Stiu ca pare ridicol, dar la inceput am interpretat gestul ca pe o gluma nesarata. Nu apucasem sa vad care dintre ele se strecurase inauntru, insa auzisem limpede cum inchisese tiptil usa. Dar pe moment m-am gandit la o neintelegere si mi-am vazut mai departe de dus. Supriza ma astepta cand am iesit: hainele de pe calorifer disparusera.
Adevarul e ca imi era indiferent. Pe vremea aceea toate ma lasau cam rece, se facea curand o jumatate de an de cand Anamaria decretase ca sunt un tembel incurabil, ca nu se mai putea cu mine, ca trebuia sa revin cu picioarele pe pamant. Si revenisem... eu, cu picioarele cat se poate de infipte, iar fetele – majoritatea mai mari ca mine – cu calcaiele cat mai sus. Despre perioada aceea recunosc ca prefer sa nu-mi prea aduc aminte: cu exceptia Sorinei, care avea un fel aparte de-a se comporta in pat (era si dulce si dragastoasa si nu ascundea deloc ca ii place), imi pare rau ca trebuie sa o spun acum, restul au ramas pentru mine niste mari enigme (era sa spun „gauri negre”...) , imi pareau a fi doar niste pizde care se aratau dispuse sa fie alintate si apoi (nu intotdeauna) futute. Acum, sincer, nu mai stiu, dar poate ca totusi Anamaria se scapase sau eu ma dadusem in vileag prea rapid... insa din momentul in care se raspandise zvonul ca nu am greturi sa dau limbi, chiar ca nu mai fusese nicio problema sa gasesc fete in al caror pat sa pot ajunge fara probleme. Nasol era ca nu toate sugeau pula, o mare parte se pastrau virgine, incat trebuia uneori sa ma multumesc in cele din urma si cu o laba neglijent facuta, atunci cand nu acceptau sa-si puna sanii la bataie.
Dar despre Misa si Ramona chiar nu stiam nimic. Cu destule (si inerente) exceptii, pot spune ca cunosteam in mare „marfa disponibila” ce incheiase recent socotelile cu liceul si care urma sa plece la perfectionare prin diverse facultati – si, daca tot suntem la capitolul asta, vreau sa nu fiu inteles gresit: nu erau toate niste curve, marea majoritate erau chiar fete mari in cel mai deplin sens al cuvantului, asa ca nu erau prea multe fete dispuse sa isi deschida coapsele sau gura pentru un joc erotic mai mult sau mai putin vinovat. Insa curiozitatea, stiam inca de pe atunci, le macina, devastator, pe toate.
Cam asa am interpretat si gestul celei care imi sterpelise hainele lasate pe caloriferul din baie. Pesemne voia sa ma vada gol, daca tot nu indraznea sa faca mai mult.
Participasem la acel chef „de ramas bun” mai mult din obligatia de a da curs invitatiei unui prieten bun, dar si din dorinta de a ma face manga pe degeaba. V-am mai spus, traversam o perioada extrem de tulbure, marcata mai degreaba de dorinta de a face totul pe dos, de a profita ca tembleul ca sunt tanar, in putere si ca imi pot bate joc de orice si mai ales de mine. Ruptura de Anamaria ma golise pur si simplu, inlocuitoare ocazionale se gaseau, anul scolar se incheiase iarasi cu bine, venea ultimul si decisivul an terminal, asa ca vara aceea merita exploatata la maximum, cred ca-mi spusesem eu atunci. Asa ca ma dusesem la aniversarea „tovarasului” meu fara eziatare si... cert e ca ma trezisem pe la doua dimineata, doar cu Bisu, cu Alec si alti vreo doi, mai beti decat mine. Si in afara Izabelei si a Getei, numai fetele astea doua ramasesera pe „baricade”. Si tot ele imi sarisera in ajutor, atunci cand ma plansesem ca pe mine ma despart vreo cinci ore de primul tren spre casa: ”Dar vino la noi! Hai! Sau ti-e frica?” Frica nu-mi era, dar treaba era ca ele erau pesemne surori si eu nu stiusem.
„Dincolo stau eu”, a spus Ramona cand am coborat din taxi, aratand spre o alta casa veche, cu curte... si-n mintea mea am conchis: ok, sunteti vecine!
N-aveau cum sa fie surori, imi revenisem eu sub dus, la urma urmei diferenta era prea evidenta: in vreme ce Misa era destul de slaba, ciolanoasa chiar, dar cu niste sani imbietori si niste solduri generoase (pastra acea dispropotie adolescentina), Ramona era un inger rubicond, cu niste ochi albastri care te topeau si cu o piele alba, aproape transparenta.
In cele din urma am luat un prosop si mi-am incins mijlocul cu el, apoi am iesit. Am intrat apoi in camera din dreapta, pe care mi-o pusesera ele la dispozitie. O clipa ma gandisem ca cea care imi luase hainele mi le dusese in camera, ca sa nu se umezeasca inauntru, dar odata trecut in revista interiorul, m-am lamurit ca nu era asa. Patul proaspat facut ma imbia, m-am asezat pe marginea lui si chiar ma gandeam sa ma intind asa gol si sa adorm in asternuturile lui mirosind a curat, cand am auzit de dincolo niste chicoteli inabusite. O data, inca o data si iar. In mod evident, exista un motiv de un motiv de ranjeala si, mai mult ca sigur, eu eram subiectul.
M-am ridicat si am batut usor la usa de peste drum.
- Intraaaaa!!! – s-au auzit la unison doua glasuri pe jumatate inecate de ras.
Ramona si cu Misa stateau in pat, cu pilota trasa pana sub barbii, langa pat ardea o veioza cam chiora, cu un abajur din pai impletit.
- Ce pula mea ati facut cu hainele mele?!
Am spus ca nu prea le cunosteam, dar din timpul chefului realizasem ca nu sunt mironosite, ba din contra... Dar imi aduc si acum aminte de expresia Misei: a ridicat o sprancena, in vreme ce coltul opus al buzelor s-a dus spre obraz, facand o gropita minuscula:
- Pai, s-ar zice ca ti s-au confiscat, mestere.
Cred ca primul gand mi-a fost sa intorc spatele si chiar sa ma duc la culcare. Avea vreun rost sa ma pun cu zaludele astea, pe care le cunosteam atat de putin? Dar imi amintesc ca mi-am pus mainile in sold si aproape m-am rastit:
- Dar pot sa stiu si eu de ce?
Asta mica, Ramona, intai si-a bagat nasul sub marginea pilotei, razand manzeste, apoi si-a dezvelit obrajii impurpurati si a deschis gura:
- Fiindca petrecerea de-abia incepe, mister. Daca nu te-ai prins...!!!
Si-n clipa urmatoare Misa a tras de patura si efectiv am ramas cu gura cascata: amandoua erau goale-golute.
Faptul ca mi-au fost atat de apropiate in vara aceea face ca sa nu-mi fie greu sa le descriu: aproape de mine trupul cvasiadolescentin al Ramonei, cu doi sani tuguiati, conici, cu areole mari si roz, cu varfuri estompate, pe o piele alba, traversata de vene albastrui, cu o cuta care intersecta ombilicul, cu un triunghi discret intre coapse, carliontat si blond; in spate, ciolanoasa Misa, cu parul ei lung, castaniu deschis, cu bucle mici, revarsat peste umar si cu cateva suvite coborand in fata, peste gat, cu sani mari si sfarcuri vinetii si cu o gamba nervos arcuita odihnindu-se pe soldul sidefiu al Ramonei.
- Petrecerea asta e numai a noastra, a spus Misa cu timbrul ei grav, accetuand pe ultimul cuvant, si nu e in pijama. E la nudul gol.
Ramona a chicotit si si-a ascuns nasul in pumnul stang.
Dupa care ciolanoasa s-a ridicat si-a coborat din pat, sprijinindu-se pe piciorul care pana atunci se odihinise pe Ramona: o coama de par castaniu si buclat inconjurandu-i chipul si coborandu-i peste umeri; sanii tantosi, alunecati de-o parte si de alta a pieptului osos, privind in afara; abdomenul perfect plat si soldurile osoase arcuindu-se brusc, primitoare; nici urma de de par intre coapsele puternice, daltuite rotund, urmate de genunchii parca supradimensinati desupra gambelor subtiri si nervoase (o astfel de conformatie aveam sa remarc mult mai tarziu, cand am vazut-o pe Crina – dar ea era matura). Asa a trecut pe langa mine Misa atunci, lasandu-mi palma stanga pe umar:
- Lasa, ca de baut, aduc eu, mestere.
Stateam, buimac, cu spatele la usa si am auzit-o lipaind alene pe coridorul ce ducea la bucatarie. Ramona, desi avea un par blond natural pe care il invidiau desigur multe dintre colege, si-l tundea baieteste. Nu stiu, poate si din cauza aceea parea un copil. Si-a pus obrazul stang in causul palmei si apoi a strecurat un varf de limba roz si ascutita, plimbandu-si-l domol printre buze.
- Mmm... aha!Vrei limbi?
Raspunsul ei a fost mai mult decat elocvent: cu o studiata lentoare si-a ridicat coapsa dreapta: sub smocul blond si cret se dezvelea o piersica aproape alba, cu franajuri roz, sub un clit aproape alb si fibros. O clipa stiu ca m-am simtit electrocutat inca o data: numai Anamaria imi oferise ceva asemantor.
Acum pare desigur desuet, dar pe vremea aceea imi impusesem deja un cod, nu voiam deloc complicatii:
- Esti fata mare?
- Daca e vorba de barbati, sunt virgina, a spus Ramona si a marit ochii gales, facand doua adorabile gropite in obraji, in vreme ce fruntea i s-a incretit copilareste. Dar degetul intra...
Atunci mi-am lasat prosopul sa cada:
- OK, am spus eu. Si cu asta ce facem?!
Ramona si-a lasat o clipa ochii in pamant, dupa care i-a ridicat, fixandu-si privirea pe pula mea deja tantosa. A ridicat apoi din umeri si a baiguit:
- Nu stiu, cred ca gasim noi ceva si pentru dansa... E chiar obligatoriu...?
Si a ramas asa, cu ochii sincer cascati. Am scos un oftat si m-am asezat de partea cealalta a patului, pe un scaun din fata unei masute de toaleta. Ma simteam eu cumva stingherit de semetia deja fierbinte dintre picioare, dar m-am lasat putin pe spate, departandu-mi intentionat coapsele. La care Ramona s-a sprijinit mai zdravan in cotul stang, a studiat-o atent de la distanta si si-a tuguiat buzele:
- Paaaai... amandoua suntem fete mari, sa stii!
Dupa cate imi amintesc, nu am avut vreme de replica. Intrase Misa cu o tava cu pahare si o sticla de vin aburita:
- Sa ne acomodam (n-o sa uit niciodata expresia asta!), a spus ea si a lasat tava pe masa de langa mine, dupa care m-a indemnat sa torn in pahare.
Ramona s-a ridicat si-a coborat din pat, Misa a luat-o protector pe dupa umeri cand am ciocnit:
- Pentru noi toti!
I-am imitat urarea intr-un glas. Dupa care...
Mi-e greu, acum, dupa atata amar de ani, sa nu calific drept „halicinanta” postura in care ma gaseam deja: eu, asezat in scaun, cu cotul pe masuta in stanga si ele doua, goale, stand pe covor, la picioarele mele. In dreapta Misa, cu trupul ei innebunitor de excitant prin usoara disproportie, cu parul castaniu cazandu-i in bucle mici peste pieptul alb, dezvelind doar un sfarc vinetiu, sprijinta in cotul palmei stangi si cu paharul in cealalta; de celalta parte Ramona, spriinindu-se cu palmele pe genunchi si in varful picioarelor, cu sanii aceia tuguiati, de pubera, cu paharul de vin alaturi, cu fruntea incretita de cute subtiri si cu ochi iscoditori. Apoi vocea grava a Misei:
- Sa fim bine intelesi, mestere...
Nu pot sa fac decat sa rezum ce mi-a spus Misa. O remarca totusi imi permit: putine femei mi-au vorbit atat de direct si de convingator intr-o problema care nu se discuta deloc serios atunci, dar nici acum, oricate OTV-uri ar fi. Deci: se cunosteau din copilarie, erau, cum se spune, vecine de-o viata. Fusesera colege de clasa din clasa I pana la sfarsitul liceului. Misa avusese un prieten prinn clasa a X-a care se dovedise a fi un simplu vanator de fuste. Suferise mult timp Misa... pana cand o surprinsese pe Ramo frecandu-se intr-o zi cu soare, pe sezlong. Curand ajunsesera la concluzia ca e mai bine sa se mangaie si sa se frece in fel si chip, reciproc, decat sa il mai astepte pe Fat-Frumos. Numai ca...
- Numai ca maine e ziua lu’ Ramona, a spus Misa. Apoi se corecta: adica azi, musiu!
Era deja vreo 3 noaptea, si reusisera sa ma excite si mai tare – pana la urma, aratau innebunitor de misto, cum arata toate fetele la varsta aia – dar ma simteam confuz:
- Bine, mai Misa, si eu ce rol am in toata povestea asta? Uite-o, are si ea nevoie de atentie, sau vrei sa fac laba de fata cu voi?!
- Hai, uite, promit ca ti-o sug eu.
Misa era – si este, cum aveam sa ma conving recent – o femeie de toata isprava, dintr-o bucata, ale carei cuvinte nu pot fi puse la indoiala.
- Chiar sunt curioasa, a mai spus inainte de a-mi lua locul pe scaun.
Ramona s-a asezat de-a lungul, intai. A trebuit ca eu sa o trag la marginea patului. Era ca un fulg, coapsele albe se inrosira sub sarutarile mele, am intarziat destul frecandu-mi obrajii nerasi de pielea ei alba si elastica, inainte de a incerca cu limba intai santurile dintre ele si piersica pe jumatate deschisa. Apoi... mai are rost sa mint? Scoica aceea arata la fel c... |
O Vara de Neuitat
