Sotia zice ca are o curca fermecata, oriunde se duce prin gradina se trezeste cu ea alaturi. Se lasa jos, in iarba si asteapta mangaierile. Parcă ar fi om sau ar avea sentimente umane. E alba, imaculata, isi fixeaza privirea in ochii ei si sta cu atata ardoare numai s-o auda vorbind, lucrand, razand. E un fenomen. Sotia a si tesut cateva povesti in jurul acestui personaj dar deocamdata savuram realitatea, in care isi petrece viata curca noastra.
Pe parcursul vremii am crescut iepuri si pasari. Sotia dadea nume gainilor si le chema rand pe rand, pana ele se apropiau si-i mancau din palma. In alt an ea boteza cu nume de compozitori si domnitori pisicile adunate pe deal, care neavand hrana regulat si ascutandu-si auzul, in mod uimitor, dupa sunetul motorului masinii noastre, se adunau in gradina la noi ca la porunca. Cum receptionau primele sunete familiare, fugeau de pe hotare şi peste garduri ca sa ajunga cat mai repede pe parcela noastra, unde le astepta raiul de pe pamant, in chip de laptic caldut pentru douasprezece pisici, dar si pisoi, roscati majoritatea. Pana le ghiceam numele puse adhoc fiecaruia, dupa petele lor specifice, laptele se termina iar siroiul de pisici disparea. Poate chiar pentru asta se spune ca pisica e un animal parsiv, care nu te slabeste pana nu-i dai de mancare apoi te paraseste. Dar venirea lor darza, tumultoasa, - prin toate parapetele puse de natura si de mana omului, fara sa cunoasca vreodata obligativitatea buletinului sau pasaportului, privind respectarea granitelor dintre gospodarii, - ne-a fost draga. Unul era Bismarck, altul Beethoven, Chopin sau Schubert iar ceilalti, tot cu cate un nume sonor.
De anul trecut, insa, nevasta rasfata o curca fermecata, cum o numea ea, neavand pana acum una, care lasandu-se jos o invita s-o mangaie, daruindu-i din iubire cate un ou la doua zile. Oua mari, albe si pestrite. Dar iarna, sotia nemaivenind la gradina, curca a devenit nostalgica si numai expulza niciun ou. Traia doar cu furajele aduse de mine si din amintirile de azi toamna. Anul acesta, insa, cum se ridica o insula in plina apa, asa s-au strecurat si cateva zile de primavara adevarata intre doua ierni, in care, cu mare entuziasm ne-am dus la gradina sa insamantam pamantul pentru o vara fierbinte si o toamna fructuoasa, punand timpuriu salata, arpagic, usturoi si mazare.
Sotia era ocupata cu usturoi, cand se trezise deodata cu fermecata curca langa ea, venita pe deal direct din curte, recunoscand-o si asezandu-se jos, in iarba, langa ea. Numai nu torcea ca si pisicile. Statea cu privirea spre nevasta mea, sorbindu-i cuvintele si miscarile, ahtiata de socializare. Am fost fermecati si noi. Consoarta, izbucnind intr-un elogiu merituos, o mangaia cu toata tandretea si recunostinta pentru un asemenea atasament. Le-am facut poze pentru posteritatea momentului, dupa care mi-am vazut de treaba, pregatind si afanand stratul urmator, pentru mazare. Intre timp aruncam cate o ocheada spre nevasta mea si curca insemnata, lucrand tot mai anevoios.
Sotia, cum era aplecata asupra curcii, imi dadea fiori, vazand-o din spate, cu picioarele indepartate si intinse peste straturi, picioare lungi si subtiri, care se implineau in curbura unui fund imbietor, aruncat sus, in vant... ascultam vocea ei blanda, felul cum isi dezmierda curcuta unicata si ma apropiam pe motivul unei atractii irezistibile. Simteam o necesitate puternica de a tine fundul ei provocator in mainile mele, in timp ce-i ascult vorbele, derivate din suflet cu glas nealterat.
-Ce s-a intamplat, Nicule?! Nu mai ai treaba?
-Am venit si eu mai aproape de voi…
-Am crezut ca te atrage fenomenul „curca“ dar simt ca...
-Ce simti? Spune-mi si mie, te rog!
-Simt ca vrei sa te integrezi cu partea ta cea mai calda in corpul meu…
-Dar ma lasi, iubire? ... De cate ori am visat, vara trecuta, admirandu-ti firicelele blonde de pe picioarele tale, in valea florilor, cand stateai asa aplecata peste straturi si plantai sau pliveai...
-Te uitai atunci la picioarele mele?!
-Oo! Si la spartura dintre picioare! De cate ori iti pandeam firele de par scapate din pantalonii aceia scurti, atunci cand te aplecai asupra straturilor! Si umflatura aceea triunghiulara, despicata in doua de cusatura sortului.
-Si la ce te gandeai in momentele acelea?
-Vrei sa-ti spun?
-Astept sa-mi dezvalui gandul tau.
-Imi venea sa te daram, pe pamantul proaspat arat si sa te iubesc asa cum stiu eu, pana rasarea o vara plina de fagaduinte in corpul nostru si pitigoi in cantecul serii.
-Dar ne vad vecinii, Nicule!
-Care vecini? Cel din dreapta nu-i aici iar cel din stanga are treaba in padure.
-Si tu chiar vrei sa faci dragoste aici pe pamant?
-Daca te-am iertat vara trecuta... acum chiar te doresc mult, lasa-ma sa intru in tine, sa ma inghiti, sa ma dizolvi, sa te savurez, sa te insamante... |
Un gand pervers sau dorinta de a fi cat mai aproape de pamant?
