|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Amintiri.5 Kati? Nu, Ilse! | Autor : rolaci - 2020-02-24
Citita de 6302 ori - Nota 8.66 (47 voturi) | | |
Amintiri.5 Kati? Nu, Ilse!
Au mai trecut un an. Am primit apartament in Sibiu, familia s-a mutat si ea. Viată...normală, de familist. Partea erotică, acasă egal cu zero! De presiunea fizică mai scăpam cu câte o masturbare turbată. Dar simțeam nevoia de un pic de erotism! In iarna lui 1974 urma să ne ducem cu elevii în tabără de schi la Crinț. Era o stațiune aproape abandonată, din cauza accesului anevoios. Stațiunea a fost înființată de sașii sibieni, încă pe undeva între cele două războaie, a rămas multă vreme tacit în grija lor, apoi a intrat in celebrul ONT (oficiul national de turism) ca în final să fie preluată de OJT...adică varianta județeană. Ne având drum de acces, decât vara pe un drum de care, nu a prezentat niciodată interes pentru stat, așa că practic a fost tot timpul gestionată de câte o familie de sași. Școala de ofițeri avea nevoie de o bază de pregătire pe schiuri, așa că cei de la județ au fost de acord ca stațiunea să fie folosită iarna exclusiv de noi. În pregătirea taberei am fost trimis de conducere să stabilesc posibilitățile de cazare și nevoile logistice pentru desfășurarea activităților de iarnă. Era noiembrie, sus pe munți era deja zăpadă frumoasă. M-a dus un coleg până la Sibiel. De acolo mi-am legat schiurile și am pornit. Știam că am de mers cam 18km, așa că am mers în ritm destul de susținut, ca să ajung înainte de a se lăsa întunericul. Nu era ușor, zăpada afânată și adâncă, chiar pe schiuri îmi punea picioarele la încercare. Era dupămasă târziu, aproape întuneric, când am zărit cabanele de lemn. Într-o cabană mai mare am văzut lumină, m-am îndreptat încolo. Nu era nimeni pe afară, dar când am trântit schiurile să scutur de pe ele zăpada înghețată, în ușă a apărut un bărbat în vârstă.
-Bună seara, guten Abend! Sunt trimis de la școala militară. Mă cheamă Popovici.
-Bună seara domnule locotenet! Eu îs cabanierul Johan Staufer. Vă așteptam, m-au anunțat cei de la județ că veți veni. Întrați înăuntru la căldură, că sicherlich sunteți transpirat după drumul lung! Pe unde ați atacat muntele? De la Sibiel....sau de la Orlat?
-De la Sibiel, Her Staufer. Pe hartă părea mai accesibil drumul.
-Ziceți-îmi baci Johan! Ați ales bine! Dinspre Orlat mai erați încă pe drum. Dar haideți în casă, lăsați liniștit schiurile afară, nu umblă nimeni pe aici. Și m-a dirjat cu brațul spre ușă. Era o încăpere mare, o masă lungă în mijloc, cu băncuțe de lemn pe lângă. Era cald, acea căldură plăcută ce nu o găsești decât în case de lemn, unde focul se face cu lemne! Am și văzut soba mare care ocupa o mare parte dintr-un perete. Prin ușița semideschisă se vedeau tăciunii încinși. Am dat jos rucsacul de pe spate și am scos o sticlă de coniac Zarea, oferind-o baciului Johan. Mi-am făcut temele din timp, m-am înteresat de la niște prieteni sași, care mai veneau aici la schi, așa că am aflat că bătrânul sas apreciază un coniac bun.
-Ohooo...vă mulțumesc, danke, viele danke! Aduc trei pahare să ciocnim! Nu prea am înțeles de ce trei...mă gândeam că o fi ceva obicei săsesc, dar l-am auzit pe bătrân strigând:
-Kati, adu trei pahare schnell! Aha...deci e aici și o doamnă Staufer! N-a venit nici un răspuns dar am auzit ceva clinchet de sticlărie din odaia alăturată, ușa s-a deschis cu un scââââârț prelung și a apărut o femeie tânără, săsoaică tipică, cu părul blond-roșcat, strâns în două cosițe împletite, din care era format un cerc pe cap, fața arsă de soare, dar de pe care nici bronzul nu a putut masca multitudinea de pistrui și doi ochi de un albastru sidefiu ireal! Era îmbrăcată cu o bluză albă, încheiată până sus și pantaloni de schi dintr-o țesătură groasă de lână neagră. Ținea paharele în mână și se uita la mine. Mi-am adus aminte de bunele maniere și m-am prezentat scurt, militărește.
-Bine ați venit domnule, eu sunt Kati. Și a pus pe masă paharele. Bătrânul mi arătat o băncuță de lângă masă, invitându-mă să stau jos. S-a așezat și el, Kati a luat sticla și a turnat în pahare.
-No, să fie într-un ceas bun! Sănătate! Am ciocnit toți trei, bând până la fund licoarea fină, dar destul de tare! Cu coada ochiului am văzut că și Kati a băut tot. Am pus paharele pe masă, Kati le-a umplut din nou. Iarăși am ciocnit și golit paharele . Am observat că între timp femeia mă privea atentă.
-Kati, adu ceva de ale gurii, ca omul ăsta a urcat din Sibiel pe schiuri și precis îi e foame! Am vrut să protestez, zicând că am măncare în raniță, dar mi-a tăiat-o repede:
-O să măncăm ce ai adus mai încolo, dar acum fata mea a pregătit de ceva de măncare pentru noi trei. Ahaaa....deci Kati e fata lui Johan! Dar parcă e prea tînără pentru ca el să fie tatăl...Bătrânul parcă mi-a citit gândurile!
-Am trei fete. Cea mai mare stă la Orlat cu famila, acolo e casa noastră și gospodăria, aia mijlocie s-a dus după un maramureșan taman la Sighet. Asta mică a venit târziu tare! A terminat silvicultura, că de mică i-a plăcut pădurea, dar au repartizat-o pe undeva pe la Vaslui, n-a vrut să plece, așa că a renunțat la post și a venit cu mine aici pe deal. Mai am și eu puțin până la pensie și poate rămâne în locul meu. Dacă o mai fi ceva din cabanele astea! Am văzut o umbră de tristețe în ochii lui.
-De ce să nu rămână baci Johan?
-Apoi vedeți dumneavoastră-aici nu mai vine aproape nimeni la schi! Pe vremuri, asta era singura pârtie bună aproape de Sibiu, cu cabane. Apoi au defrișat o bucată mare de pădure în Păltiniș și au făcut acolo pârtie! Le-au făcut și telescaun! Și au construit cabane. E mai aproape și mai accesibilă din Sibiu decât aici. OJT-ul nu a mai băgat nici un ban aici pentru întreținere. Noroc că mai am o trupă de meseriași la Orlat, prieteni de-ai mei și în fiecare vară urcă pentru o săptămână-două aici și facem tot ceea ce e necesar ca să rămână cabanele în picioare. Poate dacă armata va fi înteresată vom avea ceva viitor! Kati a făcut câteva drumuri între camera mare și o altă încăpere, unde bănuiam că e bucătăria, umplând masa cu bunătăți. S-a așezat și ea, mâncam în tăcere ceva tocăniță cu găluște, foarte gustoasă. Abia acum mi-am dat seama ce foame mi-a fost! Mâncasem doar dimineața ceva, pe drum nu am avut chef să mă opresc, așa că acum repede am golit farfuria. Kati a observat că am terminat și m-a întrebat:
-Vă place? Să vă mai pun?
-Este minunată tocănița...dar și foamea mi-e pe măsură! Vă rog! și am întins farfuria către ea. Încăperea mare era luminată de două lămpi mari de petrol. Nu era lumină prea puternică, dar și în lumina aceea difuză am putut observa trăsăturile frumoase și forma zveltă ce se vedea și prin hainele groase ale fetei. După ce am mâncat pe săturate, baci Johan a scos dintr-un scrin vechi o sticlă de vin și acompaniat de rozeul dulce m-a pus la curent despre posibilitățile de cazare și masă existente acolo.
-Sunt cinsprezece cabane cu căte opt locuri de dormit. Fiecare cabană are două camere, una pentru odihnă, cealaltă pentru uscat echipamentul. Cabana are o sobă montată în peretele comun a camerelor, astfel asigură și căldură, și uscarea hainelor și a bocancilor. Lemne avem destule, aduceți doar câteva joagăre și topoare pentru crăpat. Mai sunt cinci cabane mici, cu câte două paturi, acolo mă gândesc că putem caza ofițerii care însoțesc elevii. Aici, în partea stângă a clădirii este o sală de mese unde pot mânca cam patruzeci de oameni. Alături e o bucătărie cu plită mare, unde se pot pregăti mesele. Dar vă arăt eu mâine toate locurile. Acum vă arată Kati unde dormiți la noapte.
Kati a luat un felinar de vânt din cui, a aprins fitilul și a pornit înaintea mea. M-a dus la una din cabanele mici. În cameră primitoare, cochetă, focul ardea cu voioșie, era căldură plăcută. Kati mi-a aprins un felinar, mi-a urat noapte bună și a ieșit. După câțva pași s-a întors:
-Era să uit! Toaletele sunt în spate, mergeți numai pe poteca curățată de zăpadă și nimeriți. Și ar fi bine dacă ați merge chiar acum, că imediat dau drumul la câini din magazie și sunt cam gălăgioși! I-am închis acolo înainte să sosiți ca să nu vă sperie pe drum! Și am observat un zâmbet ironic în colțul gurii...
-Biine domnișoară, eliberați-i fără grijă. Mă înțeleg bine cu patrupedele! Dacă nu...vă strig la noapte!
-Noaptea eu dorm! Și a plecat râzând. După căteva minute am și auzit câinii care salutau cu veselie eliberarea lor. De mic copil m-am înțeles bine cu câinii. În drumețiile făcute în munți, nu odată m-am întâlnit cu turme însoțite de câini ciobănești, răi din cale afară! Și totdeauna am reușit să-i liniștesc, spre mirarea ciobanilor. Am ieșit din cabană, câinii m-au simțit și au venit cu mare larmă! Era patru ciobănești albi, abia se vedeau prin albul zăpezii. S-au oprit în fața mea făcând o larmă infernală. Vorbeam calm cu ei și încet mă apropiam. Doi s-au oprit din lătrat și se uitau la mine. Ceilalți doi mai lătrau, dar dădeau deja ușor din coadă. Am întins către ei dosul palmelor. Și-au întins gâturile și mă adulmecau tot mai de aproape. Tactica asta veche a dat roade și acum: peste puțin timp îi mângâiam deja între urechi.
-Stiți să vă purtați cu câinii!-s-a auzit vocea lui Johan din întuneric. Nici nu l-am observat când s-a apropiat de noi. Nu vă mușcau, dar le place să vă țină blocat pe loc-zicea mai departe bătrânul. Mi-a zis Kati că ați spus că nu vă e frică de ei...dar am mai văzut eu eroi, a zis râzând și plecă către cabana mare. Eu am mai mângâiat odată noii prieteni, apoi am intrat în cabană. Simțeam cum mă toropește oboseala și m-am băgat rapid sub pătură.
S-a luminat bine când m-am trezit. Efortul depus și paharele de vin și-au făcut efectul-am dormit neîntors! În cameră era răcoare bine de tot, semn că aseară trebuia să mai bag ceva lemne pe foc. Am pus mâna pe teracotă. Rece! Am ieșit din cabană și am făcut un tur cu privirea. Am ochit lemnele clădite pe lângă cabana mare și am luat-o către ele. Trecând pe lângă ferestrele cabanei mă uitam prin ele, să văd dacă cineva se mișcă deja. La primele trei nu am văzut nimic. La a patra am înlemnit! Geamul era larg deschis, iar înăuntru Kati, cu spatele la fereastră se îmbrăca. Era în chiloti și se pregătea să tragă un maieu pe ea. Zăpada a scârțâit sub bocancii mei și femeia s-a întors instinctiv către fereastră! A înlemnit cu mâinile în sus, cu maieul deja băgat pe mânecă! Nu a rămas decât câteva secunde...mai mult decât necesar să observ sânii cei mai frumoși văzuți de mine! Nu erau mari, dar de o forma desăvârșită, cu sfârcurile rozacee, erecte de răcoarea dimineții! Mein Gott!!!- a strigat ea și a ascuns sânii în spatele maieului ținut în față ca un scut. Încercând să mă fac că nu am văzut nimic am plecat mai departe. În spate am auzit cum a trântit fereastra. Am luat un braț mare de lemne și le-am dus grăbit la cabana mea. Mă chinuiam să aprind focul, dar a trebuit să constat că nu a rămas în cenușă nici un tăciune măcar. Mă uitam după ceva hârtie când am auzit bătăi în ușă.
-Bună dimineața domnu locotenet! S-a stins focul? Trebuia să inchideți ușița de la cenușar aseară, atunci nu scotea curentul toată căldura și rămânea și jar pentru dimineață. Nu vă chinuiți cu aprinderea, aduce Kati jar și ein-tzvai se aprinde. Dar acum haideți să mâncăm ceva de dimineață! Ne face Kati o papară bună cu ceva slană.
Auuu! Kati! Cred că îmi va pune tigaia în cap...cu papară cu tot!!! Cu gândul ăsta l-am urmat pe bătrânul cabanier. În soba din salon trozneau lemnele și m-a întîmpinat o căldură plăcută. Nu la fel de caldă a fost privirea lui Kati când s-a uitat la mine! Ne-a adus căte o farfurie, apoi a trântit tigaia cu papară între noi!
-Ce ai tu, ce ai pățit? – a întrebat-o Johan
-Nimic...dar nu are voie omu să se trezeasca cu fundul...le geam?? – a venit prompt răspunsul!
-Bine bine! Lasă dracii și dacă a fiert laptele adu-ne câte o cană.
-Lapte? –am întrebat eu cam nedumerit...de unde lapte aici în varful muntelui?
-Avem în spate grajd. Două văcuțe, o duzină de oi, găini. Cândva aveam și un cal, cu căruță și sanie, cu care mai făceam aprovizionarea. Vedeți dumneavoastră, aici câteodată ninge atâta că trec și trei săptămâni până se încumetă cineva să urce sau să coboare! Așa că trebuie să avem aici loco cam ce ne trebuie!
Între timp Kati a adus și laptele aburind în căni mari de lut.
După ce am măncat, Johan m-a condus prin toată locația. Mi-a arătat pe rând toate cabanele, apoi anexele. Am revenit în salon, mi-am scos carnețelul notând tot ce constatasem și cam cu ce trebuia să urcăm noi-lenjerii, alimente, vase de gătit. Cabanele aveau instalație electrică, dar am aflat că odată exista și curent de la rețea, dar cu timpul stâlpii de lemn au putrezit, cablurile au fost rupte de zăpadă și vânt. Așa că am notat că trebuie și un generator de curent...sau o grămadă de felinare si petrol.
-Baci Johan, aș vrea să merg să văd pârtia și să fac o recunoaștere a terenului din imprejurimi pentru activitățile de pregătire de iarnă a elevilor fiindcă pe lângă schi mai avem și alte activități!
-M-aș duce cu plăcere să vă arăt, dar acum trei ani mi-am rupt piciorul și de atunci gata cu umblatul pe schiuri. Dar merge Kati, cunoaște locul ca în palmă și schiază foarte bine. Kati! Ai auzit? Îmbracă-te și
du-te cu domnul locotenet!
-Bine, dar rămâi dumneata la bucătărie că am pus o găină la fiert!-a venit răspunsul de undeva din spate.
M-am echipat de schi și împreună cu Kati, care mă aștepta in fața cabanei cu fața inexpresivă, am plecat spre pârtie. Era cam la trei sute de metri, am ajuns repede și ne uitam de sus la pârtia lungă și destul de abruptă. Zăpada mare și neatinsă parcă ne invita!
-Stii să schiezi bine? M-a surprins că a lăsat “domnitul” la cabană!
-Știu să stau pe schiuri-am zis, ocolind întrebarea. De fapt schiam de pe la patru ani și eram sigur pe picioarele mele.
-Atunci nu te lua după mine, vino pe porțiuni mici în jos! A pornit în trombă pe panta abruptă, făcând cristiane largi pentru a reduce viteza. Am lăsat-o să se îndepărteze un pic. A ajuns cam la o treime din pantă, a frânat, s-a oprit și s-a uitat după mine.
-Hai, curaj, zăpada e afânată, chiar dacă cazi nu pățești nimic! Să știi că e mai ușor decât să tragi cu ochiul prin geamuri străine!
A mai vrut să zică ceva dar n-a apucat! Mi-am dat drumul în trombă, direct către ea, fără nici o frânare! Striga: -frănează, frânează că te rupi! Aruncă-te în lateral! Lasă-te jos! Când am ajuns deasupra ei am pus brusc schiurile de-a latul pârtiei, ridicând și aruncând un nor mare de zăpadă peste ea, acoperind-o de-a binelea! Am alunecat lângă ea și am ajutat-o să se ridice din zăpadă. Nu a scos un cuvânt. M-am uitat la ea-era albă ca varul, buzele îi tremurau. Mai mult mi-a șoptit:
-Ești nebun de legat! Te vedeam deja rupt în bucăți de vre-un colț stâncă sau brad de pe lângă părtie! Cum poți face glume de astea? Și a început să-i curgă lacrimile! Mi-am dat seama că s-a speriat tare.
-Te rog să mă ierți! Sunt un prost, nu mi-am dat seama că te înspăimânt așa! Trebuia să-ți spun că schiez de mic copil. Am văzut că-și pipăie buzunarele după o batistă, i-am oferit-o pe a mea.
-Mulțumesc! Și-a sters lacrimile de pe față și a băgat în buzunar batista udă. –Când ajungem sus ți-o spăl! Acum hai până jos.
Am coborât împreună lăsând urme frumos șerpuite până la baza pârtiei. În căteva ore Kati mi-a arătat tot ce mă înteresa în împrejurimi. La un moment dat s-a oprit destul de brusc să-mi arate ceva și eu din spate, neatent, am alunecat cu schiurile între schiurile ei. Ca să nu o dărâm am prins-o în brațe și am strâns-o de mine. Fără să vreau o țineam exact de săni! Woooo! De văzut le văzusem dimineața...dar acum erau în palma mea și simțeam și prin tunica de schi cât de tari erau. Am elibarat-o din brațe înainte să protesteze, cerându-mi scuze pentru neatenție. Dar în minte mi s-a întipărit minunăția simțită în palme! Ce n-aș da să le pot pipăi fără textile! Când s-a întors spre mine fața îi era roșie, pistruii mărunți parcă scânteiau! Și parcă am observat un zâmbet în colțul guri!
Am ajuns înapoi la cabană. Restul zilei a trecut pe neobservate cu povești și amintiri depănate cu baci Johan. Kati trebăluia în jurul nostru. S-a schimbat într-un trening subțire din strânsoarea căruia se puteau ghicii bine formele frumoase ale trupului zvelt. Nu era o frumusțe ieșită din comun, dar radia o armonie plăcută din toți porii.
S-a făcut târziu, am urat noapte bună gazdelor și am plecat la cabană însoțit de gașca veselă de câini. Am pus o găleată de apă pe sobă, eram transpirat de atâta umblat, voiam să mă spăl. Apa călâie am turnat-o în lighean, m-am dezbrăcat complect și am început să mă spăl. Între timp gândurile mi-au fugit la sânii tari ai lui Kati și la trupul minunat al femeii. Bineînțeles că pula a prins viață la aceste gânduri, mai ales că exact pe acea zonă mă săpuneam! Aud bătăi de la intrare și până să zic ceva ușa se deschide larg și intră Kati cu batista mea în mână!
-Ti-am spălat bat...și amuțește cu privirea la mine! Eu m-am ridicat de la lighean, pula sculată arăta către tavan și căutam febril ceva în jur, cu care să mă acopăr! Kati efectiv a înghețat cu privirea la mine! Am făcut un pas înainte, am prins-o de mână, am vrut s-o trag mai aproape de mine dar s-a încordat și a făcut un pas înapoi.
-Ce faci? Ce vrei? Ești om însurat, ți-am văzut verigheta!
-În primul rând închide ușa. Despre verighetă și însurat pot să-ți vorbesc , dar nu cred că e cazul acum! De înteres este doar ce simțim! Iar eu a pot să...Mi-a pus degetul pe gură să oprească avalanșa de vorbe. S-a întors, a împins ușa care s-a închis cu un trosc sec. Eu am mai făcut un pas spre ea, așa că atunci când s-a întors eram chiar în fața ei și mi-am lipit gura de gura ei! A stat o secundă pasivă, apoi a deschis buzele și am început să ne devorăm! Am împins-o către pat, între timp căutând febril fermoare, nasturi și copci-tot ce ținea hainele pe ea! Până ne-am trântit pe pat era doar în chiloți. Și-a scos singură și ultima barieră! Nu scoteam nici unul o vorbă, lăsam să dialogheze buzele și limbile ce se duelau în gură, iar cu mâinile ne cartografiam trupurile flămânde! Am mângâiat-o pe vulva umedă de excitație. S-a întors pe spate, a desfăcut picioarele și fără o vorbă m-a tras peste ea. Apoi și-a tras genunchii în sus iar eu mi-am impins pula în vagin! Era atât de strâmtă încât o clipă am crezut că e virgină! Dar cu o mișcare de contră mi-a venit în întâmpinare și am alunecat adânc în vaginul ei! Un timp ne-am mișcat haotic, apoi ne-am găsit ritmul, acompaniați de scârțâitu ritmic al patului de lemn. Făceam curse lungi prin pizda foarte strâmtă! La fiecare împingere simțeam cum pielea de pe pulă se întinde, parcă voia să se rupă! Era udă dar diferit de femeile întâlnite până atunci! Aveam senzația că vaginul ei e din piele de căprioară, așa de fină dar fermă era strângerea! Deși răsuflarea îi era tot mai profundă, nu gemea! La un moment dat credeam că poate nu fac bine ceva, dar roșeața feței și contracțiile tot mai puternice a pântecului strâmt arătau că trăiește cu ardoare momentul. Când a simțit că accelerez mișcarea, semn că urmează erupția mi-a șoptit: te rog, nu în mine, încearcă să mă ferești! S-a cabrat puternic, răsuflarea a devenit mai sacadată și profundă, apoi a terminat cu un geamăt venit din străfundul pieptului! Am mai împins de căteva ori adânc, după care am smuls pula din ea! La timp, fiindcă jeturi uriașe de spermă au sărit din mine, jeturi care au lovit-o până la gât, acoperind șanțul dintre sâni, abdomenul și pubisul fetei.
Am căzut lângă ea gâfâind. În liniștea serii nu se auzea decât răsuflarea noastră sacadată. Ea a spart liniștea.
-Cred că am înnebunit! Ba nu! M-ai înnebunit! Abia ai venit...și mă culc cu tine?! Dar azi pur și simplu m-ai înnebunit! Oriunde mă uitam vedeam ochii tăi...și deși nu voiam-te doream! Da, ochii tăi negrii și privirea aceea plină de dorință! Aceeași privire cu care m-ai fermecat demult! Ochii tăi ce mă spionau azi dimineața fără rușine! Cănd era să mă dărâmi și m-ai susținut, simțeam pe sâni măinile tale ferme și îmi venea să mă arunc pe tine! Am oprit tirada astupându-i gura cu gura mea! Ne-am sărutat în tăcere căteva minute, apoi am coborât cu buzele pe sânii ca de piatră! Avea niște sâni incredibil de tari, cu sfârcuri mici, rozacee. Am vrut să cobor cu sărutările mai jos, dar mi-a tras capul în sus, sărutându-mă din nou. Apoi s-a ridicat brusc și a început să se îmbrace cu mișcări repezi.
-Trebuie să mă duc în față! Nu vreau să vină cumva tata să vadă ce am pățit de nu mai apar! Noapte bună! Nu pune piedica la ușă! Și a plecat tot așa valvârtej cum a venit!
Am rămas lungit în pat cu o țigară între buze și meditam la cele întâmplate. Kati nu părea de loc tipul de femeie vampă, care se aruncă oricând în brațele unui bărbat. Nici eu nu mă aruncam din prima pe o femeie! Atunci oare de unde atracția asta așa puternică și rapidă? Și mai era ceva ciudat: deși o vedeam prima dată...parcă o știam de mult! Ciudat! Cum a zis oare? “aceeași privire cu care m-ai fermecat demult” Ne-am mai întâlnit și nu o mai recunosc?
M-am sculat din pat, am mai pus lemne pe foc să țină căldura până dimineața. A spus să nu încui ușa. Oare vine acum înapoi? Ar fi bine! Dar a trecut deja miezul nopții și nu apărea. M-am băgat în pat, frământând-mi mintea: oare ne-am mai întâlnit?
M-am trezit brusc. Pesemne am ațipit! Era noapte. Lemnele nu mai ardeau, dar din vatra sobei lumina roșietic jarul. Era cald, plăcut. Pesemne Kati a adormit și ea că nu a mai venit. Mă gândeam la ochii ei minunați ca smaraldul! Kati? Ilse!!! ca de la un bliț mi s-a luminat mintea! Ilse!!! Era Ilse! În anul doi de școală militară îi făcea curte prietenul meu, Nicu! Am fost de căteva ori împreună în Valea Aurie, la zoo, apoi la restaurantul Bulevard. Îmi aduc aminte că Nicu o tot presa să vină și cu o prietenă pentru mine. Și ea promitea, dar venea tot singură! Mie mi-a plăcut de ea și chiar constatam cât de neghiob e prietenul meu, care fiind foarte timid, se codea să facă un pas înainte în relație. Ba mai mult, mă chema și pe mine la întâlnirile lor! Ilse era în ultimul an la liceu, era plină de voioșie și trebuie să recunosc că doar două lucruri mă împiedicau să intru pe fir. În primul rând prietenia față de Nicu, dar și faptul că o aveam pe Mioara în vremea aceea. Așa că, în afară să o admir pe Ilse de la distanță, altceva nu am făcut. Deși observasem, nu o dată, cum ochii ca de smarald mă măsurau de sub gene! Acum constatam că fata chiar mă plăcea!
Încercam să-mi readuc în minte câte ceva din acele timpuri. Între timp afară începea să mijească zorile. Am auzit pași dinspre scările de intrare, ușa s-a deschis și a intrat Ilse. În semiîntunericul camerei a venit lângă pat și s-a strecurat sub pătură, aducând cu ea răcoarea de afară.Se mișca încet, crezând că dorm, s-a întins pe lângă mine și s-a lipit cu pieptul de umărul meu. M-am răsucit spre ea, am luat-o în brațe și i-am șoptit: bună dimineața Ilse! A sărit în sus!
-Ți-ai adus aminte de mine? Chiar m-ai ținut minte? Deci privirea ta arzătoare de atunci nu era dezînteresată? De ce nu ai făcut nimic? Doar un mic semn îmi trebuia să îți sar în brațe! M-am îndrăgostit de tine de cum te-am văzut de prima dată! Nu i-am dat flit lui Nicu doar pentru a te mai putea vedea! Îți aduci aminte aminte cum povesteam de prietena mea care o să vină să te cunoacă, dar totdeauna pățea ceva și nu apărea? Nu vorbeam cu nici o prietenă! Eu voiam să fiu acea “prietenă”! Speram că odată poate vii fără Nicu și atunci îți arătam că te vreau în viața mea! Offfffff! Ce păcat că soarta a vrut altceva cu noi!
S-a lăsat înapoi pe pat, m-a luat în brațe și a început să mă sărute în neștire. Nu știu când am rămas fără haine pe noi! Patul era prea mic pentru doi. Am întins o pătură pe jos și am continuat acolo să ne explorăm trupurile cu buzele și măinile! Am ajuns într-un 69 minunat! Îi devoram buzele pizdei, o sărutam parcă era o gură caldă și moale! Cu limba căutam adâncul vaginului, apoi îi dezmierdam clitorisul micuț, după care mă repezeam cu limba iarăși în vagin. Ea îmi chinuia pula cu ușoare mușcături, apoi o înghițea până la rădăcină și o scotea din adânc sugând puternic din ea în timp ce cu mâna îmi masa puternic coaiele! M-am tras din gurița dulce, m-am întors și după un pic de joacă cu buzele pe sânii ca de piatră m-am urcat peste ea. Și-a desfăcut larg picioarele, primindu-mă în adâncul fierbinte al vaginului! Am rămas câteva clipe nemișcat în căldura strâmtă, apoi am început să pompez cu mișcări încete dar profunde! La fiecare împingere îmi răspundea cu o contră puternică, făcând ca să ating cu glandul fundul vaginului, iar cu pubisul să apăs mugurul clitorisului! După un timp m-a oprit din mișcare și a încercat să se tragă de sub mine. Am înțeles că vrea deasupra, așa că am reușit să ne întoarcem fără să ies din strâmtoarea fierbinte! Acum era deasupra mea și mă călărea cu mișcări ample de alunecare înainte și înapoi! Am prins-o de sâni! Parcă erau scluptați din marmură! Fine la atingere, tari la strângere! Am tras-o către mine, am ridicat un pic capul și am luat în gură sfârcul roz. Dacă pânâ atunci și-a manifestat trăirea doar gâfâind, în momentul în care i-am supt sfărcul, a țipat de plăcere și a mărit ritmul mișcării! Mozoleam și chinuiam alternativ când un sfârc când celălalt stârnind un val de gemete! Apoi cu un ahhhhhhhhhhhhhhhhhh prelung s-a prăbușit peste mine scuturat de un orgasm devastator! Am lăsat-o până și revenit un pic apoi am început să pompez în ea de jos în sus. Când a înțeles din amploarea mișcărilor si din gemetele mele că e aproape sfârșitul, s-a smuls din piston, s-a întors și mi-a înghițit pula începând să sugă puternic! Acum practic o futeam în gură! Am simțit că voi ejacula, am încercat s-o avertizez, s-a făcut că nu mă aude și a continuat să primească împingerile ample în gură. Am ejaculat aproape urlând de plăcere! A străns buzele pe rădăcina pulii și a înghițit jeturile puternice de spermă! Cănd izvorul a secat a lins cu grijă și ultimii stropi, apoi s-a tras mai sus și mi-a dat cu un sărut să gust și eu! Am rămas în liniște căteva minute. O liniște adâncă în care puteam auzi bătăile alerte ale inimilor ostoite. Apoi am urcat înapoi în pat și ne-am luat in brațe. Se uita în ochii mei și a șoptit:
-Doamne, ce bine că destinul mi te-a scos din nou în cale! Știi, m-am refugiat aici la munte de răutatea oamenilor. Cu Nicu nu-mi vedeam un viitor. Era cam pămpălău! A fost în stare, ca după un mozol mai înfocat pe o bancă întunecată în Subarini, să ejaculeze de excitație în chiloti, de i-a ieșit sperma prin materialul pantalonilor! Deși i-am dat clar de înțeles că mă poate avea! Apoi am plecat la facultate la Cluj. Am întâlnit acolo un băiat de care mi-a plăcut. Plimbări, seri romantice, flori, sărutări! Ce mai, eram îndrăgostită, bucuroasă că mi-am găsit perechea! În anul doi am închiriat împreună o garsonieră și duceam o viață fericită, viitorul părea strălucitor. Până când o dată a uitat să mă ferească când făceam dragoste și a ejaculat în mine! Și eram tocmai în cea mai fertilă parte a lunii... Am așteptat tremurând să-mi vină ciclul...Degeaba. Am rămas gravidă! I-am propus: hai să ne căsătorim! Urma vacanța de iarnă. Puteam organiza totul. Anul de studiu până la naștere o puteam termina, următorul an o înghețam, după care îl puteam relua. Am hotărât că facem la ai mei, la Orlat, ceremonia civilă iar nunta mai încolo, după ce voi fi născut. Planuri serioase, era de acord în toate. A venit vacanța. Ne-am făcut și analizele prenupțiale. Am plecat singură acasă, el urma ca prima dată să se ducă la ai lui, în Sălaj, ca să își ia cerificatul de naștere și să-și pună la curent părinții cu planurile noastre, invitându-i la ceremonia civilă. Acasă i-am pus la curent pe ai mei cu cele întâmplate. Relația noastră nu era ținută secret, știau că stăm împreună, așa că nu mi-a fost greu să explic ce și cum. Își făceau griji pentru studiile mele, dar i-am lămurit că există posibilitatea să termin facultatea după ce nasc. Mama s-a și entuziasmat și a decretat că îmi va avea grijă de copil căt eu îs la studii. Am vorbit la telefon cu omul meu, am stabilit când sosesc și am programat ceremonia la primărie. Ai mei au pregătit acasă tot ce trebuia pentru un mic chef de după ceremonie la care aveam și câțiva invitați. A venit și ziua cea mare! Dimineața am plecat la gară să-i aștept. Trenul a sosit...ei nu! Nici cu următorul! Am dat un telefon la ei la primărie- știam că tatăl lui era secretar acolo. Mi-a răspuns o femeie. La întrebarea mea dacă știe ceva despre familia Leonte mi-a spus: stați că-l dau la telefon pe tovarășul secretar. Alo, domnul Leonte? I-am spus că sunt logodnica fiului său. Era mare liniște la capătul celălalt al firului. Apoi a spus cu sinceră uimire în voce: nu am știut că Nelu s-a logodit! Am închis. Credeam că pică cerul pe mine! Nu să vină boul cu părinții la căsătorie...nici măcar nu le-a spus de mine! Am ieșit de la poștă și cu ultimele puteri am spus alor mei că nu va mai fi nici o nuntă. Și am leșinat. M-am trezit in spitalul din Sibiu. Medicul mi-a explicat că probabil din cauza sarcinii am avut o cădere puternică de calciu. Și că în căzătură probabil m-am lovit la burtă și am avortat spontan! Ăsta era măcar o veste bună pentru mine! Așa s-a terminat pentru mine romanța de la facultate. Am terminat facultatea, ce a mai urmat ai aflat de la tata. Te-am recunoscut de cum ai intrat in curtea cabanei! Te-am văzut de la geam. Eram curios dacă mă recunoști. E drept că atunci eram o fetișcană de nici 18 ani, purtam rochiță cu flori și părul scurt! Te mai încurca și Kati! Ai mei așa mi-au zis mereu, deși mie îmi plăcea Ilse. La botez le-am primit pe amândouă.
-Ochii! Mi-am amintit de ochii tăi! Ochii ăștia minunați de culoarea smaraldului! Privind în ochi ei minunați am sărutat-o.
-Ești minunat! Și nu mă înteresează că ești însurat! Oricum eu nu vreau soț! Vreau să te am în viața mea, atît cât se poate! Vreau să fiu amanta ta tainică! Și m-a străns în brațe.
Afară se lumina de dimineață. Am oftat știind că imediat va pleca, dar și la gândul că și eu cobor azi, plec la unitate. M-a sărutat și mi-a șoptit:
-Trebuie curând să plec, înainte să se trezească tata. O să-i spun despre noi, dar nu vreau să mă vadă strecurându-mă în casă ca hoții. Dar înainte te mai vreau odată! Și m-a tras peste ea! Am pătruns-o încet și am început s-o pistonez lin, adânc! Și-a ridicat picioarele sus și m-a coprins cu gambele peste mijloc. Am început să combin împingerile cu mișcări de rotație. Contrele date de Ilse au început să se accelereze, semn că mișcarea asta o excita profund! Am început să-i percep mai ușor gradul de excitație din mișcările trupului decât din gemetele ei, fiindcă ea se manifesta prea puțin sonor, abia în momentul de maximă plăcere îi scăpa câte un geamăt de pe buze. În schimb contracțiile pântecului, profunzimea contrelor erau un bun barometru! Am simțit deja cum vaginul mă strânge tot mai puternic, am accelerat și mai mult împingerile! Apoi am simțit cum începe să tremure sub mine, deja gemete șoptite îi scăpau de pe buze și abia am reușit să-i strig –picioarele! Noroc că a desfăcut în ultima clipă piciorele încrucișate peste mijlocul meu și am reușit să trag pula din vagin în momentul când a început să sară din mine jeturi de spermă... |
 |
|
|
|
|
|
|
