Un fragment din cartea Opius Pistorium. Vă recomand să citiți cartea
… Intrăm într-o încăpere ceva mai largă, dar la fel de prost luminată, și Alexandra îmi alungă mâna de pe bucile ei. În cameră se află câţiva oameni, care stau așezați și discută în șoaptă. Din câte îmi dau seama la prima vedere, grupul sintetizează gloata clasică de fanatici, singura diferență fiind aceea că pizdele par mai futabile, iar poponarii sunt mai ușor de identificat. Evident, nu au loc nici un fel de prezentări…
Alexandra mă parchează pe o canapea și se cară. Încerc să intru-n vorbă cu o pizdă așezată în apropierea mea, foarte drăguţă, cu o atitudine foarte sobră, dar pare pierdută în meditație și nu dă niciun semn că m-ar auzi… păcat, că e o bucăţică numai bună de pulă. Când unul dintre poponari vine la mine și încearcă să mă agațe, îi aplic același tratament pe care l-am învățat de la pizda meditativă… se pare că e o chestie obișnuită, pentru că tipul mă lasă în pace imediat.
După câteva minute, se întoarce și Alexandra. Lumina este atât de slabă, încât nu observ roșeața din obrajii ei, dar când o ating, descopăr că faţa îi arde. Respiră repede și ochii îi strălucesc.
— Am fost să discut cu preotul, îmi explică ea.
Pizda de lângă noi îi aruncă o privire ca un pumnal.
Locul este îmbibat cu o putoare care m-a sufocat de la intrare. Bețișoarele parfumate scot valuri groase de fum. O întreb pe Alexandra ce-i asta.
— Mir, datură, măselariță și mătrăgună! îmi răspunde ea, trăgând aer în piept de parcă i-ar plăcea putoarea care plutește în aer.
În același moment se aude un șșt! prin toată încăperea și câţiva inși îngenunchează în faţa scaunelor pe care au stat. Își face apariţia preotul, precedat de doi băieței grăsulii, servitori la altar. Poartă veșmântul preoțesc tradițional, cu diverse adăugiri și modificări. Pe cap poartă o bonetă purpurie, din care iese o pereche de coarne îmbrăcate în catifea. Își plimbă privirea prin încăpere și ochii i se opresc asupra mea. Înclină puţin din cap și apoi se întoarce solemn. Apoi, fără să mai piardă timpul, se lasă în genunchi în faţa altarului, după care urcă treptele și începe slujba. Băieții care-l asistă la altar încep să tămâiască în tăcere, împărțind vase din aramă pline cu rahat d-ăla care fumegă de-ţi cade părul din nas.
Ceremonia de sacrificiu continuă… majoritatea femeilor stau ghemuite asupra vaselor de aramă din care iese fum, inspirând împuțiciunea care iese din ele… Preotul se lasă într-un genunchi și începe să mormăie în latină… fără să scoată vreun sunet, o femeie începe să-și sfâșie rochia de pe ea… deodată, se repede în sus, pe treptele altarului, înșfacă două lumânări negre din suporturile lor și se aruncă pe altar goală. Zace așa, scâncind ca un câine, cu câte o lumânare înfiptă în fiecare mână, în timp ce încheieturile mâinilor îi sunt brăzdate de ceara fierbinte care se scurge și-i picură pe pielea albă. Preotul Charenton își așază mâinile pe pântecele femeii și apoi și le plimbă pe deasupra ei.
Unul dintre băieții de altar aduce un cocoș negru ca smoala și i-l întinde preotului, împreună cu un cuţit… Tipul ridică pasărea sus, deasupra capului, și-i taie gâtul. Îl ţine apoi câteva momente deasupra femeii, până când sângele ţâşneşte pe ţâţele ei care se mișcă sacadat în jos și-n sus, apoi i se scurge pe stomac, de unde se împrăștie în toate direcţiile, formând pete purpurii. Sângele se adună pe pântecele femeii, apoi îi alunecă în cuibul de floci și, mai jos, în pizdă… În timp ce cocoșul decapitat cade pe podea, preotul se repede între picioarele desfăcute ale femeii și începe să-i sugă sângele din găurică…
Începe apoi o rugăciune prelungă, perversă și plină de pasiune, închinată forțelor răului. Și indiferent ce părere ai avea despre menirea ei sau șansele de succes pe care le are, trebuie să admiri talentul lingvistic de care preotul dă dovadă în incantația lui… Mă trezesc că încep să aplaud… este cea mai mișto rugăciune pe care am auzit-o vreodată, chiar dacă nu pot spune cu mâna pe inimă că sunt de acord cu tot ce spune preotul aici… Se sfârșește și băieții de altar scutură din clopoței…
Este un semnal în urma căruia întreaga încăpere se transformă într-o casă de nebuni. Credincioșii încep să se dezbrace între ei sau de unii singuri… din rândurile lor se ridică un val de gemete, șoapte și tânguiri de extaz. Preotul își ridică roba și descopăr că nu poartă nimic pe dedesubt… își leagă poalele cu un cordon; femeia de pe altar se-ntinde să-i înșface pula… Dar înainte ca ea să apuce să i-o atingă, preotul îi trage spre el pe cei doi băieți de altar, iar cei doi puţoi drăgălași cad în genunchi și încep să se joace cu el și între ei. Îi sărută coaiele și-l lasă să-și bage pula-n gurile lor, în timp ce femeia de pe altar scapă din mâini lumânările și urlă ceva ininteligibil. Dintr-odată realizez că unul dintre copii este o fetiţă, și nu un heruvim, cum am crezut la început…
Alexandra a luat-o razna cot la cot cu restul congregației. Își ţine poalele rochiei ridicate și își arată fofoloanca, îndreptând-o către mine și către oricine pare interesat să o vadă; cu mâna rămasă liberă îmi desface șlițul. O împing de lângă mine și altcineva o înșfacă. În timp ce tipul o pipăie, Alexandra îi ia pula în mână și începe să se joace cu ea.
În timpul ăsta, preotul se pregătește pentru împărtășanie. Se pișă într-un vas plin cu vin sfințit, apoi direct în gura unuia dintre băieții de altar, care pe urmă scuipă urina în vas. Murmură câteva cuvinte, apoi ia un pișcot de pe tavă și îl înmoaie în sucul ce se scurge din pizda femeii de pe altar… după care îl aruncă în mijlocul mulțimii dezlănțuite, care începe să viermuiască în jurul locului unde cade cuminecătura… conținutul dezgustător din vas este împărțit în mod egal în cupe mici de argint. Și câteva târfe din grup chiar dau pe gât porcăria aia! Majoritatea însă aruncă lichidul spre altar, după o scurtă ceremonie în care ating cupa de buze sau de pizdă.
Preotul Charenton îi ia acum în braţe pe cei doi asistenți și îi așază pe rând de-a lungul pântecelui femeii întinse pe altar. Apoi, în timp ce urlă și scheaună, cei doi reușesc să bage pula preotului în rect… După asta, preotul mai întinge câteva cuminecături în sosul din pizda femeii și le aruncă în mulţime…
O femeie însoțită de o puștoaică se apropie de altar. După ce îi sărută, pe rând, pula preotului, cele două se aruncă asupra femeii întinse, mobilizându-i capul între coapsele lor… zăresc o secundă cum limba îi iese din gură și-apoi începe să le sugă pe cele două pizde… Se mai duc câteva acolo, rând pe rând, apoi câţiva bărbaţi… Preotul începe s-o fută în timp ce femeile își perindă pizdele prin gura ei.
O imensă reprezentare a lui Satan, lucrată în lemn, este coborâtă pe un scripete. Fiecare detaliu este la locul lui; are o pulă imensă – dar făcută strategic, nu anormal de mare – și o pereche de coaie enorme. Femeile se adună ciorchine în jurul statuii, aruncându-se înaintea sa, pentru a-i săruta pula roșiatică… Urcându-se peste trupurile celorlalte muieri, una dintre pizde se agaţă de statuie cu mâinile și picioarele… își stâlcește gaura de pula imensă și-apoi începe să o fută până când se prăbușește peste celelalte, în plin orgasm… O altă tipă o ia în gură… două pizde se joacă cu o a treia și cu un tip aflat în spatele chestiei de lemn…
Deodată simt ceva moale și păros lipindu-se de mâna mea. Niște braţe mi se încolăcesc pe după gât, în timp ce o puștoaică îmi șoptește ceva la ureche și-mi bagă mâna în pantaloni… Vrea s-o fut, îmi spune ea, și-și freacă iar pizda goală de mâna mea… Și mai are și o prietenă, una mică, foarte drăguţă, care-ar vrea și ea să fie futută. Are savarina deja zemoasă, iar când vorbește, se simte în respiraţia ei mirosul dulce de pizdă. O împing pe spate și ea se lasă-n fund, zâmbind ademenitor către mine… dar este luată pe sus de un tip care duce sub braţ o altă fetișcană… puștoaica mea îi înșfacă pula și-ncepe să se bată pe ea cu cealaltă tipă…
Într-un colţ, văd o fată de vreo șaișpe ani, ținută de două femei mai în vârstă, în timp ce un grup de bărbaţi o poștesc. Ea ţipă și zgârie – dar una dintre femeile care o țin este cu siguranță mama ei… deci, bănuiesc că e OK. Îi privesc cum o fut toţi, unul după altul, până când fata se lasă moale pe o coapsă. Este clar că a leșinat, dar tipii nu se opresc, i-o trag în continuare…
Printre femei, sunt câteva care-s lăsate-n voia lor, suspinând și zvârcolindu-se pe jos. Corpurile lor iau toate pozițiile posibile în care o femeie poate fi futută; o văd pe una terminând cu atâta violență, încât rămâne apoi câteva minute bune întinsă pe podea, prea slăbită de puteri ca să se mai poată mișca. E clar că se imaginează călărite de incubi, iar plăcerile pe care le resimt sunt atât de convingătoare, încât mă ia cu fiori numai când le privesc.
Părintele Charenton a terminat cu femeia care s-a oferit drept altar. Aceasta este ridicată pe braţe, iar pântecele și sânii acoperiți de sânge îi sunt linși până nu mai rămâne pe ei nicio pată. Apoi, este purtată până la statuie și, asemenea unui berbec, este înfiptă cu fundul înainte în lemnul idolului. Puloiul roșiatic îi străpunge pizda, apoi găoaza curului. Astfel, vreo șase bărbaţi și femei i-o trag folosindu-se de statuie…
Dar altceva îmi atrage atenția… Una dintre muieri se revoltă și-ncepe să ocărască întreaga șleahtă, urlând rugăciuni și invocând puterea cerească să-l trăsnească pe preot. Este luată imediat în primire, mâinile îi sunt imobilizate și apoi este dusă chiar ea pe altar, unde continuă să urle ca din gură de șarpe… Urlă pe parcursul unui futai… pe parcursul celui de-al doilea și al treilea… Apoi vocea îi devine din ce în ce mai slabă… se potolește… câteva minute mai târziu, se lasă-n genunchi și-ncepe să lingă la găoaza unei femei, ca... |
