Aud usa inchizandu-se automat in urma lui Robert si odata cu el amintirea sumbra a unei saptamani de cosmar, care mi-a epuizat sufletul, m-a supt de energie. Tot ce ramasese de facut era sa accept situatia si sa incep o alta etapa a vietii care mi se infatisa generoasa la picioare.
Cursul existentei mele-mi parea acum facil, stralucitor; desi indecizia si iritarea nu-si mai gaseau locul in sufletul meu, enigme ramaneau...cum se va aranja totul pentru noi? Analizam asta si ma gaseam lipsita de credinta in fata unei iluzii care devenise realitate. Furtuna din privirea mea trecea acum departe, prin monitorul laptop-ului care era acum poarta catre lumea mea virtuala.
Stiam ca-l lasasem pe Andrei in living, cu aceleasi ganduri poate ca si mine; nu cred c-ar vrea sa intoarca timpul, sau ca regreta ceva, desi tine atat de mult la adevar, la integritate.....Si el acceptase o situatie de compromis; ghidasem cu totii situatia catre un punct de cotitura, care ne schimba ca oameni. Privesc febril imaginea din monitor, dar n-o vad. Sunt foarte treaza, as avea o sumedenie de lucruri de spus, dar nici o ureche nu ma aude : conversatia a secat, fiind acum lipsita de putere si sens.
In societatea noastra, chiar si moderna cum se pretinde a fi, astfel de relatii intre oameni, chiar si imbibate de sentimente de dragoste profunda, ar fi rapid infierate, chiar si de generatia noastra. Voi trai in minciuna de acum incolo ? nici macar prietenii nostri buni nu ar putea afla dedesubturile unei povesti care mie-mi parea frumoasa ,romantica, chiar naiva. Nu prevazusem nimin, nu premeditasem nimic. Totusi nu am evita barfele pretextand adevarul unei maxime gen „asa a fost sa fie”....
Poate a fost vina mea si am indus in eroare de la inceput, poate i-am atras pe amandoi cu o putere...malefica...precum noaptea sanzienelor.....altfel de ce nu acceptase Andrei ca zarurile fusesera aruncate in urma cu doi ani si-mi hotarasem destinul? La momentul initial, cand ar fi trebuit sa se ghideze dupa adevarul pe care-l peroreaza frecvent, nu a facut nimic.
Caut in hard si gasesc usor ideea ce nu-mi da pace....apartinea lui Ballandier in „Scena puterii” – tema teatrocratiei prin dramatizare. Ma simt uscata – de sentimete, de oboseala care parea a se croniciza, de sangele din vene, ce pare a se fi retras, atrofiandu-ma. Pentru ca vad cum ma usuc, cum se-ntampla in momentele mele de maxima solicitare, cum mainile si fata se subtiaza.....
Printre agentii generatori ai dezordinii, ai inversarii puterii, apare alaturi de batrani si vrajitori...FEMEIA. exact cum imi aminteam : ea este privita ca si in timpul Inchizitiei- este o capcana, care devine importanta si periculoasa cand nu mai este protejata, pentru ca ea este tentatia prin care barbatul se abandoneaza “pasiunii amoroase”, care este in fapt chiar dezordinea sexuala. In aceeasi acceptiune, “festivitatile colective asigura triumful pacatului si se transforma in orgii”.......Need I say more?!
Mi-e teama, teama ca voi ajunge sa iubesc o amintire.... ca stresul va transforma pacatul iubirii noastre , ca ne va constrange sa parasim acest stil de viata, sa ne pierdem in multimea de “no name-uri”, de fete seci, plangacioase, cu ochii si colturile gurii cazute, asteptand resemnati sa vina o noua zi, care paradoxal nu le va aduce nimic nou: pentru ca si-au trasat tot restul vietii!
Il simt pe Dei in spatele meu, citind acelasi pasaj pe care-l comentasem eu cu ceva timp in urma – si lui ii placuse opera....il simt si dezamagit, judecand dupa oftatul prelung....parca izvorand din suflet. Se aseaza intre scaunul meu si biroul pe care trona laptop-ul, parca in incercarea de a stopa informatia sa-mi inunde creierul :
- Ana.....te rog ! nu o luam iar de la inceput, nu?! Am mai trecut de discutia asta, iar Robert mi-a zis ca totul s-a lamurit, ca esti ok......ca ne vrei !
- Nu ma prosti in fata! Stiu bine cine esti, te cunosc prin toti porii! Imi “vinzi” fraze acum ,nu? Cliseuri! Numai asta vad in tot ce-mi spui acum, pentru ca stiu bine ca daca cineva nu e de acord cu ce se intampla, tu esti acela. Chiar intr-o masura mai mare decat sunt eu stresata de asta....nu-ti amintesti ce-mi spuneai despre iubire? Despre puritatea, despre inocenta si integritatea ei? Ce a ramas acum din asta? S-au daramat conceptiile tale ca-ntr-un joc de domino!
Simt ca ma rosesc spunand acestea, dar nu din pricina maniei, cum ar putea crede Andrei : imi amintesc bine ca ramasesem in acea camasa transparenta a lui Vic dupa ce iesiem din cada, fortata de imprejurari. Iar acum eram diafana si senina in fata lui, acoperita numai de-o fasie de grosimea unui voal, si desigur foarte indecent. Ma surprinde ca nu s-a-nrosit si el.
-Ana, te rog, nu ma condamna si tu mai mult decat o fac singur! Crezi ca mi-am dorit sa fiu un intrus nedorit in vietile a doi oameni pe care ii respect atat de mult? Nu stii prin ce-am trecut eu atata timp, incercand sa ma reprim, sa uit, sa-mi gasesc pe cineva. Nu stii ca de fiecare data cand incerc cu cineva, chiar fete frumoase si inteligente care ma gasesc la fel, si ar fi chiar dispuse sa mi se dea....te vad pe tine! Nu stii ca-mi spun “da....dar nu are zambetul ei, hm...nu are privirea ei salbatica, nu are nebunia, nu ma simt atat de bine vorbind cu ea despre.....” si stii la ce concluzie am ajuns? Ca sunt iremediabil indragostit.
Si apropos de ADEVARUL pe care mi-l imputi acum, am vorbit cu Vic, am incercat timid sa-l informez ca....te iubesc mult, dar fara speranta, si ca regret, si ca nu voi face nimin pentru asta! Si stii ce mi-a spus??? A zambit si mi-a zis sa nu-mi fac griji, ca nu sunt toti orbi ca noi doi. Ca stie tot grupul nostru de mai bine de-un an, nu doar el! Si ca a gasit solutia pentru a nu te pierde niciunul din noi.....in fapt, cred ca se temea sa nu te piarda el, altfel ma-ndoiesc sa accepte atat de usor ideea. Cat despre mine, ce sa spun? Crezi ca eram in situatia sa obiectez?
Spunand acestea, s-a lasat usor in genunchi langa scaunul meu si si-a lipit buzele fierbinti si uscate de gatul meu, apoi de obraz, ajungand in cele din urma la buzele mele intredeschise, in asteptarea lui, parca. I-am mangaiat atunci chipul, dorind sa ii spun ca intr-adevar discutia de mai devreme nu insemna ca de-as putea da timpul inapoi as vrea sa pierd ceea ce aveam acum, ca regretam ce se intamplase intre noi, ca nu-l iubeam....
Toate acestea si mai multe spuneau buzele noastre in atingerea lor neobosita, febrila, din ce in ce mai pasionala. Mi-am ridicat gleznele pe marginea biroului, impingand astfel scaunul mai in spate, pentru ca Dei sa se poata apleca peste chipul meu, sa ma cuprinda cu bratele intr-o imbratisare a iubirii. Tot ce nu reusise sa-mi comunice in discutia aprinsa de mai devreme izbandise acum, cu privirea aceea blanda, plina de afectiune, si prin imbratisarea pasionala.
Ma-nfior de placere si rusine cand simt o palma incearcand sa-mi cuprinda sanul, ca apasa, in dorinta de a-l strange pe tot in puterea sa. Nemultumit ca nu reuseste, el se aseaza acum in fata mea, si ma misc speriata, amintindu-mi ca nu am nimic sub camasa transparenta si acum descheiata la nasturii de sus, dezgolindu-mi sanii. Incerc rapid sa cobor picioarele de pe birou, si cu mainile, sa ma acopar. Dar el era deja acolo si tragea cu putere de coapsele mele, in incercarea de a le desprinde.
Aud cheia in usa si pe Robert in prag in cateva secunde, amuzat chiar de indaratnicia mea. Vreau sa ma rasucesc atunci, dar imi amintesc c-am schimbat scaunul mobil in urma cu cateva luni, din lipsa de stabilitate. Acum aceasta lipsa de stabilitate mi-ar fi folosit sa scap , pentru ca eram incoltita si simteam ca muschii nu mai rezista ofensivei si capituleaza.
Dei imi desface atunci picioarele si cu o mare satisfactie in privire ma atinge usor peste labiile acum umflate si foarte roz, irigate de nectarul placerii. Ma-nfior cand simt un deget cum ma patrunde, la inceput delicat, dar apoi din ce in ce mai puternic, ritmic. Cu cealalta mana imi atingea interiorul coapselor, le saruta, placut uimit ca se afla acolo.
Ma tachineaza, isi plimba limba pe coapse, pe labii, pana pe fese, ma gadila, se joaca si eu imi simt sfarcurile intarindu-se si gatul uscat....trupul intreg imi palpita, vibreaza neputandu-se controla si atunci nu mai rezist, ii ghidez capul cu mainile,il apas. Chiar si acum se joaca, imi zambeste, placut surprins de indrazneala mea.
Acum, cu o energie demna de invidiat pentru mine, care nu ma mai puteam misca, intra, ma desface, analizeaza fiecare milimetru al pizdei mele umflate ca o persica foarte copata, gata sa-si verse sucul. Desface labiile cu degetele alunecand neglijent in jos, intrand in despicatura, il simt...aproape...in vagin.....limba ii inconjoara acum intrarea, apoi patrunde rapid. Tip.
Intind mainile spre Robert, sa ma scape.....sa ma ajute.....vine si ma saruta usor pe par, ma manga... |
