Dupa aceea seara, nu pot spune ca s-a mai intamplat ceva iesit din comun.Zilele urmatoare am inceput, incet, incet sa-mi reiau viata normala a unui pusti de 11 ani.
Am citit ,m-am jucat, am fost la garla cu baietii (Mihai revenise in gasca) ,am fost serile la "bancuta" am jucat fotbal, baschet, m-am julit si m-am lovit, am tras cu prastia, m-am catarat si am sarit...tot felul de activitati la care, trebuie sa recunosc, ma tragea cheful.
Vedeti voi, imi lipsea asta la Bucuresti si eram in egala masura curios sa experimentez si aceste lucruri pe cat eram despre sex si femei.
Angi si Gabi, chiar daca foarte prietenoase si deschise nu m-au mai ademenit in patul vreuneia dintre ele. Chiar daca locuiam la Angi, imi dadea clar senzatia ca nu ar fi bine sa incerc ceva. Ma pupa, ma spala, ma tragea de puta si ma lua in brate noaptea in somn dar toate astea intr-un mod strict platonic care nu ma incuraja sa incerc mai mult. Ziua era mai mereu in curte trebaluind si astfel puteam sa stau destul de multa vreme singur si, la nevoie sa ma mastrubez fara nicio grija. Fanteziile mele de-acum insa, mai mereu o includeau pe Oana.
Ah...Oana. Fata aceea dulce si frumoasa, slaba si blonda cu zambetul acela superb ,buzele acelea roz si ochii aia mari si albastri...
Nu am mai vazut-o de atunci.
Adica da. O data la cateva zile iesea la bancuta dar nu privea in directia mea si nu statea cu grupul pe care eu mi-l facusem. pleca repede si,chiar daca privirea mea staruia asupra ei, niciodata in acele momente nu s-a uitat spre mine.
Ma simteam in continuare ca un rahat pentru motivul tacerii dintre noi dar incet incet invatasem sa trec peste si, in afara fanteziilor erotice care o includeau imi ajunsese aproape indiferenta.
In cele din urma s-au insanatosit si baietii lui Gabi si am inceput sa petrec mai mult timp la ea acasa, cu ei. Nu m-am mutat de la Angi, era oricum foarte aproape si foarte confortabil pentru toata lumea astfel.
Vara se apropia de final si chiar daca ne-am prelungit sederea pana la sfarsitul lui August, ai mei fiind mai mult decat bucurosi sa permita asta, a venit si ziua in care a trebuit sa ne apucam de facut bagaje.
Eram bronzat, cu parul nepermis de mare, plin de cicatrici si zgarieturi, probabil mai inalt cu cativa cm de cand incepuse vara, mai slab si probabil mai musculos.
Asteptam impreuna cu Gabi autobuzul in statie, incarcati de bagaje, mult mai multe decat avusesem cand am sosit. Mama ei umpluse cateva plase mari d rafie cu tot felul de provizii de care stiam ca mama se va bucura. Noi nu mai aveam pe nimeni nicaieri la nicio tara si chestii care pareau banale - sarmale, carne la garnita, carnati de casa - pe vremea aia, inainte sa apara magazinele de produse traditionale, erau foarte rare in Bucuresti. Daca nu aveai pe cineva la tara, bineinteles.
Autobuzul a sosit suspect de gol si drumul pana la gara a fost unul chiar placut. Am povestit cu Gabi de toate si ma simteam foarte fericit ca reveniseram ,in cele din urma, la situatia initiala - noi doi.
In gara insa, am constatat cu stupoare ca, desi autobuzul cu care noi veniseram nu prevestea asta, peronul era intesat de oameni. Majoritatea plecau la mare fiindca din ziua aceea se ieftinise cazarea pe litoral si oamenii din zona aceea, mai saraci, profitau de asta. Vremea deosebit de calda care se anunta si pentru urmatoarele doua saptamani de septembrie incurajase si mai mult asta asa ca, trenul pe care noi trebuia sa il luam, era asteptat de mult mai multi oameni decat putea sa duca in conditii decente.
- O sa murim in tren! glumi Gabi dar pe un ton vadit ingrijorat.
- Da...hai sa luam bilete, poate prndem ceva loc. Am zis eu, deloc increzator.
La casa de bilete, o coada uriasa ne astepta si, dupa ce am reusit sa ajungem in cele din urma la ghiseu am aflat, nicio surpriza, ca nu mai sunt locuri decat in picioare la clasa a 2-a.
Fix cand Gabi se pregatea sa plateasca, mi-a venit o idee.
- Daca exista clasa a 2-a inseamna ca exista si clasa 1! Am zis eu plin de entuziasm. Hai sa luam la clasa 1.
- Dar e mult mai scump a zis Gabi pe un ton ingrijorat.
- Hai sa vedem daca au locuri...e lung drumul, o sa murim la clasa a 2-a.
Vanzatoarea ne-a spus ca intr-adevar exista un singur loc intr-un compartiment la clasa 1-a asa ca, fara sa stam mult pe ganduri am luat doua bilete - unul cu loc si celalat in picioare. Macar asa puteam sa ne punem bagajele in compartiment. Tot era o chestie.
Pe peron, ne-am streccurat pana la rampa care corespundea vagonului de clasa 1 si, lasand toate bagajele jos am rasuflat usurati. Trenul trebuia sa ajunga in 20 de minute si noi reusisem sa ajungem acolo cu bine!
Privind oamenii din jur, am zarit trecand pasarela catre peron o silueta cunoscuta...Era o fata slaba, alba ca laptele, intr-o fusta albastru deschis, destul de scurta, un maieu alb si tenisi albi. Purta ochelari de soare, o sapca pe cap si cara un geamantan imens. Era Oana!...
In fata ei, o femeie foarte frumoasa, micuta si blonda, slaba, imbracata similar cu ea cara un geamantan si mai mare iar in spatele lor era un tip inalt si ibne facut cu mustata care tot povestea si radea. Oana si parintii ei mergeau la Bucuresti.
Ajunsi pe peron, se apropiau de noi si am realizat cu stupoare ca probabil si ei aveau bilete la clasa 1!
- Gabi? a spus surprinsa (dar bucuroasa) mama Oanei cand s-a apropiat suficient de mult de noi incat sa o recunoasca.
- Doamna Paula? Domnul Gelu? A spus Gabi bucuroasa. Mergeti si voi la Bucuresti?
- Da, ne mutam acolo! Lucrurile noastre au ajuns deja acolo de o saptamana dar noi am ramas in urma sa punem la punct toate detaliile. Oana o sa mearga la liceu acolo si noi ne-am gasit niste locuri de munca foarte bune, spuse femeia frumaosa, mama Oanei dupa ce o imbratisa pe Gabi.
- Tu? mergi la mare? p intreba tot ea dupa ce isi aseza bagajele pe peron si isi trase sufletul.
- Nu, tot la Bucuresti. Stau acolo din primavara, la o familie. Ii ajut cu diverse...sunt parintii domnisorului. L-am luat cu mine in concediu ,sa vada si el cum e la tara. Spunand acestea Gabi a aratat spre mine care ma ridicasem rusinat, incercand sa nu dau ochii cu Oana.
- Aa, ce dragut! Cati ani ai puiule? Nu-mi spune ca esti de varsta Oanei! Oana? unde esti draga?! Spunand asta, femeia s-a intors cautand-o din priviri si dupa ce a localizat-o ascunsa in spatele tatalui ei, uitandu-se in directia opusa, a chemat-o la noi.
- Vino te rog, uite-o pe Gabi! O mai tii minte? Si uite si un tanar de varsta ta! Cred ca va fi primul tau prieten din Bucuresti - spuse Paula, facandu-mi cu ochiul si zambind cu toata gura, aratand niste dinti la fel de frumosi ca ai Oanei.
Oana s-a uitat o secunda in directia mea si nu a zis nimic.
- Te rog sa nu fii salbatica! Fa cunostinta cu el! ii spuse cu un glas soptit Paula fetei.
- Ne cunoastem deja! am spus eu, fortat de imprejurari ,incercand sa evit momentul ridicol. Ne-am cunoscut in sat , la bancuta....
- Aha! miram-as...fata asta sta mereu in casa si citeste! Nici nu-mi amintesc cand a iesit ultima oara la bancuta...Dar daca zici tu, asa o fi..spuse Paula usor neincrezatoare.
A venit langa ele si tatal Oanei si au inceput sa povesteasca. Se pare ca Gabi cand era adolescenta ii vizita des ajuntand-o pe Paula cu treburile casei fiindca Oana era mica si Paula avea servici.
Oana s-a retras din nou in spatele tatalui ei si s-a asezat pe bagaje. Eu, am facut la fel. Toate simtamintele rele cu privire la intamplarea din casa lor revenisera in sufletul meu si traim o senzatie stranie, nu straina insa de neputinta si deznadejde. Vom calatori 8 ore pana la Bucuresti, in acelasi vagon?...La naiba mi-am zis disperat.
Trenul se apropia de peron si multimea a inceput sa forfoteasca ridicandu-si care cum putea bagajele ,apropiindu-se de margine.
- Tot la clasa 1? Ce locuri aveti? a intrebat Paula.
- 520 avem si atat. Un loc e in picioare...a zis Gabi.
- Hai ca facem cu randul! Noi avem 517,518 si 519! a spus vesel domnul Gelu.
Acelasi compartiment! Se putea mai rau? mi-am zis amarat.
Trenul era ticsit deja de lume si ne intrebam oare unde vor intra atatia oameni... Vagonul nostru, fie el si de clasa 1, era destul de aglomerat. Am urcat anevoios treptele inalte cu bagajele noastre grele si, in sir indian, spunand "pardon" o data la secunda, am reusit sa patrundem in compartimet.
Acolo, am descoperit cu surprindere ca locurile 517 si 518 erau ocupate deja. Dupa o scurta discutie intre domnul Gelu si cei doi care ocupau locurile, descoperind ca si ei aveau aceleasi locuri eliberate de gara din Iasi...am realizat ca toti 5 ne puteam baza doar pe doua locuri. Cei doi din Iasi erau niste batranei pe care domnul Gelu a decis sa nu-i confrunte pe tema locurilor fiindca mergeau pana la Ploiesti si probabil ar fi murit pe hol in caldura si aglomeratie...
- Hai sa stea copiii pe locuri! a zis vesela Paula. Noi astia mai batrani putem sa stam si pe hol. Bine ca ne-am asezat bagajele! Oricum Gelu ar fi stat sa fumeze tot drumul pe hol, eu oricum i-as fi tinut companie si tu Gabi ,daca vrei, poti sa stai cu noi.
- Da, nu e o idee rea. A zis Gabi privindu-ma si zambind, parca dorind sa ma vada cum ma scufund in rusine si disperare.
- Eu vreau sa stau pe hol! am zis hotarat.
- Nu-i loc suficient... a spus domnul Gelu. In plus, se fumeaza mult pe hol ,e curent ,praf...Stai aici cu Oana. E o companie placuta daca iese din carapace, promit. Mi-a zis el zambind.
Ce misto erau parintii ei. Ce pacat ca ea ma ura de moarte! Mi-am spus in sine, privind-o pe furis.
Oana nu a zis nimic. S-a asezat pe locul ei, cel din mijloc. Locul meu era langa ea, la fereastra...
M-am apropiat sovaielnic de ea, incercand sa trec printre genunchii tuturor cate locul meu. In momentul ala insa trenul s-a pus in miscare cu o smucitura si m-am dezechilibrat reusind sa nu cad, proptindu-ma cu o mana in geam si cu o alta pe genunchiul Oanei! Simtindu-i pielea calda si usor transpirata, mi-am retras repede mana ca si cum as fi atins un foc puternic si ridicand capul spre ea puteam sa jur ca am vazut-o zambind pentru o secunda!
M-am asezat stingher si incurcat la locul meu, fara sa indraznesc a privi in directia ei. O simteam langa mine ,chiar daca nu ne atingeam. Gasisem o pozitie foarte incomoda, lipit de peretele geamului, incordat, in asa fel incat sa nu o ating deloc.
In mana aveam ghiozdanul cu cartile,apa si mancarea la pachet luata pentru drum. Am scos sticla ,am baut si cand sa o pun la loc, aud din stanga mea...
- Imi dai si mie o gura?
Era chiar Oana. Si mie mi-a zis. Stiu sigur fiindca inainte de a ma uita la ea am privit in compartiment la cei din jur ca sa ma asigur ca mie mi-a zis.
- d..da...sigur! m-am balbait dandu-i sticla, continuand sa nu ma uit la ea.
A baut, mi-a multumit si mi-a dat sticla inapoi. Tot fara sa o privesc am dibuit sticla cu mana stanga si am pus-o... |
