Bună dragilor. Mă cheamă Oana. O sa va spun o amintire fierbinte de-a mea.
Aveam 16 ani în 1990, primul an fără Ceaușescu. Eram dezvoltată și aveam schimbari hormonale puternice. Romania parca innebunise de la libertate.
Bărbați maturi, de 40 ani, se uitau la mine pe stradă, fără rușine.
Mă enerva asta, dar mă și incita.
Picioarele și sînii mei excitau bărbații.
Uneori mă uitam la filmele porno ale lui frate-meu. Îmi făceau greață chestiile alea, dar apoi iar mă uitam.
Tocmai mă mutasem cu ai mei într-un bloc noi, în Dristor. La patru camere.
Un bloc imens, lung, si cu multe culoare la subsol unde erau boxele locatarilor. Alea unde isi țineau oamenii murături și biciclete.
Era prin octombrie, ploua de rupea, dar era cald.
Am coborît la subsol să caut niște zacuscă. Era duminică, cam 7 dimineată.
Subsolul era format dintr-un culoar scund, lung, lung, cu mai multe ramificatii, catre două alte blocuri cuplate cu al nostru. Mirosea a umed și a șoareci.
Apoi m-am gîndit să trec de subsolul nostru și să explorez și subsolurile vecine, și am mers mai departe prin culoar, deși mi-era frică.
Deasupra se auzea vuietul blocului și a locatarilor. Plus vibratia țevilor de apă.
După încă cinci boxe, am auzit... sunetele.
Voci murmurate, amestecate cu niște gemete.
Am încremenit înainte de ușa de boxă de după care veneau sunetele.
Am văzut că era o ușă cu yala montată sus, dar jos cu o gaură rămasă cred de la broasca veche... și atunci, în penumbra culoarului, m-am lăsat dinaintea găurii, și am apropiat un ochi de ea.. și am privit în boxă.
Gaura din ușă mi-a oferit deodată o imagine tulburătoare.
În cercul găurii am văzut scena luminată de becul chior gălbui din boxa mititică plină de rafturi cu murături.
Fiori mari de tot m-au străbătut.
La doi metri de ușă era o femeie. Cu păr roșu, strîns în coc. Cu bustul gol. Cu sînii goi. Probabil de 35 ani. Încă frumoasă. Probabil așezată pe cEnikö, poate pe o ladă. Iar dinaintea ei vedeam abdomenul gol al unui bărbat, abdomen scobit, de tînăr, sub care zvîcnea în aer, înspre ea, un penis în erecție, mare de tot. Decalotat, ca de animal.
Am crezut că mor.
Partea de sus a bărbatului nu o vedeam, îi vedeam numai pîntecul și mădularul.
Iar acea femeie cu sînii goi făcea în boxă cEnikö înfiorător: săruta acel penis arcuit spre dînsa. Nu-l atingea deloc cu mîna, doar îl pupa drăgăstoasă, pe toate părțile, de la coaiele umflate, pînă la capul cît o prună rozulie. Așa cum se sărută un bebeluș... sau un pisoi. Numai că între ”pupici” femeia cu păr roșu îi dădea și mici atingeri cu limba.
Ea săruta penisul cu o expresie ca de greață pe chip, cu un fel de reținere, așa cum au femeile care nu au experientă... dar o făcea fără pauză.
Din cand in cand vedeam o mînă a lui care îi mangîie umerii goi și sînii și auzeam pe bărbatul sărutat acolo cum geme gros, continuu.
În dreptul acelei boxe o țeavă de apă vibra tare de tot și cei din boxă nu cred că aveau cum să-mi audă respirația gîfîită, pe care cu greu mi-o abțineam.
Și normal că gîfîiam la așa priveliște ireală, din lumea reală.
Știu că în catEnikö secunde sexul mi s-a umplut de secreții de mare excitare.
Mai ales că o recunoscusem pe femeia cu sînii goi: era de la mine din scară. De la parter, apartament 3.
Se numea Marinela V., era măritată cu un colonel, era casnică și avea o fetiță de 9 ani. Nu o recunoscusem din prima că se vopsise în roșu.
Era înaltă, și semăna bine cu Angela Similea, adică frumoasă foc. Așa o știa blocul: frumoasă, casnică și bună gospodină. Și soarta făcea ca eu, elEnikö, să văd în acea dimineață că doamna Marinela nu e deloc acea familistă cuminte, printr-o ușă găurită, de care ea nu știa.
Deci stăteam ciucită lîngă acea ușă verde, pe culoarul plin de țevi, holbîndu-mă prin gaura aia direct la vecina mea familistă și la plăcerile ei secrete. Pe care și le făcea într-o boxă plină de murături. Vecina Marinela care sub ochii mei dădea cu drag și fără rușine limbi la un penis mare, al unui bărbat al cărui chip nu aveam cum să-l văd. O scenă sexuală ireală care avea loc la doi metri de mine.
Mă rugam la Dumnezeu să nu vină nimeni. Și să apuc să văd ”finalizarea”. Și Dumnezeu m- a ascultat. Și Satana femeilor care înșală s-a bucurat.
Prin gaura ușii venea miros floral de parfum, de la doamna Marinela, cEnikö ca de crini.
Doamna Marinela cea casnică, între seriile de sărutări umede date pe acel penis, sub becul de boxă chior si gălbui, se tot uita în sus, către bărbatul alintat (al cărui chip nu-l puteam vedea) și rostea mereu acelasi lucru: ”Toni, nu e bine ce facem... Toni, nu e bine ce facem... Toni, nu e bine ce facem... Toni, eu plec, auzi? Eu plec!!”.
Ca o litanie zicea alea.
Protesta, dar nu pleca... ci gura ei mozolea fără pauză penisul omului numit Toni.
Apoi l-am auzit și pe el, vorbind, cu o voce profundă si caldă: ”Ssssst scumpo... Taci... De ce așa remușcări?... Tu știi bine că ai visat să lingi o pulă de tînăr nu?... Hai, hai... Nu te opri frumoaso, te rog, du-mă la capăt cu gura ta de vis...”.
Apoi am auzit iar cum doamna Marinela scîncește: ”Nu, nu, nu... Nu e bine... Nu vreau să fiu obiectul tău... Doamne, îs măritată... Toni, trebuie să mă opresc... Oooof...”.
Și iar se apleca nesățioasă la acel penis pe care reîncepea să-l pupe mai abitir de la coaie pîn la glandul mare.
Așa făcea casnica din boxă: se văita, zicea nu, dar pupa și lingea cu drag acel mădular enorm.
Alintat de buzele și limba ei, mădularul acelui Toni devenea tot mai mare și mai gros, stînd singur arcuit la 45 grade către becul cel chior. Și cu instinctele mele stîrnite am știut că bărbatul își va goli curînd glandele peste minunata casnică desfrînată.
Dîrdîiam toată și mă tot rugam să nu vină nimeni pe portiunea aia de culoar, să apuc să vărd și eu clipa ejaculării, adică să văd o respectabilă doamnă din bloc stropită de țîșniturile de spermă care aveau să iasă din acele testicule pline. Că știam că asta va urma.
Clipa pe care o așteptam veni deîndată.
Bărbatul (pe care-l bănuiam sub 30 ani) începu să geamă tare și am văzut cum își apucă febril mădularul în mînă, începînd de data asta să-l frece ritmic: ”Aaah, aaah... Marinelaa... Nu mai poooot... |
