Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Cuminte, Anabelle! |
Autor : AancaM - 2019-02-26
Citita de 9802 ori - Nota 8.60 (96 voturi) | |
|
Era prima dată când Anabelle intrase în acea sală de clasă. Ştia dinainte la ce să se aştepte. Nu era nici prima oară când auzise de acel loc şi nici ultima, având în vedere interesele ei generale. Încă din copilărie a fost o persoană pasională şi erotică. Şi-a dorit mereu să ia parte la senzaţii noi şi tari, care să o facă să îşi depăşească limitele. Când a aflat de aceast program a fost mai mult decât încântată. Era prima oară când se bucura că nu avea pe nimeni. Părinţi, fraţi, surori, bunici, nimic. A trăit într-un orfelinat până la vârsta de 18 ani, după care şi-a luat viaţa în mâini şi a trăit pe cont propriu. Dacă ar fi avut rude acum probabil că s-ar fi simţit ruşinate de alegerile fetei şi nu i-ar fi permis să se afle acolo. Însă Anabelle era complet singură. Nu avea cine să o judece. Nu avea prieteni. Nu avea nimic. Şi cu toate astea nu i-a părut niciodată rău şi nu a refuzat să spună cine este. Tindea să creadă că e prea evoluată pentru durere. Pentru orice fel de sentiment contrar principiilor ei. E adevărat că nu era nici indiferentă la situaţie şi uneori şi-ar fi dorit să se apropie de cineva, sau să se intereseze câte un "oricine" de ea. Însă teama că s-ar putea identifica în majoritate era prea mare. Nu voia să se perceapă pe sine ca pe o copie josnică, o "orfană" care îşi plânge de milă. Nu. Ea era puternică. Sau cel puţin aşa încerca să fie. Trebuia să fie cea mai bună variantă a ei, cu orice preţ. Şi dacă nu reuşea, atunci se simţea obligată să o arate.
A privit atentă în jurul ei şi sentimente noi au pus stăpânire pe ea. Şi-a plimbat arătătorul pe buzele întredeschide, în special pe cea de jos şi a zâmbit complice, ridicânduşi bărbia pisiceşte. A înghiţie în sec. Să fie oare invidie faţă de fata aceea care stătea pur şi simplu întinsă pe masă şi se lăsau pictată pe corp, în cele mai intime locuri? Era o gelozie combinată cu dorinţe şi tentaţii. Cu siguranţă că nici dacă ar fi vrut nu ar fi uitat de acel moment, de primul contact cu lumea din interiorul acelei clădiri, de priveliştea din faţa ei. Universitatea de artă erotică. Cine ar fi crezut că va ajunge acolo? Sala de clasă era exact cum îşi imagina. Câteva mese în jurul unei alteia mai mari, pe care stătea o fată destul de tânără, legată. O altă femeie îi picta interiorul feminităţii făcând-o să plângă şi să se zbată în toate felurile posibile. Însă nimic nu era de ajuns pentru a o face pe femeie să se oprească. Abia când observă că în încăpere se mai află cineva s-a întors către ea şi după câteva secunde i-a adresat o întrebare, fără să se oprească din ce făcea. Nu putea să înceteze. Să vadă acea fiinţă cum se smiorcăie, plânge şi imploră o făcea să se simtă superioară, să ştie că e la mila ei, că poate să o tortureze în felul acela cât vrea, să fie stăpână pe fiecare sentiment pe care i-l provoacă. O alesese tocmai pe ea deoarece a îndrăznit să o înfrunte la unul din cursuri cu o săptămână înainte, asigurându-i pedeapsa încă de atunci.
-Eşti studentă aici, nu-i aşa? Presupun că eşti nouă, nu te-am mai văzut până acum iar eu am ore la toate clasele. Hmm, da, eşti, altfel nu aveai cum să intri. Ai nimerit bine. Este o cameră de pedeapsă. Ştii, atunci când studenţii nu se ridică la nivelul aşteprărilor sunt făcuţi să înţeleagă ce înseamnă de fapt această şcoală. E scris în contractul semnat de către fiecare student. Nu ai cum să refuzi sau să treci peste. Avem drepturi totale asupra voastră. Te poţi apropia să te uiţi mai bine dacă vrei.
E drept că această femeie a speriat-o puţin pe Anabelle prin spontaneitatea şi deschiderea cu care îi vorbea. I-a analizat postura, atitudinea, înfăţişarea, modul în care vorbea şi a ajuns la concluzia că este profesoară. A păşit către ea privind mai bine către domnişoara care plângea întinsă, goală şi pictată pe masă. Nu a înţeles prea bine la ce s-a referit. O cameră de pedeapsă? Cum ar fi fost acest lucru o pedeapsă? Din contră. Holbându-se la fată o invidia. Ar fi vrut să fie în locul ei. Să îi creeze cineva plăcere trecându-i peste limite era tot ce şi-a dorit vreodată. Cum putea fi asta o pedeapsă? S-ar fi bucurat de fiecare moment petrecut întinsă acolo. Sau cel puţin aşa considera. Până acum doar ea şi-a testat limitele şi a continuat când simţea că nu mai putea. Oare să fie diferit dacă se lasă pe mâna altcuiva? Aşa şi spera. Să fie total diferit şi intens. Ar fi o plăcere, în niciun caz o pedeapsă. Şi totuşi, de ce nu se bucura fata de pe masă? Parcă citindu-i gândurile, profesoara a răspuns la întrebările ei mintale pe care Anabelle cu siguranţă că nu i le-ar fi pus.
-Ştii de ce este asta o pedeapsă? Deoarece fac asta zilnic, ore întregi de o săptămână încoace, fără să o las să aibă un orgasm. Mă opresc întotdeauna la timp. Uită-te la clitorisul ei. Uneori mişc pensula foarte încet pe el, astfel provocându-i durere iar alte ori o mişc foarte repede făcând-o să se apropie de momentul în care îşi dă drumul. Dar nu o las să termine niciodată. Mă opresc, o las să piardă orgasmul şi apoi îi zgârii cu perii altei pensule locul dintre lobul drept şi margine. Când se apropie şi aici de orgasm mă opresc şi cu o pensula groasă ori îi zgârii spaţiul dintre ambii lobi ori i-l gâdil pur şi simplu. Când ridic pensula ca să îi stric orgasmul e cel mai greu pentru ea. Dar ştii care e partea cea mai bună? Că nu poate face nimic. Că, dacă vreau, îi pot face asta zilnic, găsind cea mai banală justificare. Iar ea nu poate face absolut nimic. Trebuie să suporte iar după asta să vină la orele mele şi să stea cu teamă că o voi face iar. Şi ea e nouă, ca şi tine. Iar dacă nu vine la oră, atunci şi... |
