Imi uram din tot sufletul "taria".Reuseam foarte bine sa ma stapanesc in public,sa nu imi exteriorizez cumva emotiile,si crezusem ca asta e un fel de forta interioara...pana de curand.
Cand il vedeam pe Cosmin...me uram pur si simplu ca nu cedam odata...sa nu-l mangai...sa nu-l ating...sa nu izbucnesc in lacrimi ca in desene animate japoneze...asa cum sinteam de fapt! -dar nu,ma purtam de parca nimic nu s-ar fi intamplat,si noi eram doar niste amici,colegi de scoala,baieti din acelasi cartier,care se saluta...mai schimba o vorba,se intalnesc asa...din intamplare,si se despart fara prea multe "complicatii"...
Aiurea...eu ramaneam "puternic",desi simteam ca mi se rupe inima de durere cand ne desparteam,dupa cate o intalnire de-asta...
Era un baiat pistruiat,cu ochii caprui deschis care imi pareau cumva "cuminti",blanzi,calzi,cu parul saten deschis-roscat,cu un zambet deschis,care parea in mod ciudat sa spuna ca nu e atat de cuminte cum spunea privirea aia inocenta ca e,cu un nas un picut cam carn,foarte dragut de altfel...ii stiam fiecare trasatura pe de rost,tonul cald si fara stridente al vocii,felul cum gesticula,cum zambea,cum mergea...si mai si avea un corp superb,atletic si totusi suplu...
Era cu cativa ani mai mare ca mine (eu aveam doar 16,si cred ca el avea peste 20,poate vreo 26 chiar,nu ma pricepeam sa apreciez) asa ca nici nu as fi avut multe ocazii sa ma bag in seama cu el,si de as fi vrut...si i vroiam,si imi cautam de lucru prin preajma lui,nu prea gaseam nici prilejul si nici motivul sa fiu pe-acolo.
Evident,nimeni nu stia ca eu nu mai pot sa dorm noptile de suparare si de dorul lui...nici familia,nici prietenii -pe care,tot eu ii tineam pesemne la distanta,sa nu cumva sa-mi afle secretul...
Imi venea sa ies pe strada uneori,si sa urlu la luna!
Sa strig cat pot de tare ca da,sunt gay!!
Imi doream sa mor...ajunsesem sa am fantezii cu accidente stupide in care eram victima si se termina odata suferinta asta nesfarsita...
Dar nu ziceam nimic,nimanui...chiar daca ma intrebau de ce sunt atat de amarat... si ce-oi fi patit oare,de sunt atat de incercanat?
Pana intr-o zi,cand m-am intalnit chiar cu el si chiar cand dadea mana cu mine,m-a intrebat aproape socat: "-ce-i cu tine?"
M-am uitat in pamant fara sa raspund,insa el a insistat,parand chiar ingrijorat: "-ce-ai patit...ce ti s-a intamplat?" (era convins ca e ceva foarte grav,pesemne...)
Paream hotarat sa nu cumva sa mai privesc alteva decat pietricica aia pe care o miscam cu varful tenisului...
Am raspuns intr-un tarziu "nimic",insa pe un ton care spunea, pesemne, exact contrariul,pentru ca era clar ca nu m-a crezut...
In mod stupid acum imi era de fapt rusine sa recunosc ca sunt varza...
Am incercat sa ridic privirea si sa spun ceva -nu mai stiu ce- si nu mi-a iesit decat un murmur fara inteles...am incercat sa zambesc,insa el m-a intrebat surprins: "plangi?"
Of! -asa era,imi curgeau lacrimile...m-am uitat intr-o parte,mi-am sters lacrimile cu mana si am incercat,cu vocea tremuranda,sa pretind ca am o alergie.
Insa nu stiam deloc sa mint,si nici nu eram obisnuit...si oricum nu m-a crezut catusi de putin.In schimb,parca tot ce faceam si tot ce ziceam il convingea ca am patit ceva foarte grav.
In tot timpul asta noi "dadeam mana" in continuare,pentru ca nu-mi daduse drumul.
Mi-a pus cealalta mana pe umar si m-a intrebat: "poate pot sa te ajut cumva?"
Am dat din cap...nici a "da".nici a "nu"...a nu stiu ce...cred ca a un fel de "mai bine nu vorbesc despre asta".
-Hai,nu mai fi suparat si zi-mi ce-ai patit,a insistat el,mangaindu-ma pe gat si jucandu-se cu o bucla ratacita de la ceafa...
Imi venea sa mor nu alta...pe de o parte imi venea sa o iau la fuga,fara sa ma uit inapoi si fara sa mai spun un cuvant,sau sa strig ca-l iubesc...sa torc ca un pisic alintat...sa plang in hohote,sa rad de ridicolul situatiei chiar...parca toate emotiile din lume se stransesera laolalta in mine,sa vada cat rezist fara sa o iau razna...bucuria -pentru ca era acolo,ca ma mangaia,ca imi vorbea,ca ii pasa...tristetea ca nu ii puteam spune ce simt,furia ca nu eram in stare,ura fata de mine insumi,speranta si disperarea la un loc...
Ingrijorarea si framantarea mea extrema,se topea ca o inghetata la soare,sub efectul mainii lui de pe gatul meu...ma simteam din plastelina...incapabil sa mai opun rezistenta in vreun fel.
Cand am inceput sa ma smiorcai de-a binelea,in public si de fata chiar cu el,pe deasupra,am constatat surprins ca nu imi mai pasa pur si simplu de nimic...chiar daca ma fac de ras,chiar daca o sa ma dispretuiasca...pur si simplu nu mai aveam puterea sa ma mai opun.
Cand m-a luat in brate mangaindu-ma cu o mana pe spate si cu una pe capul pe care il lasasem pe umarul lui(unde-mi depuneam fara jena mucii) nu am opus nici o rezistenta...nici macar nu mi-a trecut prin minte ca cineva s-ar putea uita la noi,ori ca ar putea crede cine stie ce...
Nu-mi mai trecea nici un gand prin minte de fapt.Nimic...gol deplin...
Chiar cand mi-a spus: "hai pana la mine,sa discutam,ca sunt singur",nu am raspuns nimic.L-am lasat sa ma duca ca pe un invalid aproape,pentru ca imi tremurau picioarele de nu eram in stare sa merg -cum nu crezusem ca se poate macar.
Cine ne-o fi vazut,pesemne ca a fost convins ca eram beat,si de-aia ma tara cu mana pe dupa gat...ori poate ca fusesem batut de careva...
Noroc ca statea foarte aproape...da' chiar si-asa,efectiv nu mai puteam sa merg.De frica? -poate...habar n-am care dintre emotiile din coctail-ul ala ma daduse gata,in halu' ala,cert e ca pe ultima portiune,fix cand ajunsesem la blocul lui,a trebuit sa ma care in brate,de s-au uitat baietii de la blocul lui la noi,ca la urs!
A ignorat mistocarelile,si m-a lasat jos doar cand sa intre in casa,pentru ca trebuia sa descuie.Apoi m-a trecut pragul ca pe o mireasa -si a si glumit pe tema asta,facandu-ma sa zambesc ,parca in ciuda mea.
Apoi a mers cu mine pana la o canapea,unde s-a asezat cu tot cu mine,in bratele lui.
Habar n-aveam ce sa fac sau ce sa spun...ma agatasem de el de parca nu aveam de gand sa-i mai dau drumul,si stateam asa,pur si simplu.
Mi-am tras nasul,dandu-mi seama jenat ca ii facusem fleasca tricoul...
El continua sa ma mangaie...fara sa para deranjat de miorlaiala mea patetica.
Cand intr-un tarziu m-a intrebat daca m-am linistit,am raspuns rusinat,cu jumatate de voce ca da...
-Trebuie sa dau asta jos de pe mine,a zis el,parand sa se scuze,si si-a tras tricoul-batista peste cap.
-Sa nu pleci! -m-am pomenit io ca-i spun pe un ton speriat de-a binelea,facandu-l sa pufneasca in ras.
-Nu plec nicaieri -si a zambit amuzat.
Cum daduse tricoul jos,ramasesem doar cu o mana dupa mijlocul lui,si cu capul la el in poala.
De fapt,cum ramasese fara tricou,si cum ma scarciumasem la el in brate,ajunsesem sa-i ating blanita de sub buric cu destui centrimetrii mai jos,incat ajunsese m sa vad cum se indeseste parul pubian.
A ramas cateva clipe asa,nestiind ce sa faca si cum sa se poarte cu mine,apoi a inceput destul de stangaci sa ma mangaie in continuare pe cap,parand destul de incurcat.
Ca si cum altceva nu mai stiam sa fac,am reinceput sa plang...
Nu stia ce sa faca cu mine pesemne,asa ca a glumit ca daca mai plang o sa-i ud si pantalonii,de o sa trebuiasca sa-i dea jos!
Asa m-am rusinat,ca m-am intors cu fata in jos,sa nu-mi mai vada lacrimile,smiorcaindu-ma fix intre picioarele lui.
Mana care ma mangaia,se oprise pentru o clipa...apoi a inceput sa-mi framante parul mai degraba,apasandu-ma usurel.
Am ridicat capul,fix cat sa-l vad cum se uita fix si respira greu...
A inghitit in sec si a zis:
-Cred ca mai bine dau si pantalonii jos,ca oricum sunt uzi deja...
Si-a muscat buzele,parca asteptand sa spun ceva,apoi i-a tras in jos de pe el incet,impiedicat de greutatea capului meu.
Cumva motivul nu mi s-a parut prea convingator,insa nici nu mi-a trecut prin minte sa il opresc.
Era vara,asa ca purtam amandoi pantaloni scurti si tricouri...
Era transpirat,asa ca pantalonii chiar erau umezi,pana la urma.
A ramas in chiloti,cu capul meu in poala lui...respira greu,inghitea in sec si isi musca buzele...simteam erectia lui prin chilot...cumva alte emotii ma luau in primire!
-Nu ai vrea...adica...nu ti-e cald? -a intebat el.Poti sa-ti dai jos tricoul daca vrei...
Am dat automat cu mana sa-mi scot tricoul,fara sa ma mai gandesc,si el l-a tras usurel peste capul meu.
-E mai bine,nu? -a intrebat,parca nestiind ce sa spuna.
-Dda...am raspuns eu,si de data asta vocea parea sa-mi tremure iarasi.
-Eu simt ca nu mai suport haine pe mine deloc...mai bine as face un dus,cu apa rece! -tu nu ai face un dus acum?
-Nu,am raspuns eu fara sa ma gandesc prea mult...vreau sa mai stau cu tine...
-A...pai nu te gonesc...putem face si amandoi dus daca vrei -si s-a lins pe buzele uscate de soare.
-Eu nu mai pot...ma duc la un dus,s-a decis el,daca vrei sa vi si tu,nu ma supar! -si m-a privit intens.
Nu stiam ce sa zic...nu ca nu vroiam...mi-era rusine...
S-a desprins din imbratisarea mea,si s-a ridicat in picioare.Chilotii stateau sa plezneasca pe el,asa un "cort" facusera!
In loc sa plece la dus,a zabovit un pic,sa-si aranjeze pula prin chiloti,uitandu-se la mine...
-vrei s-o vezi? -a intrebat orindu-ma pentru o clipa din fascinatia cu care ma chiombeam la el.
A venit fix langa mine,jucandu-se cu ea prin chilot.
-Hai,uite-te,daca vrei! -poti sa pui mana,ca nu ma supar...
Si a asteptat sa il ating...
Ce-i drept,avea cu ce sa se laude...era ridicata intr-o parte pana la rama chilotului,pe sold,impungand sa iasa de tot,oprita doar de elasticul gros.
M-am pomenit cu mana pe ea...atingand usor...de parca puteam sa o stric sau ceva!
Mi-a apasat mana si a suspinat usor...
-Hai...suge-ma odata,ca nu mai suport! -si si-a tras chilotii jos,lasand pula sa se loveasca de buric cu zgomot.
M-a luat cu mana de dupa cap,si m-a tras mai aproape,M-a lovit cu ea peste obraz usurel si a comandat:
-Hai,gurita mare ca vine trenuletu'! -si mi-a bagato in gura.
Ma tinea de cap incercand din cand in cand sa o bage cat mai adanc in gura mea,insa pentru ca era atat de mare,o simteam efectiv intrand pe gat,dupa omusor...
Prima data,pana a intrat acolo,am icnit sa vomit...dupa,a trebuit sa invat pe loc sa respir pe nas,intre turele cu care ma pompa!
-Copile....nu ma las pana nu te fut azi! -iti rup funduletu' ala obraznic...nu scapi de-aici nefutut!...a zis printre gemetele de placere...
S-a indurat sa ma lase in sfarsit...ca nu mai stiam de mine dupa atata pula cata luasem...insa mi-a poruncit imdeiat:
-Dezbracarea! -jos chiloteii,ca a venit momentu' sa te fac femeie! -si a inceput sa rada,de gluma lui.
Iar eram cu ochii in lacrimi...de data asta de la supt pula...
A observat,si mi-a zis: doar nu plangi iar? -nu vrei?!
Si fara sa astepte raspuns,a inceput sa ma sarute,de mama focului,de parca ar fi stiut cat imi dorisem asta...
Ma luase valul oricum...nu mai eram in stare sa ma abtin,si daca as fi vrut,cred,asa ca,atunci cand a tras pantalonii si chilotii de pe mine,nu am mai protestat deloc,lasandu-l sa faca ce vrea...
Si vroia!
M-a intors cu spatele si m-a sarutat pe fund,framantandu-l cu mainile si muscandu-ma chiar usurel,apoi m-a sarutat pe peste tot...
A adus de undeva niste gel si mi l-a aplicat nu doar pe rozeta,ci in interior,cu degetele...
Apoi,tinandu-ma prizonier sub greutatea lui,a inceput sa se impinga incet in mine,alunecand neasteptat de usor inauntru,pesemne ca de la gelul ala...
Insa dupa primul sfincter,am constatat surprins ca era inca unul,in interior,de care nu aveam habar,ca nu ma preocupase niciodata sa aflu...
Si asta nu se lasa asa de usor patruns...de fapt,ma jena cand presa,si el parea sa stie asta pentru ca impingea usor,iar si iar,pana cand,simtind ca rezistenta cedeaza,a impins mai departe patrunzand in mine cu toata pula aia imensa...
(Oricum,asa imi parea mie,ca doar nu aveam cu cine sa-l compar.)
A inceput apoi sa ma calareasca in forta,sarutandu-ma in ureche,fara sa para ca ia in seama suspinele mele,din ce in ce mai sonore...
Ba chiar parea sa-l incante sa impinga mai tare,si mai adanc,cand ma auzea,pana cand ama ajuns sa tip ca nebunu',fara sa imi mai pese ca ne-ar putea auzi vecinii!
Faceam ca toti dracii,iar el imi soptea cand si cand in ureche,printre sarutari,tot felul de porcarele,care m-ar fi facut sa rosesc pana in varful urechilor altcandva!
Stai cuminte Iepurel...nu ai scapat inca din pula!
Si ridicandu-se de pe mine,m-a intors cu fata in sus,luandu-ma la pula direct,fara precautiile de dinainte.
De data asta,a intrat insa fara probleme,si asta l-a incitat sa o bage si sa o scoata iar si iar,pe toata lunginea,cat sa ma vada cum fac ca trenu' in pula lui!
Apoi s-a lasat cu toata greutatea peste mine,sarutandu-ma si rascolindu-mi parul in toate directiilemuscandu-ma usurel de ureche si jucandu-se cu limba prin ea,facandu-ma sa ma gadil si sa ma excit in ultimul hal,de tipam in gura mare ca un apucat!
Nu am habar cat a durat,insa dupa ce s-a terminat,si-a pus capul pe umarul meu,si a ramas asa...in mine,parand sa astepte ceva...
Nu stam oricum ce as putea zice...asa ca nu am zis nimic...asteptand sa vad ce face.Ei bine,in scurt timp sufla usurel,relaxat...nu-mi venea sa cred,insa pur si simplu atipise!
M-am miscat nitel,cat am putut,ca era peste mine,si mai greu decat mine oricum,insa nu s-a trezit...
Pula incepuse sa se inmoaie,insa cum ma miscam un pic,se intarea la loc!
In plus baiatul se misca prin somn,pana cand,incercand sa ies de sub el,dupa vreo 10 minute,am reusit sa-l trezesc!
Ce faci putza? -si a cascat,intinzandu-se chiar peste mine...
Sper ca nu vrei sa pleci deja,ca am chef sa te mai iau o tura la pula macar!
-Stii...te iubesc...am inceput eu,pe nepusa ma... |
Baiat mare :P
