|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | Un om inteligent (1) | Autor : Anais19 - 2011-07-12
Citita de 5010 ori - Nota 7.48 (52 voturi) | | | Se spune ca oamenii inteligenti invata din greselile altora, oamenii normali din propriile greseli, iar oamenii prosti repeta aceaiasi greseala in speranta ca rezultatul va fi altul. Nu am pretentia sa ma incadrez in prima categorie, dar tot timpul am avut impresia si am crezut despre mine ca sunt un om normal, poate un pic mai desteapta ca altii. Insa in lumina ultimelor evenimente din viata mea sentimentala as spune ca ma incadrez cu success in ultima categorie. De cand ma stiu am fost atrasa de barbatii care arata bine, fara sa tin cont daca exista si ceva in capul lor, dar mai mult…in inima lor.
Astfel ca primul baiat din viata mea a fost un coleg de liceu care juca in echipa de baschet. Dupa ce m-am culcat cu el, am aflat cu nu am fost singura care s-a bucurat de el. Dupa lacrimi, scandal si multa suferinta am decis sa ma razbun si m-am cuplat cu cel mai bun prieten al lui, tot jucator in echipa de baschet. Credeti ca avut vreun efect? Da’ de unde. Ei au ramas la fel de prieteni, eu in schimb am fost aratata cu degetul de toata lumea. “Deh, poate data viitoare ma inva minte!” mi-am zis atunci.
Au urmat o serie de aventuri fara alt scop decat sex cu diversi indivizi, care mai de care mai aratosi la corp si mai micuti la minte. Era ca un facut sa am parte numai de golani si smecheri.
Chiar si acum…In urma cu cateva ore m-am despartit de prietenul meu, dupa un scandal monstru si o palma data de el mie. Eram impreuna de aproape un an, dar ar fi trebuit sa-mi dau seama de la bun inceput ca s-ar fi ajuns la asa ceva. Nu stiu ce a fost in capul meu! Stiti cum e cand intalnesti un om, ti-o tragi cu el si apoi incepi o relatie, pe care in adancul inimii stii ca e sortita esecului pentru simplu motiv ca nu va potriviti, dar continui sa te vezi cu el in speranta ca poate te-ai inselat sau ca sa nu fii singura sambata seara ori de sarbatori. Mare greseala. Si dupa aproape un an am decis ca e momentul sa pun capat.
Ne-am intalnit la sala de fitness. Unde alt undeva?! Cei pentru care lucrez sunt suficient de amabili si platesc angajatilor lor un abonament la o sala de fitness. E adevarat ca e destul de departe de unde stau eu, dar e mocca, iar sala e moderna. Si acolo l-am intalnit pe Adrian. Si el, ca si mine, beneficia de un abonament gratuit. Mai departe lucrurile au decurs cum am dorit eu, pentru ca eu am fost cea care i-a acceptat invitatia la un suc, apoi la film, apoi la el acasa. M-am dus de buna voie si nesilita de nimeni. Si dupa o noapte de sex salbatic m-a sunat, iar eu i-am raspuns. Ar fi trebuit sa ma opresc acolo, dar…am continuat.
Si iata-ma acum in drum spre casa mea, mai linistita ca oricand, dupa un scandal ca la usa cortului. Si totul a pornit de la o banalitate. Dar lucrurile au degenerat iar eu, sub influenta nervilor si din dorinta de a ma elibera de el pentru ca déjà eram plictisita de o relatie anosta, am fortat nota si m-am comportat ca o mahalagioaca. Am tipat, am injurat, mi-am pus poalele in cap…pana cand m-am trezit cu o palma peste ochi. In clipa aceea am tacut. Am facut pe ofensata, desi era doar motivul pe care-l asteptam ca sa pot pleca facand pe victima. Si el, ca un tont, mi l-a oferit pe tava. Degeaba s-a scuzat dupa, si-a cerut iertare, a implorat, a plans….eu am ramas implacabila. Poate ca daca as fi fost indragostita as fi avut regrete, dar asa….m-am simtit eliberata.
Fusesem insa destul de lasa, si preferasem sa ma complac intr-o relatie care nu ma implinea doar pentru ca nu vroiam sa fie eu cea care-i pune punct. Nu stiu nici eu de ce.
Bineinteles ca am renuntat la a mai merge la sala platita de firma unde lucram. Din fericire pentru mine aveam una destul de aproape de casa. Sa nu credeti ca ma duceam pentru sport…adica, ma rog, ma duceam ….si pentru sport!
Ai fi zis ca dupa ultima patanie ar fi trebuit sa ma invat minte si sa numai fiu cu ochii dupa barbatii care aratau bine…dar nu, imi era imposibil. Si dupa o saptamana de mers la sala, de 3 ori pe saptamana, imi facusem déjà o idée despre pedigree-ul barbatilor care veneau la sala. Si dintre toti, erau doi care imi atrasesera atentia. Unul prin corpul frumos lucrat. Se vedea ca venea strict pentru a lucra muschi, iar celalalt prin ochii lui. Era pentru prima oara cand eram atrasa de altceva decat de corpul unui barbat. Doi ochi mari, negri, usor adanci in orbite si uneori un pic tristi si melancolici. Avea ceva special, ceva al lui. Si in curand am remarcat ca nu eram singura care se uita dupa el. Si alte fete erau cu ochii dupa el, dar nu baga una in seama. O perioada am crezut ca e pe invers. Dar la un moment dat l-am surprins uitandu-se dupa mine intr-o oglinda. Isi imaginase probabil ca eu nu imi dau seama, dar i-am surprins privirea in oglinda si l-am vazut cum isi pleaca ochii rusinat. Si asta m-a facut curioasa. Ii aflasem intre timp si numele: Marius.
Asa ca de fiecare data cand il vedeam incercam sa-mi fac de lucru pe langa el. Si in curand ochii nu i s-au mai plecat, au urmat zambete discrete. Si totusi nimic mai mult. Acum…nici eu nu eram asa de disperata incat sa ma dau eu la el direct. Cel putin deocamdata! Asa ca am continuat sa ii arunc priviri galese si zambete amabile, doar doar se va decide. Si am tinut-o asa cam o saptamana. Oarecum plictisita de lipsa lui de initiativa m-am decis sa testez terenul. Nu era cine stie ce gest necugetat, pur si simplu intr-o zi, dupa o ora si jumatate de transpirat m-am facut ca uit sticla de apa langa aparatul la care lucrasem. Am plecat spre vestiar, m-am schimbat si cand am iesit l-am vazut langa biroul de la receptie cu sticla mea de apa in mana.
- Cred ca asta este a ta, mi-a spus intinzandu-mi sticla de apa.
- Mersi, am spus eu atingandu-i usor degetele in timp ce luam sticla din mana lui.
Si pentru o clipa ne-am privit in ochi. Am zambit, am salutat si am facut stanga imprejur, indreptandu-ma spre scari. Si in timp ce coboram scarile l-am auzit pe cel de la receptie intrebandu-l.
- Maine vii?
- Da.
Cand am ajuns jos am intors capul si i-am intalnit din nou privirea. Am plecat spre casa, zambind. A doua zi eram la sala. Din pacate pentru mine, cheful de sport imi lipsea cu desavarsire. Imi simteam picioarele de plumb. Din cand in cand mai aveam si astfel de zile. Zile in care stiam ca ma duc degeaba din clipa cand ieseam pe usa. Dar ma duceam pentru ca imi spuneam ca am un program si trebuie sa-l respect. Dupa 5 minute chinuite de alergat pe banda, am coborat convinsa ca pe bicicleta ma voi simti mai bine. M-am urcat agale pe bicicleta si am inceput sa pedalez. Mai mult in gol si cu gandurile aiurea.
- Nu prea ai chef? am auzit o voce langa mine.
Am tresarit, usor speriata de vocea care ma trezea din reveria mea. Era Marius.
- Se vede, nu?! am spus eu lenes.
- Am si eu zile din astea. Te inteleg….Si... mai stai?
- Sincer, nu cred. Dar imi este atat de lene ca nici sa ma dau jos de pe bicicleta nu-mi vine. Nu stiu cum o sa ajung pana acasa! am spus eu, sperand sa priceapa aluzia.
Si a priceput-o pentru ca am plecat impreuna. In drum spre casa ne-am oprit intr-un parculet, pe o banca. Ma simteam ca o baba de 90 de ani, care are nevoie sa se opreasca de 10 ori pana ajunge acasa. O senzatie de sfarseala pusese stapanire pe mine. M-am rezemat de banca si cu mainile sub cap priveam lenes spre cerul inca albastru. Era vara si afara era inca lumina. Si pentru cateva clipe am uitat de el, de probleme, de tot. Priveam cu ochii pierduti la doi nori pufosi, incercand sa-mi dau seama cu ce semanau.
- Parca ar fi doua capete de dragon, am zis eu.
- Da, asa ma gandeam si eu.
- Poftim? am spus eu tresarind.
- Norii aia doi…zici ca sunt doi dragoni, a spus aratand cu degetul spre norii la care ma uitasem si eu.
- Da, am spus eu zambind oarecum mirata ca si un barbat se poate uita la asa ceva.
Am aflat apoi ca era cu doi ani mai mare ca mine si ca facusem acelasi liceu si ca celalalt, care-mi atrasese atentia prin coprul bine, lucrat era prietenul lui. Ne-am trezit povestind si razand de prostiile pe care le facuse fiecare, de profesori si de bac. Iar de fiecare data cand vroiam sa plec mai gaseam ceva de povestit. Si asa a trecut timpul, se facuse noapte si noi tot nu mai plecam. Eram extrem de uimita de cat de bine ma simteam alaturi de el. Ma simteam din ce in ce mai atrasa si eram decisa sa-mi fac de cap cu el cat mai curand.
Intr-un final, uitandu-ma la ceas, m-am ridicat decisa sa plec acasa. Era trecut de ora 12.
- Te conduc?
- Da, am raspuns eu incantata.
Si cand am ajuns acasa l-am intrebat daca vrea sa urce. Nu mi-a raspuns imediat, surprins de invitatia mea.
- Acum daca tot m-ai adus pana aici, poti sa ma insotesti pana la usa. Ca sa fii sigur ca ajung acasa cu bine, am zis eu zambind.
M-a urmat docil. Si in fata usii am scapat cheile pe jos. Ne-am aplecat amandoi si mainile s-au atins deasupra cheilor. Pentru prima oara simteam ca ma pierd in fata privirii unui barbat. Ne-am ridicat in acelasi timp, tinand amandoi de chei. Nu reuseam sa-mi desprind privirea din ochii lui. Am ramas nemiscata si l-am simtit cum se apropie incet de mine. Si buzele noastre s-au atins, usor. Apoi s-a departat speriat. M-am uitat la el si in ochii lui am citit teama. Am intins mana si i-am mangaiat obrazul. A inchis ochii si atunci l-am sarutat. La inceput nu mi-a raspuns la sarut. A ramas nemiscat in timp ce eu am continuat sa-l sarut. Am patruns cu limba in gura lui, cautandu-i limba. Si incetul cu incetul a prins curaj. M-am apropiat si mai mult de el si l-am simtit la fel de excitat ca mine. Am ramas lipita de el cateva secunde. I-am simtit bratele strangandu-ma si un sentiment placut de liniste si siguranta punea stapanire pe mine.
Am deschis usa si l-am invitat inauntru. M-a urmat temator, nedumerit parca. O ciudata senzatie de déjà-vu nu-mi dadea pace. Am aruncat ghiozdanul in care aveam hainele de sala intr-un colt. Iar el a intrat in casa si a ramas in mijlocul holului, incremenit ca o stana de piatra. M-am apropiat de el si am simtit o stranie nevoie de a-l mangaia iarasi pe obraz. Era un gest nou pentru mine, care imi trezea o dorinta de tandrete. Un sentiment vechi, adanc ingropat in sufletul meu, simtit candva fata altcineva. Si aceiasi senzatie de déjà-vu a revenit cand l-am simtit cum ma cuprinde in brate si ma lipeste de el. Era ceva atat de duios in felul cum ma strangea, ca si cum ne-am fi cunoscut dinainte si acum ne regaseam... |
 |
|
|
|
|
|
|
