- Et, combien?
- Devinez!
- Soixante-dix?
- Mais non, quatrevingt cinq!
- Pai, atunci chiar ca trebuie sa faci cinste, mademoiselle, zise Vasilache.
Carmen arata spre sticla de coniac si el zambi. Continuand sa priveasc uneltele rasfirate pe pat, i-am intrebat absent:
- Ce dracu’ tot vorbiti voi acolo?
- Lui nu i-ai spus?
- Cui? Astuia? – ma lua pe dupa mijloc Carmen. Pai, lui Emil, daca ii pui creionul sau carbunele in mana, nu-i mai trebuie nimic. Sau aproape nimic. N’est ce pas?
I-am privit pe rand, stanjenit:
- Sunt cam in plus, nu-i asa?
Carmen imi lua mana intr-a ei si ne asezaram pe pat:
- Maitre, da’ tu de ce crezi ca am venit acasa? Ca sa va vad pe voi, iubitii mei? – ridica ea retoric problema. Bine, si pentru asta... dar am venit cu afaceri, Milica... Am vandut casa alor mei.
Am stat o clipa pe ganduri, apoi mi-am amintit:
- Aia de pe... maior Stanculescu?
- Iham.
- Pai, cred ca ai luat ceva bani...
- Nu sunt ce se cheama riche, dar, oricum... Cu asta pot sa ma lansez, ti-am spus, vreau sa scot o revista de Travels and Leisure, am un site in lucru, vad eu, ma descurc. Numai ca ceea vreau eu... – si Carmen stranse ochii, cu buzele impinse inainte – vreau sa fie original. Net-ul si revistele sunt pline de fotografii, dar cand pune mana un artist autentic...
- Nu prea inteleg ce vrei tu, i-am spus eu incurcat. Dar, daca depinde de mine...
- Depinde, maitre.
Si Carmen se ridica si trase draperiile. Lumina diminetii tarzii de afara navali in camera, facand sa para si mai orbitor albul lenjeriei de pat si cel al peretilor zugraviti simplu. Chiar am fost nevoit sa inchid ochii cateva secunde. Cand i-am deschis, femeia isi scosese bluza si tocmai isi dadea jos pantalonii de pijama, iar Misu facuse deja ochii cat cepele.
- Pune tu asta la usa, ii dadu ea caronasul cu „DO NOT DISTURB.”
Barbosul se ridica si se duse sa indeplineasca sarcina. Stiu ca m-am apropiat de Carmen, dar nu prea mult – imi era prea teama ca, simtind din nou parfumul acela irezistibil, as fi cedat negresit:
- Carmen, spune-mi si mie, acum ce naiba mai ai de gand?
Ea ma privi descumpanita:
- Maitre, dar nu trebuie sa-ti pozez?!
- Bine, dar...
- Doar nu mi-o fi rusine de Misu! Wake up, man! – ma scutura ea de brat. 'Sommes des copains, merde!
- Lasa-l, Carmen, veni Vasilache. Mi-a spus ca nu vrea.
Femeia ne privi pe rand pe amandoi, cu o mana la gura, clatinand din cap:
- Sa mor daca mai inteleg ceva...
Am plecat privirile in podea, iar barbosul isi aprinse o noua tigara.
- Hai, ca asta e buna, zise Carmen ca pentru ea. Se uita in jur, isi privi corpul, isi plimba un deget pe sanul drept, isi incercui de cateva ori sfarcul ce intra usor in erectie, apoi duse degetul din nou la buze si zambi: Bai, voi nu sunteti sanatosi la cap. Nu mi s-a intamplat pana acum ca sa ma rog. Din contra, primeam bani...
Si se incrunta, cu barba in piept. Am ridicat ochii:
- Carmen, tu crezi ca as putea sa va desenez cum va futeti?
- Nu, Milica, in principiu ma pictezi pe mine. Dar... cu dumnealui – si imi exemplifica extrem de sugestiv.
M-am retras pe fotoliu, langa masa. Am luat paharul de coniac, l-am dus pana in vecinatatea obrazului, dar l-am pus inapoi. Si-am clatinat din cap:
- Pe tine, da. Nici ieri nu am avut nimic impotriva. Dar pe amandoi... nu. Bai Misule, ne cunoastem dracu’ de douazeci si cinci de ani, nu pot sa... Apoi, spre ea: stii ceva, Carmen? Asa ceva n-am facut si nu cred ca o sa fiu in stare sa fac vreodata!
Dar femeia veni langa mine din nou si, ingenunchind, vru sa-mi desfaca slitul. I-am luat bland barba in palma si-am clatinat din cap, a negatie, privind-o drept in ochi. Pe chipul ei se asternu o expresie de nauceala amestecata cu regret:
- Bine. Eu ma duc intai la baie, sa fac un dus, oricum. Ati putea sa veniti si voi, daca nu cumva va este frica. N-am mancat pana acum pe nimeni.
Si se ridica. Peste putin timp, am auzit apa siroind. De data aceasta am luat paharul de coniac si i-am baut incet tot continutul, apoi l-am umplut cu Coca-Cola. Misu spuse incet:
- Mosule, tu te duci diseara acasa. O ai pe Marga. Dar eu... Intelegi?
Am incuviintat mut. Priveam concentrat cum se arde tigara in scrumiera, schimbandu-si pozitia, pe masura ce i se muta centrul de greutate.
- Eu ma duc, l-am auzit pe Vasilache.
- Bine, mosule. Spor! Da-i bataie...
Misu se uita o vreme la mine, incapabil sa raspunda. Apoi isi lasa palma pe umarul meu:
- Hai, bai, Emile, vino si tu, nu fi fraier. Femeia asta o poate lua ca jignire. Sa mor eu, e pacat de la Dumnezeu, maestre.
Simtind cum mi se urca treptat sangele la cap, desi estompate, am auzit la inceput cateva remarci chicotite, urmate de un plescait repetat si niste gemete. Apoi urma o repriza in care se distingea doar respiratia lor intretaiata. Mi-am cuprins tamplele din nou in maini, privind la uneltele de pe pat, cand melodia soneriei telefonului m-a facut sa tresar. Cand am reusit sa-l scot din geanta, zgomotele din baie deja amutisera. Carmen scoase capul pe usa, cu parul siroind:
- Ah, al tau era, spuse ea gafaind.
Privind cu atentie micul ecran, eu am dus degetul la buze si ea disparu inauntru. Intai m-am convins ca porumbeii trecusera la activitati mai putin sonore, apoi am raspuns.
- Sarut-mana!
- Ce dracu’ faci? – m-a luat Marga in primire. Pe unde esti?
- Unde sa fiu?! La Casa, uite, il astept pe Misu sa termine si el. Cred ca mai intarzii, Marguto!
- Mai intarzii pe dracu’! – am auzit-o scrasnind din dinti. Ce mai ai de facut?
- Uite, trebuie sa o ajutam pe Carmen cu o problema...
- Problema? Carmen? Ce dracu’ mai vrea si... aia?
- Are o ceva de rezolvat, iti spun eu acasa.
- Mai, sa fie! Si voi o... ajutati, hm.
- Da, mai fata. Pe bune. E plecata de atata timp, nu se mai descurca.
- Bine... – am auzit oftatul ei. Dar lasa-l pe Misu s-o ajute mai mult, ca tu...
- OK. E un maxi-taxi la patru, cel tarziu la cinci sunt acolo.
- La patru? Si cand mananci?
- Om gasi noi ceva prin oras.
- A, are bani mamzela...
- Marguto, ce vrei tu, de fapt?
- Sa-mi vii treaz. Si mai las-o dracu’ de curva! – imi soapti ea in receptor.
- Stai linistita, ca nu beau. Stii ca Misu s-a lasat...
- Bine. Vino aici. Dar sa stii ca sunt foarte suparata pe tine. Ce mi-au spus mie oamenii de-aici...
- Ia mai da-i in pizda ma-sii!
- Bine, daca zici tu... Hai ca te asteptam, domnul doctor vrea sa stea de vorba cu tine, diseara, spuse ea pe alt ton.
- OK. Vin. Sarut-mana.
- Pa.
Am lasat telefonul pe masa, am luat paharul de coniac si l-am golit. Din baie incepura sa se auda din nou onomatopatopee sugestive. Mai intai am simtit iarasi ca fata imi ia foc, dar dupa aceea, simtind ca ceva mi se trezeste la viata, am inceput sa ma dezbrac.
Carmen statea deasupra, cu coapsele larg desfacute, cu o mana pe marginea cadei de baie, ridicandu-se si coborand ritmic, cu un balans al bazinului, intr-o cadenta nu prea alerta, cautand sa fie patrunsa treptat, dar tot mai adanc. Sfarcurile sanilor albi saltau, apropiindu-se cand de stern, cand coborand spre coaste, in vreme ce ea tinea ochii inchisi, cu gura inclestata. Femeia din fata mea parea complet scufundata in goana aceea dupa extazul suprem, incat am realizat ca ceea ce aveam in fata ochilor nu semana deloc cu scenele din filme: sub ochii mei se petrecea un act firesc si plin de emotie, candid chiar, asa ca am simtit un gen de stanjeneala ca intrasem. Numai ca o clipa mai tarziu, cand deschise ochii si Carmen imi zambi, total transfigurata, am intins mana si am mangaiat-o pe parul umed.
- Numai putin, Milica, zise ea. Sa-mi trag sufletul...
Respira de cateva ori, amplu si rar. Apoi, ridicand ochii albastri si limpezi spre mine, ma cuprinse cu o mana pe dupa mijloc si, reluadu-si treptat dansul din bazin, incepu sa-mi umecteze glandul intai cu buzele, apoi cu limba. In cele din urma, cuprinzandu-l doar cu indexul si policele, o lua treptat aproape pe toata in gura. Pesemne pozitia nu era comoda pentru asta, asa ca ridica ochii din nou, nemultumita. Dar isi lasa capul mai pe spate, in vreme ce eu m-am aplecat, sprijinindu-ma de perete. Abia atunci ea incuviinta si apoi incepu sa suga temeinic, dar fara graba.Am inchis iarasi ochii, scufundandu-ma in adancul acela intunecat si umed, ca intr-o mare talazuita de un curent constant, dar puternic. Asa ne-am si schimbat si pozitia, de cateva ori, miscandu-ma ca un scafandru orb, orientandu-ma numai dupa senzatiile tactile starnite de relieful trupului ei. Cand parca am iesit din nou la suprafata, chipul ei alb ii era scaldat de o lumina calda si blanda, dar pe care luceau, coborand de la comisura buzelor spre gat, apoi pe sani si pe stern, urme prelungi si picaturi translucide de sperma.
- Mmm, zise ea, lingandu-se pe buze. Mi-era dor de gustul asta.
- Chiar iti place? – mi-am auzit glasul, de parca era al unui strain.
- Da, spuse ea zambind si, dupa ce aduna cu degetul de pe san, mi-l intinse: Gusta si tu!
Dupa o clipa de ezitare, m-am conformat. Nu mi se paru ca are vreun gust particular, parea doar lipicoasa. Alaturi, cu ochii stransi si cu capul plecat, Misu se masturba de zor, dar, dupa disperare, nu parea sa-si apropie prea curand momentul ejacularii. Carmen se intorse spre el:
- Mai stai putin, ca nu vin turcii... Te rezolva mama si pe tine numaidecat.
Rotindu-si privirile rapid, ridica din sprancene:
- Emile, e prea inghesuit aici pentru o dubla. Te superi? Mergem dincolo, daca vrei.
- Tu esti nebuna, Carmen, am articulat eu cu greu. Mie, unul, mi-ajunge...
Carmen isi arcui din nou semnele de intrebare de deasupra genelor prelungi, ridica coltul din dreapta al gurii si apoi o stranse iar, facand gropita in barba:
- Nu pleca, maitre. Sa vezi la fata putina meserie.
Misu statea in continuare cu ochii inchisi, cu fruntea plecata. Carmen imi facu cu ochiul:
- Ia zi, nu ti-e mila de el?
- Stii ce? Cred ca I’m too old for this shit!
- Ia mai du-te dracu’, bai Milica!
Dar timp de vreo doua minute, tintuit de o senzatie nemaintalnita, stand in cadrul usii, am urmarit o felatie care nu semana, din nou, cu nimic din ceea ce vazusem prin filmele de gen: Carmen nu juca nici un pic de teatru, pur si simplu dezmierda, fara nici un fel de incordare, un gland lucios si vinetiu, cordonul uretrei si baza penisului, mangaind cu o mana scrotul si testiculele, tinand-o pe cealalta coborata intre coapse. Doar cand Misu, complet intrat in transa, isi lasa podul palmei pe crestetul ei, ii indeparta mana si mormai nemultumita:
- Ia vezi tu, bai...
Dupa care inchise iar ochii si relua ceea ce parea in continuare un act deliberat, firesc, un gen de joc candid, dar plin de voluptate. Corpul barbatului deveni tot mai teapan si la un moment dat Carmen facu ochii mari si se retrase exact la timp, lasandu-se pe spate, cu barbia in piept. Un snop de picaturi i se oprira pe umarul stang, apoi urma un jet pana pe obraz, apoi altul pe barbie, iar ultimele, din ce in ce mai anemice, pe stern si pe san. Abia cand ii cuprinse din nou glandul cu buzele, Misu scoase un fel de strigat inabusit. Carmen intoarse privirea spre mine, schitand un zambet:
- Ia zi, mosule, ce zici de el? – si il plesni pe Misu peste burta, care tresari speriat. Barbat statut, cu rezervoarele pline...
Mi-am dezvelit dintii intr-un ranjet tamp si-am ridicat din umeri.
- Pai, am trait s-o vad si p-asta, am mormait eu si, tragand aer in piept, m-am intors in camera, oprindu-ma direct la sticla de coniac.
O vreme am ramas asa, cu ochii pe fereastra, cu paharul in mana. In cele din urma am sorbit, mi-am aprins o tigara si am adaugat cu glas scazut, ca pentru mine:
- ...Adica s-o si fac, mai exact.
Si-am inceput sa rad pe infundate, in timp ce ma imbracam. Misu iesi peste putin timp, am auzit cum Carmen il plesneste in joaca:
- Tin-te bine, musiu, ca diseara iar avem program artistic.
- Tu ce zici de asta? – l-am intrebat, in timp ce barbosul parea preocupat sa-si imbrace tinuta, cu ochii in pamant.
- Ce sa zic?! Meseriasa, frate.
Apoi se aseza in fotoliu. I-am impins sticla de coniac, dar Vasilache plimba aratatorul a negatie, aprinzandu-si o tigara. Se apleca peste masa, soptind conspirativ:
- Milica, miercuri spre joi, cand a venit... – si trase adanc aer in piept, clatinand capul.
L-am privit intrebator.
- Domn’e, era lesinata. Am zis ca dau in primire. Deh, daca a stat vreo jumata’ de an cu lesbiana aia, i-era dor de...
- Pai, e lesbiana sau ce dracu’ e cu ea?
- Ei, e Carmen lesbiana cum sunt eu gay. Dar... – si Vasilache isi freca degetul mare de aratator. Era pe branci cu banii, dar acum, ca a vandut casa... – mai adauga el si saluta militareste.
Am clatinat din cap:
- Periculoasa muiere...
Lui Misu ii sticlira din nou ochii:
- Da’ buna pana la Dumnezeu, maestre. Este? Mortala, manca-ti-as...
- Pai, ia-o atunci de nevasta! – am ranjit eu.
Vasilache se schimba dintr-o data la fata. Stiu ca-l priveam uimit, in vreme ce trasaturile barbosului se adanceau, tot mai aspre.
- Ti-a zis si tie, mmm?
- Ia stai putin, ce sa-mi zica?
- Treaba asta, cu casatoria.
Am scuturat din cap, din ce in ce mai nedumerit:
- Ia explica-mi si mie... Nu mi-a zis nimic. De alte chestii am vorbit.
Carmen iesi din baie si noi ne recapataram pozitia fireasca, abandonand atitudinea conspirativa.
- Acum, juriul, notele! – zise ea si se aseza pe pat, cu parul invelit intr-un prosop, strangandu-si picioarele sub ea.
Am ras manzeste, amandoi.
- Sa inteleg ca am luat nota maxima...? – se alinta ea si o clipa mai tarziu incepu sa se pieptene.
Am urmarit-o cateva zeci de secunde: era ceva neobisnuit totusi la femeia asta, in sensul ca parea atat de relaxata, chiar destinsa, o clipa am avut senzatia ca raspandeste acum un gen de energie benefica, pozitiva, ceva ce nu-mi puteam explica. Un zambet permanent ii statea si pe buze, ochii albastri ne priveau direct, limpezi, insusi trupul, dezgolit din nou pentru a imbraca vesmintele de strada – ea scoase o pereche de blugi deco... |
Cum m-am hotarat sa plec in Franta
