Uneori, după ce termina și cu ultimul pacient, doctorul Lorand, medic stomatolog șa cabinetul Dentamed, se așeza pe taburet și privea îndelung unitul dentar... aducîndu-și aminte înfiorat de acea lună mai din anul 1997. Luna ”Isabella”.
Privea deci scaunul dentar și treptat, treptat, mintea refăcea imaginea unei femei sexy șatene lungită acolo, cu rochia ei mov și sandaletele alea mov, și gambele alea perfecte, și în nas parcă simțea aievea, din nou, parfumul ei Balmain, care-i umplea atunci cabinetul. Și știa că asemenea plăceri sexuale cum avusese cu acea Isabella, nu va mai întilni prea curînd.
Și o mare amărăciune îl cuprindea.
Isabella Vasilescu, colega de serviciu a soției lui, era economistă la Consiliul Județean. Avea un corp perfect, și o față ciudată. De fapt problema era nasul, foarte cîrn, cam lat, și cu nări mari. Compensat însă de niște ochi imenși verzi și o gură mică. Și o coamă de păr șaten cîrlionțat și des. Avea niște picioare perfecte, cu niște gambe cărnoase, dar glezne foarte fine. La picior, cele mai expresive degete pe care doctorul le văzuse la o femeie. Măritată, fără copii.
Venise la el pentru albirea dinților, ceva aiurea, că avea niște dinți perfecți. Se făcuse luna mai și Isabella trecuse la sandale, și rochițe de vară destul de scurte. Se lungea cuminte pe scaunul dentar, și doctorul de-abia lucra la dinții ei, încercînd să nu se uite la picioarele ei perfecte.
După ce îi lucra dinții, și nu mai erau pacienți, acea Isabella nu pleca imediat, mai zăbovea în cabinet, să bea un ness cu el. Vorbea mult, și-și tot răvășea părul, cu gesturi cam nevrotice. Și-l privea lung și fix. Și de un timp, se tutuiau. Ceva se înfiripase între ei?
Dar în niciun caz doctorul Lorand nu-și închipuia că va urma ce a urmat. Și, deși era plin de tensiuni sexuale, doctorul avea o frică mare de soția lui, și de gîndul că ar putea s-o înșele.
Venise sîmbătă, și Isabella era ultima pacientă. Părul îl avea strîns în coc la ceafă, de data asta. Și părea mai machiată ca de obicei. El, doctorul Lorand, era îngrozitor de excitat pentru că soția lui era plecată de o lună la o specializare, nu-și mai golise glandele și pe străzi femeile trecuseră la rochii de vară, și își arătau picioarele în sandale, moartea lui.
Deci ăsta era contextul acelei zile calde în care acea Isabella, colega și prietena soției lui, luase cu el niște inițiative sexuale de neimaginat, dar care erau rutină în acei ani de după Ceaușescu, cînd femeile din România o luaseră razna.
Făcea o pauză de la lucrarea la dinții ei, cînd Isabella, lungită pe scaunul dentar, deodată îi zise, cu priviri încordate:
-Voi dentiști nu aveți fantasme sexuale cu paciente lungite așa pe scaun?
Doctorul Lorand înghiți cu greu saliva, surprins de turnura discuției.
-Isabella, chiar vrei să zic așa ceva?
Ea pufni, privindu-l curioasă. Șăgalnic.
-Ți-e frică că te pîrăsc la nevastă?... Dar eu nu-s pîrîcioasă... Știi că eu em fantasme cu dentiști?... Vrei să-ți arăt?...
Și în clipa următoare mîna ei se lipi deodată de pîntecul lui, fix la șliț. Doctorul Lorand tresări, parcă electrocutat. Mai ales că degetele ei mici începuseră un masaj delicat la penisul lui. Involuntar el gemu și un val mare de uluire și plăcere sexuală îl inundă, de sus pînă jos. Sufocat, gemu:
-Isabella, dar ce faci, pentru Dumnezeu?
Ea, lungită cuminte pe unit, continuă masajul delicat și înnebunitor la pîntecul lui, privind la el cu ochii ei mari, curioasă și perfect calmă.
-Păi uite te mîngîi la penis... Adică fac ce visez și eu de multișor. Jocuri sexuale la dentist... Cu un dentist simpatic și chipeș ca tine... Te deranjează?...
Deodată imaginea soției îi veni lui doctorul Lorand în cap. Și se dădu mai departe de scaunul dentar. Disperat, doctorul se uită le ea.
-Isabella, mulțumesc de aprecieri... Dar... sunt însurat și...
Ea îl privi parcă ironic și cu milă.
-Off, asta era?... Ți-e frică de Gina?... Pentru nevastă tu vrei să ratezi ceva dulce făcut cu o tipă valabilă ca mine?... Păi eu nu-s măritată? Și, hai să fim serioși, eu te văd cum te uiți excitat la picioarele mele...
Gina era soția doctorului. Lorand simți că asudă tot... și că capul îi vuiește. Doamne, ce vremuri trăia în România fără comuniști... Femei care apucă bărbații de penis?...În el lupta dintre vinovăția de bărbat însurat și excitația ireală cauzată de degetele de femeie străină ce-i strînseseră parșiv mădularul de sub șliț încetă repede. Apoi, ca în transă, doctorul îi apucă în mînă gamba goală, mătăsoasă.
Ea simți schimbarea. Chicoti.
-Deci gata cu spectrul soției? Ești cu Isabella da? O femeie dornică de jocuri sexuale da? Acum hai, vino lîngă mine și scoate-o. Că vreau s-o pup. Acum, aici. Mă excită cabinetul tău dentar. Și unitul ăsta, parcă e făcut ca o pacientă să facă felație domnului doctr, nu?...
Doctorul Lorand iar simți că se sufocă. Isabella cea intelectuală cerea ”să pupe aia”, ca o putană. Noi fiori de excitație trecură prin Lorand, ceva ce mai simțise.
Nervoasă, economista e pe unit se uită la el, nervoasă.
-Doctore, tu nu auzi că eu vreau pulă?
Isabella rostise cuvîntul de rușine abrupt, fără să roșească. Cuvîntul porcos rostit de femeia drăguță îi dădu fiori groaznici de voluptate nouă. Gemînd, cu senzația că intră într-un film porno real, doctorul își coboră pantalonii și boxerii, exhibînd lîngă Isabella un mădular cafeniu, gros și plin de vene. Bine bărbierit.
Isabella se uită, și chicotelile ei încetară. Privirile îi deveniră sălbatice, încărcate de o lubricitate neascunsă.
-Mmmm, uau... arată bine daravela ta... Hai acum să o decontaminăm...
La toate se gîndea.
Luă un pachet de șervețele umede parfumate, și apoi, grijulie, cu mișcările cuiva care alintă un animal mic și necunoscut, Isabella îi șterse bine penisul nedumerit cu șervețelul umed, în timp ce el umplea cabinetul de gemete de plăcere, atins de degetele ei subțiri.
Sub degetele ei mădularul doctorului se făcu enorm, cum nu mai fusese, vînos, arcuit, în sus la 45 grade.
Apoi Isabella zise:
-Și acum dai scaunul mai jos... și mi-o dai la gură... și eu o s-o ling bine... pînă te golești... Asta e pasiunea mea, ce să fac...Și știu și eu că vă place să împroșcați femeile... Daaa, doar asta vreți...
Doctorul reglă unit-ul jos de tot, încît penisul meu să fie deasupra capului ei, și lipi penisul cel erect de gura ei rujată. Ea oftă, și apoi, cu ochii ficși în ai lui, Isabella începu să și plimbe repejor limba ei mică și roz pe la glandul lui, dedesubt, la fren, unde mor bărbații. Lorand umplu iar cabinetul de niște vaiete puternice – plăcerea alintului limbii ei era enormă.
Apoi ea se opri o clipă.
-Spune-mi că plăcerea ta e enormă și că nevastă-ta nu-ți face așa.
Gîfîind doctorul Lorand zise:
-Isabella, plăcerea ce mi-o dai e enormă și nevastă-mea nu-mi face așa...
Mulțumită, Isabella îi apucă delicat penisul la rădăcină cu două degete și reluă ”lucrarea” porno, cu limba, dar și mușcînd umed glandul cu buzele ei rujate, ca un mozol umed, care trimise în șalele doctorului înspăimîntătoarele plăceri ale felației de femeie.
Apoi ea, fără să oprească mozolire mădularului, ridică grațioasă un picior pe care el, în valurile plăcerii, îl apucă spasmodic, de gleznă. Piciorul gol de femeie ținut în mînă... Doamne, toate le știa Isabella.
Plăcerea neașteptată dată de o femeie străină îl învăluia ca o apă grea și caldă, și simți că merge pe drumul plăcerii finale... și nu voia.
Crezu că ea se va opri, dar nu, în mod clar colega soției lui voia să-l ducă la finalizare. Isabella acum trecuse la o masturbare ritmică cu degetele ei fin, plus o mozolire umedă, care șampona cu salivă multă glandul lui ce se făcuse enorm, cît o prun... |
