O dimineață cu Domnișoara Pufuleț
Tînărul avocat Benone Hodoran se instalase în bloc de o lună. Era însurat, dar plin de nevoi sexuale. Apoi se cunoscu cu ea, fata de la parter, numita Ciortan Mara, căreia toți îi ziceau, nu se știe de ce, ”Domnișoara Pufuleț”. Și despre care auzise zvonuri ciudate.
De la început tînărul avocat fusese turburat de prea ciudata fată. Era o brunetă înaltă, bine făcută. La chip era prea frumoasă, semăna cu Cezara Dafinescu, și avea un corp fără cusur, cu linii de amforă, cu talie încă îngustă care se continua cu un fund mare, cu două buci perfecte, ca niște emisfere ademenitoare. La vale, gambele cărnoase se continuau cu niște glesne înguste niște tălpi mici, așijderea înguste.
Soția lui era plecată în delegație cînd ea, Domnișoara Pufuleț, îl invită la o cafea la ea în garsonieră. Tînăra era de fapt în divorț, și îl solicitase pentru o consultație.Deși era octombrie, ea nu purta ciorapi și se foia de colo colo pe lîngă el cu picioarele ei goale pe mochetă și repejor Benone intra într-o erecțiune enormă, animalică, cum nu avusese cu nevasta lui.
În acea dimineață gri de noiembrie Benone descoperi nimfomana perfectă plină de dorințe secrete și murdare care în final îl luă fără rușine în tainele amorului ei maladiv, turburată și ea că devine partenera unui tînăr atît de frumos.
Deci în acea dimineață gri de noiembrie, în garsoniera ei parfumată, avocatul Benone Hodoran se uita în dosarul ei de divorț. După ce terminară dialogurile juridice se trezi că frumoasa Domnișoara Pufuleț îl ia deodată în brațe și începe să-l sărute pasionată pe gură.
Printre sărutări ea îi șoptea, ca un vaier:
- Iertați-mă că fac asta, domnule avocat... Sunt singură, așa singură...
Cutremurat de plăcere, dar și de îndoială, el răspunse frumoasei tinere, deși era în mare spaimă că soția îl va afla. Dar începuse să-și plimbe deja palmele pe fundul ei mare și pe sînii grei (domnișoara era doar în capot).
Încercă s-o împingă,
-Vai, domnișoară dragă, dar se poate? Sunt însurat, ce naiba...
Domnișoara Pufuleț scînci, gîfîind:
-Vă rog nu plecați. Știu ce înseamnă căsătoria, domnule avocat... Mereu aceeași femeie, și mii de visuri sexuale cu vecinele și cu colegele de birou... Să nu spuneți că nu e așa... Vă implor lăsați-mă să vă ajut cu instinctele mele de femelă. Da, recunosc, am nevoi sexuale stranii, de aia m-a și lăsat fostul...Soția dumneavoastră nu va ști, ce naiba...
Domnișoara Pufuleț merse mai departe: se așeză elegant pe canapeaua ei roșie de pluș și, tremurând, îl trase lîngă dînsa, și fărăr ezitare frumoasa îi desfăcu prohabul și, îi dădu jos ginșii și chiloții. Desvelindu-i mădularul ce ieși la iveală sub nasul ei, mare, arcuit și vînos. Benone o văzu pe Domnișoara Pufuleț cum se uită la pulanul lui, cu drag, matern, ca o mamă ce se uită la puiul ei. Nicio femeie nu-i privise așa organul. Apoi cînd mîna ei catifelată îl apucă de penis, Benone dete un geamăt ce răsună în sufrageria ei mare.
Nicio femeie nu-i făcuse ceva așa nerușinat, așa, deodată, nici măcar Suzi, colega lor curvuliță de la Barou. Darmite o fată elegantă și cultivată, precum această Domnișoară Pufuleț . Iar, în el plăcerea enormă se amestecă iar cu spaima că soția va afla.
Pe canapea Domnișoara Pufuleț cu instincte de femeie, intui asta, și șopti. în timp ce mîna ei se mișca ritmic pe sulanul lui:
-Vai, dar vă gîndiți la nevastă, este? Pfff.... Vă rog frumos, rămîneți cu gîndurile la mine, doar la mine, da? Nu vă place ce vă fac eu?
El icni disperat că da, că îi place.
Cu gura ei ireal de mică, făcută botic, în lumina dimineții, Domnișoara Pufuleț merse la faza doi: începu să-i pupe leneș pulanul, drept pe capul violaceu, acolo unde mor bărbații. Uitîndu-se curioasă în ochii lui, cu ochii larg deschiși. Pupa glandul fără să clipească, alene, plescăind, cu degetele ținînd arcuit penisul. Benone fu năpădit de cea mai înfiorătoare plăcere sexuală și se arcui tot, gemînd gros, aproape să țipe de plăcerea de nedescris dată de gura Domnișoarei Pufuleț .
Domnișoara Pufuleț avea tehnică sexuală. Alinta cu gura mătărînga, dar o si dezmierda la rădăcină cu degetele făcute clește. Plăcerea creștea în el, și, cu greu, scînci cu ochii în ai ei:
-Domnișoarăăăăă, mvaaaaai, îmi vine să ejaculez...
Tot pupînd pulanul, Domnișoara Pufuleț pufni.
- Foarte bine, da-ți-vă drumul. De ce credeți că limba mea e acolo?
După acest îndemn așa de nerușinat, el nu se mai abținu. Valul unei ejaculări cum nu mai simțise urcă tumultuos în glandele lui Benone, Domnișoara Pufuleț nu se oprea din sărutarea umedă a glandului, ceva ca o reținere îi spunea că sperma lui va împroșca chipul ei... dar spasmele i-o luară înainte.
Grohăind înfundat de plăcerea dată de contracții, sub gura fierbinte și degetele agile, tînărul avocat își goli năprasnic plăcerea din glande, și multe țîșnituri de sămînță izbucniră direct peste gura, nasul și fruntea Domnișoarei Pufuleț. Care primi cuminte lichidul zborșit peste fața ei.
Era gata. Năclăită de sperma bărbatului alintat cu gura, sperma a 20 de zile de abținere, frumoasa Domnișoară Pufuleț rămase așa, ca în transă, cu ochii închisi, gîfîind, tot dezmierdînd penisul fleșcăit, în timp ce șiroaiele de lichid cleios i se prelingeau pe urechi și obraji și pe gît și sîni.
Mîna ei încă desmierda penisul lui fleșcăit acum, și Benone se zbătea încă de plăceri.
Apoi nerușinata îl privi (avea barbă și mustăți de spermă).
-Deci v-ați vărsat lapții peste mine? Păi v-am lăsat să-mi dați pula sus special ca să fiți mai detensionat... pentru că acum vrea să-mi potoliți mîncărimea dintre picioarele mele frumoase de femeie. Într-un futai prelung și adînc. Haideți, domnule...
Vorbea ca din cărți, nerușinata.
Dispăru zece minute, se spălă la baie, după care reveni în sufragerie complet nudă, cu o panglică neagră la gît și cu pantofi negri în picioare. Arăta ca un nud de Manet.
Maternă, Domnișoara Pufuleț îi scoase hainele și îi alintă iar mădularul care se făcu iar ca de piatră. Apoi îl instală pe canapea. Cu pulanul tare și semeț arcuit înspre tavan.
Înainte să-l încalece ea îi zise:
-Apropo, puteți să vă dați drumul în mine, că s sterilă.
Peste zece minute, Domnișoara Pufuleț, nudă, călărea pe Benone Hodoran, cu dosul ei mare către el, dosul ei mare care se mișca unduios, și el icnea văzînd cum mădularul său intra și ieșea acum, pe... |
