam disparut din peisaj. Asa ca o lasase pe Elena cu fanteziile si dorintele ei…
Intr-una dintre zilele care au urmat, Elena a intarziat la birou (nu se hotarase daca sa imbrace rochia verde sau fusta creion si camasa colorata si decoltata, asa ca in cele din urma si-a pus o rochita rosie care ii accentua talia si era suficient de scurta cat sa puna la treaba imaginatia curiosilor).
Culmea era ca, in dimineata aceea, avea o intalnire cu un furnizor pentru o campanie pe care urma sa o desfasoare. Evident, cand a ajuns ea la birou, el deja era in sala de meeting de vreo jumatate de ora. Ceruse in espresso scurt si un pahar de apa.
Elena a fugit pana in birou, si-a aruncat geanta, a printat un mail si, cu cana de cafea in mana, a intrat val-vartej in sala de meeting.
Alex astepta foarte relaxat, distrandu-se cu niste prieteni pe Facebook, de pe telefon.
Revederea nu a surprins pe niciunul dintre cei doi, ba chiar a fost foarte naturala – au discutat banalitati, si-au baut cafeaua, ba au si batut palma pentru niste materiale pe care Alex i le prezentase.
Intalnirea era deja pe terminate, asa ca el a inceput sa stranga mostrele, aranjandu-le in mapa de prezentare. Cum acestea erau destul de multe, Elena s-a oferit sa il ajute. Evident, apropierea fizica a devenit periculos de atractiva, iar dorintele care pluteau atat de tare in aer au rabufnit. In urmatoarele secunde Elena era pe birou, iar Ale... |
Un expresso scurt
