Aerul serii târzii de varã, plãcut rãcoros, ne-a scos din casã la o plimbare pe malul lacului, sã ne mai rãcorim dupã zãpuseala de peste zi. Nu a mai plouat de ceva timp si în dogoarea zilei aproape cã nu se mai poate respira fãrã sã simti de parcã ai inspira un foc ce pur si simplu arde plãmânii. Însã seara - ei da, seara e cu totul altceva!
Niciunul nu vorbim, ci lãsãm linistea sã ne pãtrundã, sã ne umple mintea si sufletul. Este incredibil de multã liniste, doar câtiva greieri se aud de prin iarbã cum acompaniazã freamãtul copacilor în briza serii. Iar aerul te învãluie precum o îmbrãtisare rãcoroasã, provocându-ti fiori de-alungul coloanei vertrebrale.
Deodatã simti cum rãcoarea serii e înlocuitã de o atingere caldã. Stau în spatele tãu, iar palmele mele urcã de-alungul bratelor tale, ca un amestec de mângâiere si masaj, oprindu-se la umeri, ca apoi sã alunece din nou în jos spre mâinile tale. Te prind usor de mâini si ti le ridic deasupra capului, ca apoi, împreunate, sã ti le sprijin de copacul lângã care ne oprisem. Te las sã te sprijini de copac, în continuare cu spatele spre mine, si îti mângâi din nou bratele pânã pe umeri, iar de acolo în jos spre talie, parcã trãgând degetele dupã mine, prelungind atingerea fiecãrui centimetru din trupul tãu minunat. Deja incitatã de anticipare, începi sã-ti simti genunchii de parcã s-ar transforma în gelatinã si cã nu te vor mai putea sustine mult. Si te rogi în minte sã se întâmple orice.... totul....
Îmi trec mâinile pe sub bluzita ta si te cuprind cu o mânã peste abdomen, iar cealaltã o urc pânã deasupra sutienului, cât sã-ti spunã cã stiu unde îti ascunzi comorile. Apoi cobor cu ambele mâini pânã pe talie, îti prind marginea bluzitei si o ridic peste cap, spre bratele tale. Îti desprinzi mâinile de pe copac pentru a scãpa de bluzã, dar te prind de încheieturi si-ti soptesc în ureche: „Usurel, iubire! Nu atât de repede...”, si, înfãsurând bluza peste încheieturi, ti le leg, mai mult simbolic. Simti cã ai putea oricând sã te eliberezi, dar senzatiile pe care le simti de fiecare datã când îmi cedezi controlul îsi fac si acum aparitia si te umplu de emotie, pasiune si dorintã.
Mã întorc din nou de-alungul bratelor spre umeri, apoi spre spate, trimitând noi si noi fiori prin tot trupul deja înfierbântat de ceea ce simti cu fiecare atingere tandrã si totusi fermã a degetelor mele. Îmi plimb degetele pe spatele tãu, iar buzele marcheazã cu câte un sãrut teritoriile trasate de degete. Sãrutãri fierbinti pe ceafã, pe umeri, de-alungul coloanei vertebrale... niciun centimetru de piele nu-ti rãmâne neaprins de pasiunea buzelor mele.
Mã las în genunchi si-mi simti buzele si respiratia cum trece peste talia ta spre abdomenul tãu. Mâinile mele sunt pe talia ta, iar sãrutãri ce nu se mai sfârsesc îti acoperã abdomenul si traseazã marginea din talie a pantalonilor. Apoi, grãbit parcã, încep sã-ti deschei pantalonii, coborând cu buzele si sãrutând petecul de piele descoperit. Apoi îti trag pantalonii pânã jos, pe pãmânt, iar tu iesi din ei. Respiratia îti este deja mai sacadatã, ai ochii închisi si fata îmbujoratã.
Palmele mele se plimbã în sus si în jos de-alungul piciorului tãu drept, apoi cel stâng. Când pe exterior, când pe interiorul lor, dar de fiecare datã evitând sã-ti ating centrul feminitãtii tale. Si cât de mult tânjeste dupã dezmierdãri! Mã simti cum mã ridic, frecându-mã usor de tine, si realizezi cã nu mai am cãmasa pe mine. Te sãrut, iar sãrutul meu te învãluie cu pasiunea sa.
„Vreau sã facem dragoste! Acum, aici!”, îmi so... |
Admirând natura – partea 1
