Buna! As vrea sa incep, normal, cu inceputul. Dar acesta e...ceva timp in urma. Multă vreme fantezii.com a fost un mod de viata pentru mine. L-am descoperit prin 2005, am scris pentru acel site amintiri si intamplari dragi mie, am conversat pe chat-ul de acolo, cu sute de persoane, mi-am facut prieteni carora si azi le mai vad ochii 😊 Insa, intr-o zi, lumea asta a disparut....
Mult timp am uitat de existenta unor astfel de site-uri. Apoi, am dibuit fanteziierotice.ro. Recunosc, am fost sceptic, am gandit ca o comunitate ca pe vechiul site nu se poate construi din nou. Ei bine, cred ca m-am inselat! Comunitatea exista, doar ca lipseste modalitatea de comunicare directa, acel e-mail si acel chat ce au inlesnit legaturile intre noi. As vrea foarte mult ca adminii sa nu cenzureze acest punct de vedere, cred ca au facut ce tine de ei pentru a asigura acest loc pentru noi. Insa un mod de comunicare directa si discreta ar fi de aur...
Acum vreo 15 ani, intr-o zi de vara ca aceasta, torida, in care respiratul parea un lucru imposibil, undeva intr-o camera din Vama, tinand-o in brate, cu spatele la mine, amandoi goi si transpirati după inca o experienta de neuitat, ea m-a intrebat:
- Ieri, pentru ca ma cam plictiseam, am citit din nou ce ai scris pe fantezii.com. Ai scrist despre Nora, ai scris despre Anca, doar ele au contat in viata ta? Eu chiar nu insemn nimic pentru tine? Niciun locusor din www-ul asta nu o sa ma tina minte?
Tonul nu era total convingator. Se alinta, in mare masura. Dar era, totusi, un semnal de alarma. O „vazusem venind” de ceva vreme, asa ca nu m-a prins nepregatit. Barbatul care eram in momentul respectiv purta tusa ei, cizelarea ei. Cand te gandesti mult la o persoana si o analizezi, trebuie sa iei in calcul ca si cea mai lipsita de gelozie fiinta... poate deveni geloasa. La fel cum, o persoana care nu e geloasa, neaparat trebuie sa joace si niste scene de gelozie intr-o relatie. E un „MUST!”, altfel partenerul considera ca nu e pretuit. Sau, daca nici macar odata nu e gelos/geloasa, atunci nu merita a fi bagat in seama...
Am privit-o in ochi si, cu cea mai mare sinceritate, i-am raspuns franc:
- Prima conditie pe care ai rostit-o pentru ca noi doi sa fim, cumva, impreuna, a fost discretia. Cum Doamne iarta-ma (!) voaiai sa scriu despre tine?
S-a intors lenesa. Sperma mea inca incerca sa spravietuiasca pe fata ei si cobora de pe obraz spre gat. Cu o miscare scurta a prins dira cu un deget, a strans-o si a directionat-o spre buzele ei caramizii, inghitind-o scurt si pleoscaind de placere.
- Ha, ha, ha! Ce papagal ai... Crezi ca eu m-am nascut ieri?
S-a ridicat aparent nervoasa si s-a intreptat spre mica baie din pensiune, un loc atat de stramt incat, nici acum nu-mi dau seama cum acolo coexistau o chiuveta, un scaun de wc si o cabina de dus. Femeia asta putea sa-si permita orice locatie de pe celebrul nostru „Litoral”, dar niciodata nu a epatat, prefera locurile mici, frecventate de tineretul fara prea multi bani.
- Azi nu primesti „sampanie”! Da? Esti pedepsit!
Radea, iar eu stiam ca glumea. Totusi, gluma-gluma, dar „sampania” a inceput sa curga cu jet puternic, lovind sonor apa din vasul de wc. Se pisa puternic, asa cum o facea aproape tot timpul. Ii mai spuneam: „lasa si tu presiunea mai jos, incearca sa gandesti ca un primar din Bucuresti!” . Nicio sansa... jetul era intotdeauna puternic, cu greu puteai sa il retii, sa il bei. Imi spunea: „Raul, nu pot, asa sunt genetic structurata, cand ma pis, eu ma pis, grabeste-te sa nu pierzi din portie...” (Si radea, de multe ori cu lacrimi...)
- Hei, nu crezi ca exagerezi? Eu chiar nu primesc nimic? Si asta doar pentru faptul ca atatia ani nu am scris nimic despre tine pe un site care, maine-poimaine, poate disparea?
(Imi cer scuze, inca imi dau peste gura!)
Ca de obicei, usa baii era larg deschisa, iar ea nu se asezase pe colacul wc-ului. Se pisa, usor flexata, curul si pizda ei fiind undeva la 10-15 cm deasupra colacului, iar jetul puternic era vizibil din locul in care eu inca zaceam. Cuvintele mele nu au facut-o sa se opreasca. Din contra, degetul mijlociu al mainii ei stangi era ridicat, cu dedicatie pentru mine, iar un part sonor, lung, si aducator de relazare si zambet pe fata ei, i-au insotit ultimele picaturi ale jetului.
M-am tinut tare. Iata, cam 15 ani in care nu am amintit de ea. De ce? Pentru ca, dincolo de promisiunea facuta, o vreme am trait din „gloria” adusa de Nora si Anca. Apoi... apoi am avut doua relatii care, in mod normal, trebuiau sa ma readuca la cauza cea buna: fara fetish-uri, fara fantezii, doar normalitate. Am „evadat”, dar m-a prins, peste ani, sotia si m-a adus inapoi. Inapoi unde? Inapoi la lipsa de fantezii, lipsa de sex. Bine, unii/unele mi-ar plange de mila, altii/altele ar intreba: ba, esti prost? De ce stai? Pentru ca sotia mea e, probabil, cea mai buna prietena a mea. Pentru ca, daca as vrea sa fac un lucru, de multe ori cred ca doar cu ea pot reusi. „Si sexul, ati intreba?” . Nu e cel mai rau, dar nici cel mai bun, cu urcusuri, dar si cu mai multe coborasuri. O femeie atat de draga care ma surprinde total cateodata, dar ma si „ucide” de multe ori. Facand bilantul, acesta e... dar mai da-l in pula mea de bilant! Sa continuam povestirea...
De curand am vorbit cu vechea mea prietena si m-a intrebat: nici acum, dupa mai bine de 10 ani.... ohooo, chiar mai mult de 15, nu vrei sa scrii despre mine? Vrei sa devin bunica, sau sa nu mai exist? (si a ras!) M-am regrupat, iar acum incerc sa regasesc ordinea corecta a tastelor astfel incat sa fie asa cum a fost acolo, pe „.com”. Dar, din pacate pentru draga mea prietena, inca trebuie sa mai astepte, unele lucruri trebuie lamurite, iar pentru voi, dragi mei, cei ce cititi aceasta incercare epica, un avertiment: de data asta mai putin sex, dar o binemeritata reintroducerea 😊
Relatia mea cu Anca a trecut prin prima mare incercare. „Persoana” (asa ii ramase numele tipei cu care iubita mea avea o relatie), a ramas o necunoscuta. Daca Anca a cunoscut-o pe Nora, femeia care m-a scos din tiparul anonimilor, facandu-ma sa ma cred si sa ma simt barbat, si care pana la urma a aceptat, de nevoie, intalnirea cu Anca, ei bine, Persoana a ramas in spatele cortinei. Ii simteam totusi prezenta prin schimbarea pe care o producea Ancai cu fiecare intalnire pe care o aveau. Blondina mea era mereu tulburata cand revenea in patul nostru, lucru care facea ca simpatia mea pentru Persoana, si dorinta pentru o eventuala intalnire in 3 sa scada vertiginos.
Viata in orasul in care eu, Nora si Anca ne-am petrecut aventurile s-a schimbat usor, usor. Uzinele au inceput sa se inchida, iar oamenii sa ia calea vestului. Mai intai a plecat Nora, Din nou a plecat Nora. Iarasi in ingrijirea unor batrani prin Austria si a continuat prin a fi dama de consumatie in Spania. Serios, chia mi-a explicat si am inteles si eu conceptul de dama de consumatie! Acolo a intalnit un „carino” de care, aproape ca pot baga mana in foc, se cam indragostise. M-a sunat sa-mi spuna ca, in sfarsit a iesit soarele si pe strada ei si ca, surpriza: „Raul, cand ne vedem, abia asteapt sa o facem si... acolo. Unde, am intrebat? In currrrrrr, Raul, in fundul meu...” si vocea Norei se prefacea a fi rusinata, dar facea perspectiva indeplinirii unei fantezii mereu refuzata mult mai excitanta. Dragul de el, adica „carino de el”, se pare ca a fost mult mai convingator 😉
Apoi, cu ajutorul Persoanei, a plecat Anca. La Bucuresti. Angajata la o agentie guvernamentala ce pregatea aderarea Romaniei la UE (da, atat de mult a trecut, dar inca mai tin minte :P) blondina mea se instalase, cu chirie, intr-o garsoniera situata pe langa parcul IOR.
Imi amintesc seara in care am condus-o la gara pentru trenul de noapte spre Bucuresti. Abia am reusit sa ne desparim de prietenii nostri, caci am iesit la o bere, asa, de plecare, si orele au trecut fara sa le bagam in seama. La un moment dat tatal Ancai a sunat-o pentru a-i reaminti ca, daca berea nu e gata pe repede inainte, sansele ca ea sa piarda trenul erau destul de mari.
- Hai, te astept la gara, iau eu bagajele. Ma mir ca acestea macar sunt facute! Vezi sa nu-l uiti pe Raul!
Hahaha! Cat umor! Imi placeau glumele lui, omul asta ne-a inteles mai bine ca oricine, iar fara el, noi cred ca nu am fi fost impreuna.
- Merg la baie si apoi plecam in viteza!
Nu i-am raspuns, doar m-am uitat la ceas...
- Bineeee! Lasa ca fac in tren. Si Anca imi scoase limba, strengareste.
- Ma lasi si pe mine sa vad?
- Ha, ha, ha! Sa o crezi tu, nu sti ca atunci cand trenul e in statie nu poti folosi toaleta? Si rase din nou. - O sa-ti fie dor de mine, nu?
Am tras-o rapid de mana:
- Daca nu plecam acum, nu cred! Caci o sa ramai aici cu mine!
Am ajuns pe peron gafaind. Eram doar noi doi. Doar noi doi si tatal ei. Noi doi, tatal ei si ai mei. Bine, noi doi, tatal ei, ai mei si inca vreo 15-20 de persoane pe care, daca ma eram putin atent, puteam sa jur ca le stiam pe toate . Triada de parinti ne privea cu ingrijorare, odraslele lor erau supusi testului iubirii la distanta, dar incercau sa disimileze acest lucruri prin discutii puratate pe ton soptit.
- Raul, o sa fac tot posibilul sa te aduc langa mine. Anca ma privea in ochi si parea disperata. „Baietelul” devenea in sfarsit fata!
- Linisteste-te, Persoana nu o sa te lase la greu, iar tu ai tot ce trebuie pentru a nu da gres. Iar eu vin din urma. Cu asa o motivatie blonda, (apoi soptindu-i la ureche: fara tate, dar cu un cur facut parca de Creator, cu mana lui!) nu pot sa ma dau batut! Am prins-o in brate si am sarutat-o asa cum stiam ca-i place, impingand limba mea spre gatul ei, silind-o sa dea o lupta pentru a respira, retragandu-ma intentionat pentru a ii oferi placerea contraatacului.
- Raul, Anca era imbujorata, jur ca te parasesc daca ma lasi sa plec fara sa o facem! Ai 5 minute sa ma urci in tren, cu bagaj cu tot si sa ma futi, undeva, cumva. Abia acum simteam muscatura aplicata de fata buzei de jos. A fost puternica si dureroasa! Iar cuvantul „futi” a sunat cumva frantuzeste. Anca nu vorbea obscen decat daca era beata sau daca era in prag de orgasm. Iata, o stiam de atatia ani, dar tot ma surpindea.
– Aaaa, si mai e ceva. Imi vine!
- E o veste buna! Era muuuult mai rau daca nu venea...
Ne sopteam unui-altuia la ureche. Anca aproape ca a strigat in urechea mea:
- Nu fi prost, nu la ciclu ma refeream. Imi vine sa ma pis. Si imi vine rau! N-am fost la bar, m-ai adus intr-o viteza aici...
O observam. Clar ca avem de aface cu o „urgenta”. Blondina mea era agitata, iar lacrimi prindeau a creste in ncoltul ochilor. Cu un ton indiferent i-am sugerat baia garii. Deja stiam ce urmeaza:
- Acolo sa te duci tu! Mama ta e foarte draguta, altfel iti sugeram sa o iei si pe ea. Nu calc acolo, clar?
- Ok, nu ai decat sa faci pe tine, atunci! Eu chiar ma distram! De mult nu am vazut-o pe Anca mea intr-o asemenea incurcatura. Hai, ma cam tii restant cu fantezia asta de mult timp...
- Uffff! Anca ma prinse strans de mana stanga! Bine ma desteptule, și acum credeai ca vreau sa ti-o indeplinesc? Ia-ma in brate, cred ca am scapat putin... Blonda mea draga era chiar fastacita. Tocmai ea, cea atat de curajoasa si baietoasa, acum parea a ceda in fata disperarii de nu putea retine lichidul ce doarea a-si castiga libertatea.
Sirena trenului catre Bucuresti, prin care acesta isi marca intrarea in gara, a facut-o pe Anca sa se relaxeze putin.
-Raul, eu ma opresc direct la baie. Te rog du-mi bagajele in compartiment. O sa vin si eu dupa tine...
Planul insa nu s-a potrivit cu realitatea de pe teren. Usa vagonului a oprit exact in fata unei familii cu un copil mic, care avea si caruciorul din dotare, iar cei 4 bunici, nu mai terminau cu pupatul si cu urcatul bagajelor.
-Raul! Simteam unghiile Ancai in antrebrat. – Te rog, du bagajele si vino inapoi cu o pereche de chiloti si una de pantaloni. Pantalonii sunt deasupra in copartimentul cel mare al bagajului rosu, dupa chilotei mai cauti.
Iinteligenta aproape artificiala probabil ca mi se citea in ochi, toate acestea au facut-o pe Aca sa-mi tipe in ureche:
- Deja am facut pe mine! Te rog, misca-te...
Iar inteligentul, iubitul si prietenul ei a ascultat-o. Pe naiba, ca un idiot, a sarutat-o, iar in acelasi timp a gadilat-o cu ambele aratatoare intre coaste...
Strigatul nervos al Ancai a atras atentia! Eu insa nu mai eram acolo... Dincolo de alte fantezii, parca eram un Popeye ce tocmai a mancat spanac. De unde nu aveam muschi, de acolo s-au gasit niste molecule, suficiente sa dea startul, sa prind viteza pe scarile vagonului, cu tot cu bagajele Ancai, sa strabat holul si sa le depun in compartiment, apoi cu siguranta unui economist... |
Inceputul... sfarsitului
