Vroiam sa impartasesc senzatiile noi si placute pe care le experimentasem in seara aceea, dar nu puteam sa fac asta la munca. Dar mai mult, imi doream sa le retraiesc.
Eram déjà in luna mai. Si ma gandeam serios unde sa merg in concediu. Si mai important, cu cine. Dezavantaj al vietii de unul singur…sau avantaj?!
Colega mea Ema, ar fi vrut sa mearga la mare, cu prietenul, dar nu la noi, ci la turci. Ii spusese ei o matusa ca fusese cu un an in urma si ii placuse enorm de mult. Dar trebuia sa convinga capcaunul. Ma gandeam ca nu ar fi stricat sa ma lipesc de ei si sa-mi iau si eu un bilet.
Dar intr-o zi, Ema a venit la birou extrem de suparata. Atat eu, cat si Andreea, cealalta colega, ne-am dat seama ca ceva se intamplase. Dar nu am incercat sa o tragem de limba, stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa ne spuna si ea. Si in jurul pranzului a vorbit din senin:
- M-am despartit de Ionut.
- Poftim?! am zis si eu si Andreea in acelasi timp. De ce?
- Pai…m-a inselat cu alta.
A luat o pauza. Se vedea ca isi face curaj sa ne povesteasca.
- Vineri cand am plecat de la munca m-am intalnit cu el, la mine. Si am plecat spre el, ca sa dorm la el. Eu vroiam sa mergem pe jos, el, nu, cu metrou. Pana la urma am luat-o pe jos. Si in drum spre casa lui trecem, de obicei, pe langa scoala unde lucreaza. Si trecand pe acolo, am vazut o tipa care s-a apropiat de noi si l-a intrebat:”Cine e asta?”, el s-a facut rosu, si am raspuns eu in locul lui: “Eu sunt logodinca lui. Tu cine esti?”. La care ea: “Cum adica logodinca lui, pai eu sunt prietena lui!” si amandoua ne-am uitat la el. Eu l-am intrebat: “Iubi, cine este?”, iar el a raspuns: “Nimeni”. “Cum nimeni?” a spus ea suparata. “Dar cand te-ai culcat cu mine nu mai eram nimeni?”
A facut iarasi o pauza. Incerca din rasputeri sa nu planga.
- Ce magar! a eclamat Andreea.
- Ema, poti sa plangi, ca nu e nici o rusine, i-am spus eu. Nu esti singura si nici prima care trece prin asa ceva.
- Nu vreau sa plang. Nu merita.
- Pai si nesimtitul ce a zis, a intrebat-o Andreea.
- Pe moment nimic, a ramas fara grai. Si ea tot insista, ca ea e iubita lui, ca se vad de 6 luni, ca el i-a promis ca se muta impreuna.
- Poftim?!
- Da. Iar el nu zicea nimic. Tacea ca mormolocu in mijlocul strazii.
- Pai si ce ai facut?
- I-am zis ca plec, ca nu mai stau sa ascult o …cum bate campii. Si el a venit dupa mine. Si pe drum mi-a povestit ca e o colega de serviciu, ca s-a culcat doar o data cu ea si ca nu inseamna nimic pentru el.
- Si tu l-ai crezut?
- Pai de ce sa nu-l cred?
- Glumesti, sper! i-am spus eu.
- Nu.
- Cum p.l.m… sa-l crezi, am izbucnit eu. Nesimtitul! Deci, tu esti prea naiva pentru lumea asta, fata. Nu pot sa cred!
- Si-a cerut scuze si mi-a zis ca nu s-a mai intalnit cu ea, ca ea il bate la cap de fiecare data cand il vede. Si l-am iertat.
- Da, si marmota invelea ciocolata in staniol! a zis Andreea.
- Hai ma nu mai fiti asa.
- Asa cum? Tu nu vezi ca omul asta isi bate joc de tine. Dar stai putin, daca l-ai crezut si “iertat”, de ce v-ati mai despartit?
- Pai dupa ce mi-a povestit totul mi-a cerut sa nu-l bat la cap cu povestea. Si sa nu incep sa-i reprosez in fiecare zi. Daca am ceva de zis sa ii zic atunci.
- Deci omul asta e incredibil. I-as sparge dintii daca l-as avea in fata mea acum.
- Si? a intrebat Andreea.
- Si pe moment eram prea socata de ce aflasem ca sa-i reporsez ceva sau sa zic ceva. Am inceput sa-mi dau seama de ce se intamplase abia a doua zi. Si ne-am certat, rau de tot. I-am reprosat ca nu cred ca a fost cu ea doar odata. Si mi-a zis ca de cand lucrez aici, cu voi, m-am schimbat, ca numai sunt fata cuminte si ascultatoare pe care o stia el, ca din cauza mea s-a dus la aia. Ca nu stiu decat sa pun intrebari, ca nu-l mai ascult. Ca mi-ati bagat numai gargauni in cap.
- Poftim, adica acum suntem noi de vina ca el s-a dus la aia.
- Si stii ce mi-a mai zis, ca cu aia a facut ce nu a facut cu mine. Ca pentru asta era buna.
- Adica i-a dat la muie? am zis eu direct.
- Da, a raspuns Ema cu jumatate de gura.
- Stii ceva, e un bou. Si tu, pe romaneste ti-o zic si poti sa te superi pe mine, proasta esti daca mai vorbesti cu el vreodata.
- Dar…eu il iubesc, am fost impreuna atatia ani…
- Si la ce au contat? Adica tu masori iubirea in ani? Sincer vorbind acum, tu crezi ca daca te iubea iti facea asa ceva? Putea macar sa aiba decenta sa nu afli. Ca dupa 9 ani numai o naiva crede ca barbatul nu a inselat-o…decat o data.
- Ce vrei sa spui? a intrebat Ema.
- Ce ai auzit! Dar oricum am impresia ca imi racesc gura de pomana. Ca daca ar veni acu si ti-ar cere sa va impacati ai accepta imediat. Ca “il iubesti”.
- Ar putea macar sa-l faca sa sufere inainte, a zis Andreea.
- Cum? a intrebat Ema curioasa.
- Glumesti sper? am zis eu. Pentru ce sa il mai bage in seama? Pentru ce sa se mai agite cu el?
- Cum sa il fac sa sufere? a intrebat din nou Ema.
- Pai iesind cu altii, aratandu-i ca nu te doare, ca te simti bine.
- Aha…Asa am sa fac.
Si s-a tinut de cuvant. Cand a venit week-endul a iesit cu noi in discoteca. A repetat experienta cateva seri, dar rezultatul nu a fost totusi cel scontat de ea. A aflat, dupa cateva saptamani, ca individul se mutase cu cealalalta. Asta dupa ce pe ea o dusese cu zaharelul 9 ani la rand. N-am mai zis nimic cand am aflat. Stiam ca sufera si nu vroiam sa rasucesc cutitul in rana.
In timpul asta l-am revazut pe Sebastian, fostul meu coleg de banca din scoala, pe care il stiam de la gradinita. Era sportiv de performanta, mai précis juca rugby. Cred ca era singurul barbat cu care puteam discuta liber despre orice, ne stiam toate secretele. Si i-am povestit si lui despre prietena mea Ema. Vroiam sa stiu opinia unui barbat. S-a abtinut insa de la comentarii si mi-a spus doar ca nu trebuie sa judec situatia fara sa stiu si varianta prietenului Emei. Hm, avea dreptate!
Dintr-un intr-alta am aflat ca urma sa mearga cu doi prieteni, colegi de la echipa, in concediu unde as fi vrut sa merg si eu. Nu stiu cum, dar am reusit sa o conving si pe Ema sa mearga. M-a surprins chiar cat de usor a acceptat.
Asa ca pe 7 iulie ne-am intalnit cu totii la aeroport. Nu-i mai vazusem pana atunci pe cei doi care venisera cu Sebastian. Inalti si bine facuti, unul brunet, celalalt blond. Unul mai tupeist, celalalt mai timid. Mi-au placut amandoi. Iar Sebastian a placut-o pe Ema, si ea pe el. Si in avion am aranjat in asa fel incat ei doi sa stea unul langa altul, iar eu am ramas langa Vlad si Rares. Vlad s-a dat la mine din prima clipa, fara nici o jena. Tot drumul ne-am intepat cu tot felul de apropos-uri si priviri pline cu subinteles. Rares in schimb ma intriga prin misterul pe care simteam ca-l emana. Parea un Sfinx, asa de tacut si dus pe ganduri uneori. Pana la hotel era clar, nu ma puteam decide care imi placea mai mult.
Ne-am cazat. Noi, fetele, intr-o camera, ei trei intr-alta. Iar dupa o ora ne-am revazut in holul hotelului. Am mers si am mancat, iar apoi am iesit sa ne plimbam. Era déjà ora 5 dupa-masa. I-am lasat din nou pe Sebastian si Ema singuri, iar eu m-am ramas ma in urma cu cei doi. Ma simteam excelent mergand intre ei doi.
In seara aceea, Sebastian m-a luat de o parte ca sa vorbeasca cu mine.
- Vroiam sa te intreb…cat de indragostita mai e de fostul?
- Mai, sincer nu stiu. Nu a mai vorbit cu el de vreo luna si ala intre timp s-a mutat la cealalta. Deci, sa zicem ca terenul e liber…dar ce o fi in sufletul ei nu stiu sa-ti spun.
- Stii, imi place de Ema, chiar mult. Si tu stii ca eu nu sunt genu sa ma joc cu chestii din astea.
- Da, stiu. Tot ce pot sa-ti spun e ca, daca chiar iti place asa de mult, lupta. Sa stii ca e fata de treaba, cam nestiutoare in materie de “orizontala”, dar cred ca omul potrivit langa ea poate invata, i-am spus eu razand.
La randul ei, Ema, m-a tot intrebat despre el cand am ajuns in camera noastra. Parea sincer interesata de el. Eu, totusi aveam unele dubii.
- Mai, eu il stiu de cand eram mici, i-am spus Emei. E genul de baiat pe care vrei sa-l duci acasa sa-l prezenti parintilor. Parerea mea, e exact ce-ti trebuie tie. Dar daca te intereseaza doar ca sa-l faci gelos pe Ionut, mai bine il lasi in pace.
- Stii ca nu as face asa ceva. Ma cunosti. Azi cat am tot vorbit cu el, am vazut ca avem o gramada de lucruri in comun. Inclusiv numarul de copii pe care ni-l dorim.
- Nu pot sa cred, ati vorbit de copii?
- Da, s-a intamplat. Pur si simplu. Imi place. Sincer. E diferit de Ionut. E deschis si …
- Hm! Pot sa-ti dau un sfat? Daca chiar iti place, lasa-te purtata de val. S-ar putea sa descoperi lucruri de care nu ai habar, i-am spus eu zambind.
In dimineata urmatoare ne-am intalnit cu baietii tot in hol. Asa stabilisem.
Am ajuns repede pe plaja. Apa era superba. Un albastru asa de frumos, nici urma de alge… Iar cerul era ca sticla, nici macar un norulet. Am lasat prosopul pe jos si am tulit-o in apa. Dupa mine, la fel de repede, au venit Vlad si Rares. Sebastian si Ema au ramas pe mal, vorbind.
M-am aruncat in valuri, imi era dor de apa marii. Nu ma mai mangaiase de un an de zile. Iar baietii au venit dupa mine. M-au ajuns repede. Unul in stanga, celalalt in dreapta. La un moment dat m-am oprit, obosisem. Ei au continuat, pana aproape de geamandura, intr-o intrecere surda, doar pentru ochii mei. S-au intors si s-au oprit si ei langa mine. Nu pareau obositi.
- Gata, ai obosit déjà? m-a intrebat Vlad.
- Da, déjà, am raspuns eu incercand sa nu fiu luata de un val mai mare de apa.
Dar n-am reusit sa ma mentin si valul m-a impins inspre mal, lovindu-ma de Rares. Mana lui puternica m-a prins de mijloc, tinandu-ma in loc. Pielea lui o atingea pe a mea si asta m-a infiorat. M-a privit drept in ochii. Iar ochii lui negrii m-au fastacit. Vlad s-a apropiat si el. Parea gelos de situatia creata. S-a lasat impins de un alt val direct peste mine. Eram acum intre amandoi, lipita de ei. Amandoi se uitau la mine, vrand parca sa ma decid pe care il aleg.
In departare, cerul se innorase si vantul incepea sa bata din ce in ce mai tare.
Un nou val, si mai mare de data asta, a trecut cu totul peste mine si pentru cateva clipe m-am simtit pierduta. M-am panicat si in disperarea mea m-am agatat de piciorul unuia dintre ei. Am mai simtit cum o mana ma trage cu forta spre suprafata. Cand am deschis ochii eram déjà aproape de mal. Mana care ma tinea era a lui Rares.
Dupa-masa nu am reusit sa iesim nicaieri, ploua. Baietii ne-au invitat la ei sa jucam carti.
Dupa o vreme ploaia a stat, se inserase, iar Sebastian si Ema s-au ridicat sa iasa la plimbare.
- Hei, Ema, lasa-te purtata de val, i-am spus eu razand.
Eu am ramas cu baietii. Alcoolul pe care-l consumasem acolo ma cam ametise. M-am ridicat alene de pe scaun si m-am indreptat spre balcon. Fereastra deschisa lasa vantul, care se mai potolise, sa racoreasca toata camera.
- Ce mai jucam, a intrebat Rares.
- Hai sa jucam poker…
- Dar eu nu prea stiu sa joc, am zis eu.
- Iti aratam noi, mi-a spus Rares.
- …pe dezbracate, a continuat Vlad.
- Poftim?
- Noi asa jucam, de obicei. Hai ca nu te mancam…deocamdata, a spus Vlad razand. Uite, primele 5 maini le jucam fara miza, ca sa inveti.
Bineinteles ca din 5 maini, 3 m-au lasat sa castig. Asa ca atunci cand am inceput sa jucam pe bune, eram foarte sigura pe mine ca stiu sa joc. M-am inselat, inca de la prima mana am ramas fara sort. A urmat tricoul. Problema era ca nu aveam nimic pe sub el. Trebuia sa raman in sanii goi, in fata lor. Am rasuflat adanc, mi-am luat inima in dinti si am dat tricoul jos. Rares m-a privit uimit, iar Vlad ma devora din priviri. Faptul ca eram acolo, pe jumatate goala in fata lor m-a excitat. Dar mai ales felul cum ma privea Vlad.
Spre suprinderea mea urmatoarea mana am castigat-o eu in fata lui Vlad. Tocmai vroiam sa-mi pun tricoul pe mine.
- Stai asa.
- De ce, am intrebat eu.
- Pai nu se joaca asa.
L-am privit mirata:
- Dar cum?
- Pentru ca ai castigat poti sa alegi ce haine dau jos de pe mine.
- Pai tu nici nu ai prea multe pe tine, am zis eu.
- Corect, a zis Vlad ridicandu-se si dandu-si jos pantalonii scurti.
Si a ramas in fata mea gol. Iar eu nu puteam sa-mi iau ochii de la el. S-a asezat jos, cu nonsalnata, expunandu-si penisul in toata frumusetea lui. Un zambet de satisfactie ii lumina toata fata.
Urmatoarea mana tot eu am castigat. Si asa a... |
