"Ce faci”? M-a întrebat ea intrând în cameră şi întinzându-se ca o pisică.
"Scriu”, i-am răspuns eu, ridicând privirea din ecranul laptopului.
A făcut doi paşi în cameră, apropiindu-se de mine. Corpul ei tânăr era acoperit doar de un tricouţ larg şi lung, care îi ajungea până la mijlocul coapselor. Când s-a întins, materialul i s-a lipit de piele, mulându-se pe sânii ei voluctosi al al căror sfârcuri împungeau materialul jilav de la transpiraţia din timpul somnului.
"Ce scrii”? M-a întrebat în timp ce se aşeză în poala mea, întinzându-şi gâtul să citească.
"Cum ne-am cunoscut şi despre noaptea de ieri”.
Şuviţe din părul ei de culoarea ciocolatei i se lipiseră de obraz. M-am aplecat şi am sărutat-o pe tâmplă, inhalându-i mirosul pielii.
"Te deranjează”? Am întrebat-o eu, mângâindu-i încet un sân.
A continuat să citească, fără să îmi răspundă. Între sprâncene îi apăruse o cută de concentrare. Chipul ei tânăr, de pe care încă nu dispăruseră încă urmele de acnee strălucea uşor în lumina monitorului.
"Doamne”, mi-am zis eu mângâindu-i coapsa goală cu cealaltă mână, "este atât de tânără. Practic, e încă o puştoaică”.
"Nu ştiam că scrii”, mi-a spus continuând să citească.
"Nu ştii multe despre mine”, i-am răspuns râzând. "Ne-am cunoscut de doar 12 ore”.
"şi, ce ai de gând să faci cu asta”, m-a întrebat întorcând în sfârşit faţa spre mine.
Am ridicat din umeri:
"Depinde”.
"Depinde de ce”?
"Depinde de tine”.
"Cum adică”?
"Pei, dacă îmi dai voie o să o public probabil pe blog şi pe un site. Dacă nu, o să o las doar în jurnalul meu”.
"Ai un blog”?
"Am chiar două”.
"Vreau să le văd”.
Mi-am trecut mâinile de o parte şi de cealaltă a ei ca să tastez. S-a lipit de mine, sprijinandu-şi capul de obrazul meu.
"Asta e blogul oficial, iar asta este blogul… să îi zicem neoficial”.
S-a aplecat din nou să citească. Eu mi-am lipit buzele de ceafa ei, strecurandu-mi mâinile pe sub tricoul ei, mângâindu-i abdomenul şi baza sânilor.
"îmi place cum scrii”, mi-a spus, împingându-şi fundul în erecţia mea acoperită doar de o pereche de boxeri subţiri. Este puţin ciudat totuşi să citeşti despre tine… aşa”.
"Te deranjează”? Am întrebat-o din nou, prinzându-i un sfârc între degete şi jucându-mă cu el.
"Nu ştiu…”
"Te excită”? I-am şoptit cu gura lipită de urechea ei.
A roşit uşor, prefăcându-se că nu mă aude.
"ştii că pot să aflu şi singur, nu”?
Mâna mi-a alunecat pe pielea ei transpirată până între picioarele ei. Şi le-a îndepărtat, făcându-mi loc. Labiile i s-au dezlipit uşor, acceptându-mi degetele înăuntrul păsăricii ei care dogorea şi se umezise considerabil.
"Deci”? Am întrebat-o eu, frecându-i clitorisul cu buricele degetelor înmuiate în sucurile ei.
"Deci ce”?
"Mă laşi să o public”?
"Vreau să o văd pe toată şi după mai vedem”.
S-a ridicat în picioare.
"Mă duc să fac un duş”.
Am tras-o mai aproape, sărutându-o pe gură. S-a opus, dezlipindu-se din îmbrăţişarea mea.
"Ce s-a întâmplat”? Am întrebat-o prizand-o de încheietura mâinii. "Este totul OK”?
"Vreau să fac un duş… să mă spăl pe dinţi… sunt toată transpirată”.
"şi”?
"şi…”
A roşit din nou, repetând:
"Fac un duş şi mă spăl pe dinţi mai întâi, OK”?
Am sărutat-o din nou, în ciuda protestelor ei. Se vedea că este neexperimentata, fiindu-i ruşine cu corpul ei răvăşit după o noapte de sex.
"Alice”, i-am spus luându-i fata în palme şi privind-o în ochi. "Uită-te la mine. O să îţi spun chestia asta o singură dată. Sper să bagi repede la cap. Nu trebuie să îţi fie ruşine, OK? Eşti frumoasă, eşti foarte frumoasă. Ador cum arăţi proaspăt trezită din somn”.
I-am pus un deget pe buze ca să îi opresc protestele.
"Arăţi foarte foarte foarte bine cu părul ciufulit, cu machiajul şters, cu privirea asta năucă. Mă excită mirosul tău, ador să îţi gust pielea sărată. Eşti irezistibilă, indiferent de cum eşti îmbrăcată sau cât este ceasul. Ai înţeles”?
A dat din cap uşor, nefiind convinsă. Eu am continuat să o fixez cu privirea.
"Bine”, a şoptit aproape inaudibil.
Am tras-o în braţele mele, sărutând-o din nou. De data asta buzele i s-au deschis, lăsându-mi limba să o atingă pe a ei.
Am lipit-o de măsuţa din spatele ei, şi mi-am lipit faţă de gâtul ei. "Miroşi atât de excitant, îmi vine să te devorez chiar aici”.
Şi-a încolăcit braţele în jurul gâtului meu, şi a suspinat uşor. I-am sărutat sânii prin materialul tricoului, muşcându-i şi sugându-i sfârcurile, umplându-mi nările cu mirosul ei.
"Acum”, i-am spus printre sărutări, "poţi să te duci la duş”.
I-am dat drumul şi ne-am zâmbit. S-a ridicat şi a luat-o spre baie. Eu am pleznit-o zgomotos peste fund.
"Fugi înainte să mă răzgândesc şi să te întind pe covorul ăla”.
A râs şi s-a prefăcut că o ia la fugă.
"Să termini povestea aia până ies eu de la duş”, mi-a mai spus înainte să dispară.
Mi-am întors privirea spre laptop, căutând unde rămăsesem şi m-am reapucat de lucru.
*
Anul acesta "Street Delivery” a fost o prostie. M-am întâlnit cu trei prieteni şi ne-am dus în parcul Icoanei, unde concerta – mixa, se juca la butoane – un tip de la Silent Strike. Ne-a luat zece minute până să ne plictisim şi să o luăm din loc. "Nimic de văzut, nimic de ascultat”, am concluzionat în anunimitate.
Prima oprire: Shift. Am băut câte o bere, am schimbat câte o amintire. Am pierdut vremea cu alte cuvinte.
"Haideţi în Old Nick”, le-am spus băieţilor, "Că am auzit că s-a deschis un rooftop şi îmi doresc de mult să ajung”.
Am achitat notă şi am plecat. Două minute mai târziu urcăm treptele localului. Aşezaţi la o masă, schimbăm povesti amuzante de la birou, sorbind din bere şi fumând ca turcii.
Nimic nu dădea de înţeles că noaptea aceea va fi altfel decât oricare altă ieşire cu băieţii pe care o făcusem. Nici un semn nu prevestea evenimentele zbuciumate prin care urma să trecem. Râdeam cu ceilalţi, bucurându-ne de o seară caldă, gândindu-mă că voi avea parte de o vară liniştită, vara care oficial începea atunci.
Am mai comandat un rând de bere. şi am mai comandat un rând de bere. Pachetele de ţigări se goliseră, scrumierele plecau încărcate de pe masa noastră. Terasa se mai eliberase, aşa că ne-am mutat la margine, fix lângă balustradă. Sub noi treceau oameni şi maşini, Bucureştiul îşi vedea de viaţa lui nocturnă.
"şi”, spunea Mihai, unul dintre amicii mei, "Atunci i-am spus: nu ştiu cine este nesimţitul care a furat lămâia ta din frigider, dar îţi dau jumătate din a mea”!
Am pufnit în râs scuipând bere peste tot în jurul meu. Ceilalţi, antrenaţi şi mai tare de tusea mea şi de faţă mea congestionată, aproape că se tăvăleau pe jos de râs.
"Ba Mihae”, a spus Florin printre hohote, "Se pare că povestea ta este atât de bună că râd şi vecinii de la blocul de vis-a-vis”.
Ne-am întors capul cu toţii ca nişte roboţei şi am văzut o petrecere în toi. Prin geamurile deschise, acoperite doar de o perdea subţire, se vedeau siluete dansând. Am desluşit cu greu chicote înalte printre başi şi acorduri de chitară.
"Ba”, a zis Andrei ridicându-se şi privind mijit spre balconul cu pricina, "aia fac o petrecere fără noi”!
"Dă-i dracului”, am spus eu, ştergându-mi fata cu un şerveţel. "par a fi adolescenţi sau ceva după muzică pe care o asculta”.
"Da mă Sorinele”, a spus Mihai aprinzându-şi gânditor o ţigară, "Dar unde sunt adolescenţi…”
"Sunt şi adolescente”, l-a completat Andrei.
"Exact”! A exclamat Mihai, îndreptând ţigara în spre Andrei. "îmi place cum gândeşti”.
"şi băutură”, a spus şi Florin, apăsând pe butonul care chemă chelnerul. "Apropo de băutură, cine mai bea o bere”?
Am mai comandat un rând şi m-am ridicat să mă duc până la baie. Clătinându-mă uşor, făceam un calcul mentalal notei mele de plată. Încă nesigur dacă am băut cinci sau şase beri, m-am întors pe terasa unde am fost surprins să îi găsesc pe toţi prietenii mei sprijiniţi de balustradă, urlând din toţi bojocii "Laaa, muuultiii, aniii”!
"Ce dracului se întâmplă aici”? L-am întrebat pe Adrian.
"Nu ştiu coaie”, mi-a răspuns el întinzându-şi capul să se uite mai bine vis-a-vis, "Au ieşit aia pe terasă şi îi cânta la mulţi ani”.
"E ziua unei tipe”, a adăugat şi Mihai. "Ne-am băgat şi noi în seamă că e caterinca”.
Am aruncat şi eu o privire spre balconul cu pricina, dar prin lumina aia chioară nu vedeam mare lucru. Becurile fuseseră stinse, iar din puţinele raze care pătrundeau în camera de la iluminatul stradal nu reuşeam să îmi fac o imagine. Am crezut că văd o rochie roşie, dar la fel de bine putea să fie şi o cămaşă roz, sau nişte pantaloni maro. Doar o scurtă sclipire când s-a deschis o uşă, o mică pată de culoare care mi-a rămas pe reţină.
Ne-am întors la masă, comandând un nou rând. "Ultima”, îmi spuneam scoţând dopul de la o sticlă de Grols, "ultima şi mă duc naibii acasă înainte să mi se facă rău”.
Nu mâncasem nimic toată ziua, prins fiind cu depusul de dosare şi alergat după cai verzi pe pereţi. Îmi încălcam în seara asta unul dintre principiile de bază ale băutei, dar hotărâsem foarte înţelept să mă cert a doua zi când avea să mă doară capul. Acum mă bucuram doar de frumuseţea nopţii calme, aruncând din când în când câte o privire spre geamul care mă intrigase.
Evident că atunci când chelnerul a venit să ne anunţe că ia ultima comandă eu nu mă ţinusem de cuvânt. Eram cu încă două beri în plus, variind acum între şase şi opt beri. Pe nota erau patruzeci, deci am tras concluzia că de fapt am băut zece.
Ne-am ridicat în picioare, am plătit şi am plecat clătinându-ne şi certându-ne asupra unui motiv cât se poate de stupid. Atât de stupid că nimeni nu şi-a adus aminte despre ce era vorba.
Cert este că în drumul nostru spre piaţa Romana am trecut prin faţa blocului în care se dădea petrecerea.
Mihai, care gesticula cel mai aprins, s-a oprit brusc cu capul în uşa scării de bloc care se deschisese intenpestiv. Evident că am leşinat de râs, privindu-i fruntea roşie şi expresia tâmpă de pe faţă.
Ofticat, s-a întors să îl ia la rost pe cel care îl lovise, dar înainte să poată scoate vreun cuvânt, făptaşele se îndepărtau aproape în fugă, tocurile lor ţăcănind pe asfalt în drumul lor spre taxiul care le aştepta.
"Ba”, a spus Mihai cu privirea pe stopurile roşii ale maşinii care se depărta, "a fost acolo ceva pizdet se pare”.
"A fost, Mihaie”, i-am spus eu prinzându-l de braţ, "dar acum s-a dus. Hai, la somnic cu noi”.
"Poate or mai fi”, a spus el, privind în sus, în căutarea unei confirmări.
"Nu cred mă”, i-a spus şi Florin, "Este 3 jumate dimineaţa”.
"parcă se mai vede ceva mişcare”, a adăugat şi Adrian făcând câţiva paşi spre mijlocul şoselei, ca să aibă un unghi mai bun.
"Treci în pizda mă-ti înapoi ba”! Am strigat eu la el. "Vrei să te calce vreo maşină? Eşti prost”?
"Ba”, mi-a răspuns Adrian privind în sus, "Chiar este activitate”.
"Hai şi noi”! A exclamat Mihai, bălăngănindu-se spre mijlocul drumului ca să privească şi el.
"Ba voi sunteţi nebuni”? Treceţi pe trotuar înainte să vă facă o maşină afiş. "Celălalt unde căcat s-a dus”, am întrebat nervos căutându-l pe Florin din privire. "Unde mă-ta eşti ba şi tu”?
"Aici”, mi-a răspuns Florin din spatele unei dubite albe, parcate în fata scării.
"Ce căcat faci acolo”?
"Mă piş”.
"Ba eşti tâmpit? Te pişi în mijlocul Bucureştiului”?
"Ce are ba”, mi-a răspuns Florin, în timp ce eu reperasem sunetul jetului care lovea caldarâmul. "Sunt după maşină”.
"Eşti ma boule, dar pe partea cu şoseaua”!
M-am uitat rapid spre Mihai şi Andrei, dar dispăruseră. Brusc mi-a venit să pocnesc pe cineva. Mi-am sprijinit capul de un stâlp şi am început să râd.
"Ba”, l-am auzit pe Andrei strigându-ne, "Cred că am găsit intrarea în bloc”.
Au apărut amândoi de după colţ, aproape frecându-şi mâinile de satisfacţie.
"Ia zi Sorinele”, m-a întrebat Mihai, "Ne ducem şi noi la petrecere”?
Am căzut puţin pe gânduri. Este adevărat că nu cunoşteam pe nimeni şi să apărem la uşa unori oameni nu era foarte probabil să meargă. Pe de altă parte, ce aveam de pierdut? Era încă devreme, noi aveam chef de petrecere, acolo era o petrecere. Am adunat doi cu doi şi am spus în timp ce mă căutam prin buzunare după o brichetă:
"ştiu şi eu…”
"Hai mă, ce avem de pierdut”? Mi-a replicat Mihai parcă citindu-mi gândurile.
"Mda”, am spus eu gânditor.
"Ia zi bă, ce aţi hotărât”? A spus Florin încheindu-se la curea.
"încă nimic”, i-a răspuns Andrei.
"Care are o brichetă”? Am întrebat eu, privind vag în direcţia lor.
"Cum nimic mă”, a spus Mihai întinzându-mi o brichetă şi răspunzându-i lui Andrei, "Am hotărât că mergem”!
"Mergem”? A întrebat Andrei.
"Unde”, a spus şi Florin căscând.
"La petrecere”, le-a răspuns categoric Mihai.
OK”, au răspuns cei doi aproape simultan.
"Dar”, m-am băgat şi eu în discuţie, "Cum ajungem acolo”?
"Am găsit noi intrarea în bloc”, mi-a răspuns Mihai.
"E chiar aici după colţ”, a completat şi Andrei.
"Asta am înţeles, dar cum intrăm”?
"Pe uşă” a spus Andrei.
"Da mă deşteptul pulii mele, dar nu are interfon”? L-am apostrofat eu, ridicând vocea.
"şi ce dacă”? M-a contrat Andrei.
"Găsim noi o soluţie, Sorinele”, l-a completat şi Mihai.
"Bine mă, mergem”, am cedat eu în celedin urmă. "Dar pula mea, nu putem să mergem aşa cu mâna goală. Trebuie să ne pregătim”.
"E un nonstop la Romana, la coloane”, A spus Florin indicând direcţia cu mâna. "Dăm o fugă până acolo şi ne întoarcem într-un sfert de oră”.
"Poate şi mâncăm ceva repede de la Mec”, a spus Mihai privindu-mă în faţă.
"Bine mă, facem cum ziceţi voi”, am spus luând-o din loc. "Parcă văd că o să stăm ca proştii la uşă toată noaptea”.
"Lasa mă că dacă nu ne deschid fraierii, ne ducem noi într-un parc şi bem că boschetarii pe obanca, că e frumos afară”, mi-a spus Andrei luându-mă de după gât.
"Este exact ce îmi doream”, i-am răspuns eu, "Astea erau planurile mele pentru o seară perfectă în oraş”.
"Ce are mă”, a spus şi Florin venind în rând cu noi, "E că în liceu. Nu mai ştii ce marfa era în liceu la Cola, seminţe şi caterinca”?
"Are că nu mai suntem în liceu, avem 25 de ani”, i-am răspuns eu. "Suntem oameni serioşi în pula mea, cu maştere şi angajaţi fiecare ca un expert în domeniul meu”.
"E căcat”, s-a băgat şi Mihai în vorbă, "Cine dracului ne cunoaşte”.
Am continuat să ne ciondănim tot drumul până la Romană. Odată ajunşi în fata Mecului ne-am despărţit. Eu şi cu Mihai am rămas la coadă să luăm de mâncare, Andrei şi Florin s-au dus să ia ceva băutură. Începusem să ne revenim puţin din beţie şi asta se vedea prin felul mai stabil de a merge.
"Doriţi să comandaţi”? M-a întrebat o fată drăguţă de la ghişeu.
"Nu, vreau să stau şi să mă uit la ţâţele tale toată noaptea, iar când ieşi din tura vreau să o facem pe tejgheaua aia pe care vin comenzile”, m-am gândit eu. "Da”, i-am răspuns însă cu voce tare.
"Ar trebui să luăm şi ceva în plus”? M-a întrebat Mihai după ce dădusem deja comanda şi plătisem totul.
"Habar n-am”, i-am răspuns eu. "Să ştii că nu e o idee proastă totuşi”, am adăugat după un moment de gândire.
Era trei şi jumătate dimineaţa, oamenii petrecuseră toată noaptea, sigur le era foame. Cu mâncare şi băutură aveam şanse mai mari să intrăm, după calculele mele. "Dacă facem şi puţină atmosferă”, sigur intrăm.
Am mai făcut o comandă ciondănindu-ne pe ce să luăm. Tipă a repetat-o cu o expresie de neîncredere pe faţă.
"Asta ar fi tot”? Ne-a întrebat.
"Da”, i-am spus eu întinzându-i cardul.
"Optzeci şi patru de lei şi cincsprezece bani, vă rog”.
Ne-am pus iar pe aşteptat comandă. Între timp au venit şi ceilalţi doi.
"Ce dracului faceţi mă”? Ne-a întrebat Florin punând jos o sacoşă care părea foarte grea, după cum îi stătea mana încordată.
"O labă”, i-am răspuns eu. "Stăm aici la coadă şi facem o labă de faţă cu toată lumea”.
"Da”? M-a întrebat Andrei. "Vreau şi eu”!
"Pantalonii jos păpuşă şi apucă-te de treabă”, i-am răspuns eu zâmbind.
"Ce aţi luat mă de băut”, a întrebat Mihai, deschizând punga cu care veniseră cei doi.
"Păi am luat două six packuri de bere, o sticlă de tequilla, patru pachete de ţigări, două sticle de vin şi… astea”, a spus Florin scoţând nişte pălărioare de hârtie şi fluiere de petrecere.
"Ba eşti prost”? L-am întrebat eu neîncrezător.
"Ce are mă”? M-a întrebat Andrei. "Lasă, să fie acolo”.
"şi în punga aia ce e”? A întrebat Mihai arătând spre punga pe care o ţinea Andrei.
"Un tort, sucuri şi o şampanie”.
"Să vezi ce o să rad dacă nu ne deschid”, le-am spus eu rânjind. "O să facem un mare Gay Party”.
"Ah, deci vrei să te fut în curuleţ, păpuşă”? M-a întrebat Andrei, clipind foarte feminin din pleoape.
"Comanda dumneavoastră este gata”, ne-a spus tipa de la Mec, întinzând o pungă de hârtie voluminoasă.
"Dar voi ce aţi luat acolo”, ne-a întrebat Florin în timp ce plecăm de la Mec.
"Nu ştim exact”, i-am răspuns eu, apucând punga cu atenţie. "Am cam comandat totce am văzut pe meniul ăla spânzurat”.
"Mâncare”, le-a răspuns şi Mihai.
Sâmbătă dimineaţa. Patru fără cinci. În faţa unui bloc din Piaţa Amzei, patru tipi se opresc şi îşi pun sacosele jos. Se apropie şi vorbesc conspirativ, cu capetele aplecate unul spre celălalt.
"şi acum ce facem”? Întreabă unul dintre ei.
"Găsim un mod de a intra”.
Se despart şi analizează terenul. Unul dintre ei se opreşte sub un balcon de unde se aud voci. De la etaj, două fete par că vorbesc. Chicotesc zgomotos şi vocile se depărtează. Rămâne tot acolo, scrutând cu privirea balconul cu pricina.
Lângă scara un alt tip stă şi fumează. Păzeşte pungile. Uşa scării de bloc se deschide, iar dinăuntru iese un cuplu:
"A fost super”, spune femeia lăsând uşa din mână. "Ce bine că părinţii lui Alice nu sunt acasă”. Nu îl observă pe omul care se strecoară discret şi prinde uşa înainte să se blocheze.
"Ce facem”, întreabă partenerul ei, "Facem o comandă de taxi sau o luăm pe jos şi oprim unul pe drum”?
"Hai pe jos că e superb afară”. Se depărtează ţinându-se de mână.
În spatele lor, doi tipi ies din umbră. Se apropie de cel care ţine uşa întredeschisă.
"Cred că am găsit o modalitate prin care să intrăm”, le spun eu băieţilor. "Chemaţi-l şi pe Florin şi să-i dăm bătaie”.
În şir indian am urcat până la etajul trei, încercând să facem cât mai puţin zgomot. Odată ajunşi în faţa uşii, am scos tortul, ne-am pus pălăriuţele alea ridicole pe cap şi am apăsat entuziaşti pe sonerie. "A fost mult mai simplu decât mă aşteptam”, îmi spuneam în timp ce dinăuntru se auzeau paşi. "Acum, să îi convingem că merităm să intrăm”.
În sfârşit, înăuntru
"Muuultiii aaaniii traiascaaa, muuultiii aaaniii trăiască”! Am izbucnit toţi patru imediat ce uşa s-a deschis.
În faţa noastră o tipă drăguţă rămăsese perplexă, neştiind cum să reacţioneze. Rămăsese cu gura deschisă, probabil pregătită să ne întrebe ce căutăm acolo, dar reuşisem să fim mai rapizi.
Din spatele ei au mai apărut două fete, care începuseră să chicotească văzându-ne echipaţi atât de caraghios cu pălăriuţe şi fluiere de petrecere, cu un tort mare şi roz în braţe, "futute-n gura Adriane pentru alegerea asta”, şi agitând sticle de şampanie în timp ce răcneam.
"Cine să trăiască, cine să traiascaaa, la mulţi aniii”, urlam noi entuziaşti, "Alice să trăiască”, am rămas eu singurul cântând, realizând de abia atunci gafă. Nu le spusesem de numele pe care îl auzisem. "la mulţi aniii”! M-au acompaniat şi ceilalţi!
Strigăte de "La mulţi ani Alice”! "Să fii fericită”! "Felicitări”! Şi Ura se amestecau cu gălăgia infernală pe care o făceam cu trompetelele şi bătăile din palme ale fetelor.
"Mulţumesc”, a spus una dintre ele, ajutându-ne să ne dăm seama cine exact este sărbătorită.
Am observat atunci că era îmbrăcată într-o rochie care îi ajungea până la jumătatea coapselor, cu bretele subţiri care îi lăsau braţele şi umerii goi şi cu un decolteu destul de generos. Lucrul care mi-a atras atenţia era însă culoarea: roşie cireaşă, care îi scotea în evidenţă pielea foarte albă.
Mi-a trecut prin faţa ochilor o segventa de când ne aflăm pe terasă, o pată roşie într-o cameră aglomerată şi întunecată.
Am privit-o mai cu atenţie şi mi-am dat seama că în faţa mea este o puştoaică ce nu avea cum să aibă mai mult decât şaptesprezece ani. Sub fondul de ten care se cam dusese, se vedeau urmele unei acnei care nu dispăruse complet. "Ce dracu”? Mi-am spus în acea fracţiune de secundă.
Şampania a fost deschisă cu un pocnet sec. Stropi fini au scânteiat în lumina becului de la intrare şi au plutit prin aer înainte să îşi aducă aminte de gravitaţie şi să aterizeze pe gresie.
"Noi suntem Adrian, Mihai, Florin şi Sorin”, ne-a introdus Adrian pe Toţi.
"împreună suntem APFFD&CC”, am completat eu. "Adică, After party Fun, food delivery and cleaning Committee.
"Am adus mâncare, băutura, muzica şi… aham… mătura găsim pe aici”, a spus şi Florin.
Am dat din cap cu toţii, încercând să zâmbim cât se poate de serios şi inofensiv.
Fetele s-au uitat una la cealaltă şi au început să râdă.
"Pei”, a spus una dintre ele, intraţi. "Chiar o să avem nevoie de nişte ajutor la curăţenie”.
"Nici o problemă”, a spus Mihai, "chiar ne pricepem la asta”!
"Nu aveţi decât să staţi pe canapea, să vă sorbiţi coctailurile şi noi o să facem toată treaba”! A zis şi Florin, în timp ce intrăm în hol.
"Apropo, eu sunt Dana”, s-a prezentat tipa care ne-a deschis, "Iar ele sunt Alice, nepoata mea şi Ruxi, cea mai bună prietenă a lui Alice”.
Am dat mâna cu toţii, murmurând câte un "încântat” sau "îmi pare bine”.
"OK”, a spus Florin, "Noi am adus mâncare de la Mec şi nişte combustibil pentru petrecere. Unde pot să le pun”.
"Super”! A exclamat Dana, "Chiar ne era foame. Veniţi, să vă arăt bucătăria”.
Eu am rămas în hol, în timp ce ceilalţi se îndreptau spre bucătărie. Am scanat rapid camera, gândind intens la ce urmează să facem mai departe. Am reperat în colţ o masă, pe care urma să o transform în bar. În partea dreaptă era o canapea de piele crem, lipită de perete. După urmele de pe parchet mi-am dat seama că fusese mutată pentru a face loc oamenilor să danseze. Vis-a-vis de canapea era un televizor cu ecran plat şi un sistem audio de unde venea muzica. Lângă televizor o uşă care ducea spre restul casei, iar în rest nimic interesant. Nişte tablouri, flori pe pervaz şi ieşirea spre terasa care era fix lângă canapea.
Am scos repede mâncarea din pungile de la Mec şi am întins-o pe masă. Când toţi ceilalţi s-au întors, tocmai mototoleam pungile de hârtie.
"Cui îi este foame”? Am întrebat arătând spre masă. "Haideţi, cu curaj, e destul pentru toată lumea”.
S-au strâns toţi în jurul mesei. Adrian s-a băgat prin spatele televizorului căutând cablurile cu care se conecta sistemul audio. L-am auzit înjurând când s-a lovit la cap, un bâzâit şi muzica s-a oprit.
"Nu vă speriaţi”, le-am spus eu zâmbind fetelor, "Adrian este specialistul nostru în IT”.
"… care strică tot”, s-a auzit vocea lui de la nivelul parchetului.
"Glumeşte”, am spus eu trăgându-i un şut, "E chiar foarte priceput. Mai mult, el are toate playlisturile posibile pentru orice ocazie”.
L-am urmărit cum scoate telefonul din buzunar şi porneşte din nou muzica.
"Vedeţi”? Ce v-am spus eu?
"şi”, a întrebat Mihai luând un pumn de cartofi prăjiţi, "Câţi ani ai împlinit Alice”?
18″, a răspuns ea, roşind uşor.
"Mulţi înainte”! I-a urât Florin.
"Foarte tare petrecerea”, a replicat Mihai. "Noi eram aici, peste drum, la Old Nic şi am văzut că vă distraţi foarte bine”.
"Ahaa”, a intrat în vorbă şi Ruxi, "Deci de acolo aţi aflat cum o cheamă pe Alice”?
"Nu chiar”, i-am răspuns eu întinzându-mă după sos, "Este… un secret profesional. Ni le-au şoptit spiriduşii organizatorilor de After Party”.
"Da sigur”, a spus Dana râzând, "şi ar trebui să te credem, nu”?
Am ridicat din umeri, într-un gest care voiam să spună: "Treaba ta, dacă nu mă crezi… nu ai decât să nu mă crezi”.
"Nu pari să fii prea”, am spus eu indesandu-mi un cartof în gură ca să îmi maschez ezitarea, "Depărtată de vârstă de Alice. Cum se face că îi eşti”, am mai îndesat câţiva cartofi din acelaşi motiv, "Ca Alice îţi este nepoata, voiam să spun”?
"Eu sunt sora mamei lui Alice”, a răspuns Dana privind spre nepoata ei, "E o poveste lungă. Între noi este o diferenţă destul de mare ca vârstă. Mama lui Alice este cea mai mare, iar eu sunt mezină familiei”.
"şi câţi ani ai tu, Dana”? A întrebat şi Mihai.
"Nu ştii că aşa ceva nu se întreabă”? A răspuns Dana, întinzându-se după suc atât de mult că sânii aproape i-au ieşit complet afară din rochie.
Am realizat atunci că nu poartă sutien. Am privit-o cu atenţie încercând să nu pară că mă zgâiesc la ţâţele ei. Aproape la fel de înaltă ca şi mine, era suplă cu nişte ţâţe mişto, dar cu un fund aproape inexistent. Roşcata, cu ochii verzi, avea în comun doar culoarea pielii cu cea a lui Alice: foarte albă. În rest nu semănau absolut deloc. Purta o rochiţă verde, în ton cu ochii ei, care de abia îi acoperea fundul şi se mula obraznic pe corp.
"Eşti designer”? Am întrebat-o eu mai mult la întâmplare.
"Nu, scenograf. Dar ai fost pe aproape”, s-a uitat atentă la mine, aşteptând probabil un răspuns.
Eu am ridicat din umeri din nou:
"ţi-am spus, spiriduşii”.
Am terminat de mâncat vorbind în continuare despre nimicuri. În mod surprinzător, dacă nu luai în seamă întrebările personale, prin care fiecare încerca să afle mai multe despre ceilalţi, atmosfera era una relaxată, aproape colegiala.
Florin s-a întors de la Bucătărie cu berea şi tequilla. După ce mâncasem eram gata să o luăm de la capăt. S-au urât "la mulţi ani”, sticlele s-au ciocnit, lichidul şi-a schimbat locaţia.
Adrian a schimbat muzica şi noi ceilalţi le-am luat pe fete la dans. În mod întâmplător, eu am nimerit cu Alice. Sincer să fiu fata mi se părea cam ştearsă, prea timidă şi prea tânără pentrugustul meu. Am strâns-o totuşi puternic în braţe şi am învârtit-o prin cameră într-un tango aproximativ, în aplauzele şi râsetele audienţei.
"Gracias senorita”, i-am spus lui Alice, predandu-i-o lui Adrian.
M-am dus la masă şi mi-am mai turnat un pahar de bere.
"Unde ai învăţat să dansezi aşa”, m-a întrebat Dana, întinzându-mi paharul gol, "De fapt, nu îmi spune, lasă-mă să ghicesc”, i-am turnat o bere şi ne-am privit în ochi. "Acelaşi spiriduş năstruşnic, nu este aşa”? M-a întrebat ea aplecându-se conspirativ spre mine.
"De fapt”, i-am spus zâmbind, "Am luat nişte cursuri de dans când aveam vreo optisprezece ani”.
Am ridicat paharele şi am ciocnit.
"Fumezi”?, am întrebat-o eu scoţând din buzunar pachetul de ţigări.
"Da”, mi-a răspuns ea luând-o spre balcon, "Dar nu se fumează în casă”.
Am urmat-o afară unde, după ce i-am întins pachetul, ne-am aprins fiecare câte o ţigară.
"La ce te gândeşti”, m-a întrebat ea, văzându-mă că privesc în gol peste balustradă.
"La spiriduşul meu care m-a adus aici”.
"încep să cred că suferi de schizofrenie. Ai mulţi prieteni imaginari”?
"Câţiva. Cred că aş putea să îi număr pe degetele de la picioare a unui miriapod”.
Am continuat să ne tachinăm aşa tot timpul cât am fumat. O ţigară s-a transformat în doi, iar apoi în trei. Mă simţeam atras de ea, atitudinea asta zeflemitoare m-a atras mereu la o femeie.
Când am intrat în casă, Dana dansa cu Florin, iar Alice cu Andrei. Mihai dispăruse. Am deschis ultimă bere şi i-am turnat Danei în pahar. Ea mi-a luat paharul din mână şi m-a tras la dans.
Lipită de mine mă privea în ochi, zâmbindu-mi tot timpul. Am prins-o de talie şi am tras-o mai aproape, frecându-ne unul de celălalt într-un mod pervers. S-a răsucit în braţele mele şi şi-a lipit fundul de erecţia mea, mişcându-se în sus şi în jos, în ritmul melodiei.
"Dar tu”, am întrebat-o eu cu buzele lipite de urechea ei, "unde ai învăţat să dansezi aşa”?
"Mi-a spus un spiriduş”, mi-a spus ea, împingându-se şi mai tare în mine.
I-am pus ambele mâini pe abdomen, alunecând în sus, până ce palmele mele i-au prins sânii în căuşul lor. Ea şi-a dat capul pe spate şi mi-a zâmbit.
Melodia s-a terminat şi ne-am despărţit. M-am dus până la baie şi când m-am întors Dana dansa cu Mihai şi Andrei cu Alice. Pe canapea stăteau de vorbă Ruxi cu Florin. Nu auzeam ce îşi zic, dar Ruxi a izbucnit în râs, aruncându-şi părul peste umeri.
Am luat restul de bere şi l-am pus în pahar. Din lipsă de altceva, am turnat nişte şampanie pe deasupra făcând un coctail cât se poate de scârbos. Mă îmbătasem iar, deci nu mai conta ce gust are băutură. Voiam doar să beau ceva.
"Ce bei”? M-a întrebat Alice apropiindu-se de mine.
"Un fel de coctail”, i-am răspuns eu, "Vrei să guşti”?
"Cu ce e”?
"Bere şi şampanie”.
"Nu sună prea atrăgător”.
"Nici nu prea este, sincer”.
"Dă totuşi, sunt curioasă”.
I-am întins paharul şi a gustat.
"E bun”, a spus ea spre surprinderea mea.
Alice mi-a întins paharul, dar am refuzat-o:
"E OK, ţine-l tu dacă îţi place. Eu o să deschid o sticlă de vin. Unde ai un tirbuşon”.
M-a condus la frigider şi apoi la suportul de veselă din bucătărie. În timp ce desfăceam sticlă, m-a surprins întrebând:
"Ce părere ai despre Dana”?
Am continuat să trag de dop, fără să răspund imediat. Din experienţa ştiam că este o întrebare delicată cu un potenţial de risc ridicat.
"E simpatică”, i-am răspuns încercând să folosesc un ton cât mai neutru.
"Păreaţi foarte, cum să spun, apropiaţi când dansaţi”.
"Nu prea se poate dansa la distanţă, nu crezi”? Am întrebat-o eu, scoţând dopul.
"Da, dar…”
Ne-am uitat unul la altul. Din nou m-a izbit cât de tânăra părea. Avea trăsături frumoase, simetrice, o faţă aproape angelica. Ochii ei mari şi căprui mă hipnotizau. Citeam în ei blândeţe, sfială şi linişte, un contrast puternic între privirea ei şi a mătuşii ei.
"întrerup”, am auzit-o pe Dana întrebând din spatele meu.
"Nu, s-a grăbit Alice să răspundă, rupând acea vrajă. "Vorbeam doar…”
"Vrei un pahar de vin”? Am întrebat-o eu pe Dana.
"ştiu şi eu”, mi-a spus ea sprijinită de tocul uşii, "Mi-e frică să le amestec”.
"De ce, fiinţă perfectă care eşti tu are obiceiul de a da la boboci”? Am întrebat-o eu.
"Nu, nu, dar fac urât când beau”, mi-a răspuns ea, muşcându-şi buza de jos.
"Nu sună chiar rău”, i-am spus eu întinzându-i sticlă. "Chiar m-ai făcut curios”.
A luat sticlă şi a tras un gât lung, după care s-a întors şi a plecat.
"Hei, hoaţo”! Am strigat eu în urma ei. "Dă sticla înapoi”.
Am fugit din bucătărie după ea, râzând amândoi. În sufragerie m-am izbit de Ruxi şi Florin care dansau strâns lipiţi. "Hopa”, mi-am spus continuând să alerg prin cameră după Dana, "Se întâmplă ceva acolo”.
Am sărit peste canapea, dar am calculat greşit traiectoria şi am dat cu capul de perete.
"Futu-i”, am strigat, prelingându-mă pe lângă perete.
"Eşti OK”, m-a întrebat Alice, apropiindu-se să vadă dacă mi-am spart capul.
"O să supravieţuiască”, a spus Dana ieşind pe balcon unde Andrei şi Mihai fumau.
"Să îţi aduc gheaţă”?
"Nu, stai liniştită, am capul tare”, i-am răspuns recunoscător. "îţi mulţumesc totuşi”.
Am ieşit şi noi la ţigară, observând că cei trei terminaseră aproape toată sticla.
"Ba, zgârciţilor, daţi şi aici”, le-am spus eu întinzând mâna.
Andrei mi-a întins sticlă, eu am luat-o şi am dat-o capac.
"Baaaaa”, a strigat Mihai, "Noi ce căcat bem”?
"Lasa ba că va ajunge cât aţi băut”.
"Mai e vreo sticlă”? A întrebat Andrei.
"Mai e una în frigider şi ceva resturi de tequilla”.
"Hai să mergem să mai luăm”, a spus Mihai şi au intrat toţi în casă.
Am rămas doar cu Alice pe balcon. Afară se răcorise binişor. Am văzut ca Alice părea zgribulita.
"ţi-e frig”? Am întrebat-o eu.
"Puţin”.
Cu ţigara între dinţi, am început să o frec pe braţe şi pe antebraţe ca să o încălzesc. Mă desfătam cu senzaţia pielii ei fine care nu prezenta nici o urmă de pilozităţi. Alice s-a lipit cu totul de mine. Eu am scuipat chiştocul peste balustradă.
Era mai mult de cinci dimineaţa, pentru că la orizont se vedea o linie de lumină, anunţând răsăritul.
"Este foarte frumos”, a spus Alice, privind spre dreapta.
"Este”, i-am răspuns eu, infasurandu-mi braţele în jurul ei.
Nu ştiu ce s-a întâmplat. Poate priveliştea, poate băutura, poate toate la un loc; poate mi-am dat seama că o vreau, că modul ei virginal de a fi a trezit în mine un sentiment pe care îl pierdusem de mult, romantismul. Cert este că m-am aplecat şi am sărutat-o. O atingere uşoară, pe buze care a durat doar o secundă. S-a răsucit spre mine şi ne-am privit din nou în ochi. I-am luat fata în palme şi de data asta am sărutat-o lung, apăsat, plimbându-mi buricele degetelor peste chipul ei.
"Eşti foarte frumoasă”, mi-a scăpat atunci, o exteriorizare a unui gând care pur şi simplu îmi trecuse prin cap.
"Crezi”? M-a întrebat ea în şoaptă.
"Eşti foarte, foarte frumoasă, Alice”?
Gura ei s-a deschis şi limbile noastre s-au întâlnit. În jurul nostru geamurile şi ornamentele din crom se acopereau treptat cu o strălucire de aur, pe măsură ce soarele îşi făcea intrarea în scenă.
Am continuat să ne sărutăm până când cei trei s-au întors:
"Baa, s-a auzit din sufragerie, "A venit băutură”!
Când am intrat Andrei turnă în pahare shoturi de Jagermeister.
"Hai Sorinele”, mi-a spus Mihai întinzându-mi un pahar, "Ia de aicea”.
Am ciocnit cu toţii şi am dat paharele peste cap.
"Eu aş mai bea unul”, a spus Dana, trântind paharul pe masă.
"Bine”, a spus Andrei luând din nou sticlă.
Am mai băut un rând, simţind cum lichidul îmi arde esofagul şi jos pe mat până în stomac.
"Trei ca să fie cu noroc”, a strigat Mihai, ridicând paharul.
"La mulţi ani, Alice”! A strigat şi Ruxi ducând paharul la buze.
Am început toţi să cântăm din nou "Mulţi ani trăiască”, iar la sfârşit am ridicat-o pe Alice pe braţe, urlând "hip-hip, ura”! Şi aruncând-o spre tavan. Ne ameţisem bine de tot aşa că ne-am pus pe dans.
Ne mişcăm în ritmul îndrăcit al muzicii regaeton, fetele învârtindu-se între noi, mişcându-se lasciv. M-am trezit cu Dana lipită de mine, frecându-şi fără nici o inhibiţie vintrele de ale mele. Am prins-o de talie şi am ridicat-o în aer. Ea şi-a încolăcit picioarele în jurul meu, făcând ca rochiţa să i se ridice de tot, arătându-şi chiloţii tuturor.
"Ce puternic eşti”, mi-a spus ea râzând. "pun pariu că nu ai avea nici o problemă să îţi duci mireasa la pat”.
"Vrei să fii mireasa mea”? Am întrebat-o eu, punându-i mâinile pe fund.
"Nu aşa se face”, mi-a spus ea, punându-şi braţele în jurul gâtului meu.
Am sărutat-o brutal, buzele mele strivindu-le pe ale ei.
"Aşa agăţi tu femeile”, mi-a răspuns muşcându-mi buza de jos, "Sărutându-le pe toate poate poate îţi cade una la pat”?
"Ce”?
"Crezi că nu v-am văzut? Păreaţi foarte prinşi unul de celălalt”, mi-a spus ea rânjind maliţios. "Alice e virgină, ca să ştii şi tu”.
Am prins-o de păr şi i-am băgat iar limba adânc în gură. Ea mi-a răspuns muscand-mi-o şi sugând-o pervers. Îmi venea să o fut chiar acolo, în picioare, de faţă cu toată lumea.
"Mi-ai trage-o, nu e aşa”? M-a întrebat ea, frecându-şi pizda aproape goală de pantalonii mei. "Nu e nevoie să îmi răspunzi, am confirmarea chiar aici”.
Şi-a desprins un braţ de gâtul meu şi şi-a interpus mâna între pantalonii mei şi chiloţii ei.
"Văd că eşti pregătit nu glumă”, mi-a spus mişcându-şi mâna în sus şi în jos, stimulându-ne pe amândoi.
"Dacă mai continui”, i-am spus eu, "Jur că te arunc pe canapeaua aia şi ţi-o trag pe loc”.
A râs şi şi-a retras mâna, desprinzându-se de mine. S-a dus la fiecare fată în parte şi le-a şoptit câte ceva. Ruxi a părut entuziasmată, dar lui Alice se pare că idea nu îi surâdea, tot dădea din cap din stânga în dreapta, muşcându-şi buza. S-au retras într-un colţ al camerei, şuşotind şi gesticulând.
Eu m-am dus lângă băieţi la "bar”, şi mi-am pus un pahar de Jagermaister.
"Ia zi Florinele”, l-a întrebat Mihai, "îţi cam place de Ruxi, este”?
"Pana mea, e drăguţă”.
Nu am auzit restul discuţiei, preocupat să văd ce au de gând fetele. Am văzut-o pe Alice cum cedează. Şi-a lăsat umerii în jos şi a încuviinţat din cap odată, fără vlagă.
Ruxi s-a dus şi a tras jaluzelele, iar Dana s-a dus la telefon şi a oprit muzica.
"OK băieţi, vă rog să vă aşezaţi, pentru că avem o surpriză pentru voi”.
A gesticulat înspre canapea cu o mişcare fermă, poruncitoare.
"Acum, relaxaţi-vă şi căscaţi bine ochii. Gata fetelor”? A întrebat cu degetul deasupra ecranului, gata să dea play.
Ruxi a zâmbit, Alice a dat doar din cap.
Primele acorduri din "You can leave your hat on” a lui Joe Coker au dat naştere unei serii de fluierături şi strigăte de admiraţie din partea noastră. Fetele s-au aliniat şi au început să danseze, folosind toată camera ca pe o scenă.
Ruxi şi Dana s-au lipit una de cealaltă, făcând un adevărat spectacol din a se atinge reciproc, mai întâi pe braţe şi umeri, dar mai apoi, încurajate de strigătele noastre, au devenit mult mai îndrăzneţe.
Dana a pleznit-o pe Ruxi peste fund, iar aceasta a gemut climactic. "But you can leave your hat on”, se auzea când Ruxi i-a tras în jos pe braţ o bretea de la rochiţa Danei, descoperindu-i sânul până la jumătate.
Dana s-a aplecat în faţa noastră, expuzandu-şi cu neruşinare chiloţii tanga care intraseră adânc între buci şi care îi despărţeau labiile unflate. A prins cu dinţii de betelia fustei lui Ruxi, şi s-a aplecat în fata printre picioarele acesteia.
Că într-o scenă filmată cu încetinitorul, o dungă neagră a apărut, apoi dungă s-a îngustat transformându-se într-un triunghi de mătase neagră.
Ruxi a păşit peste Dana care era acum întinsă pe jos, ieşind unduitor din bucata de material inutilă de pe podea.
Am fost izbit în faţă de fusta aruncată de Dana în direcţia noastră. Până să scap de ea, Dana deja se ridicase şi îşi plimbă degetele pe coapsele goale ale lui Ruxi.
Am ţipat din nou un "Woo-hoo”, văzând cum degetele ating marginea chilotului. Am crezut că o să scape de el, dar Dana ne-a surprins pe toţi băgându-şi degetele sub linia acestuia, şi plimbând-o în faţă şi în spate de câteva ori.
Ruxi a luat-o pe Dana de fund şi a sărutat-o pasional. Audienţa masculine era în delir. Beţe de reacţiile noastre, fetele au continuat să se sărute şi să se mângâie reciproc peste păsărici şi sâni, băgându-şi una alteia în gura degetele înmuiata de secreţii.
S-au despărţit şi au încadrat-o pe Alice, care se ascunsese în colţul camerei. Roşie ca racul, stătea aproape imobilă, în timp ce celelalte două îşi frecau pubisurile de coapsele ei.
Au tras-o după ele până lângă masa unde Dana a luat sticlă de Jagermaister şi i-a dus-o la gură. Alice a vrut să se opună, dar fetele nu s-au dat bătute. În cele din urmă, Alice a deschis gura, şi i-au turnat pe gât cu dărnicie.
Dana I-a păsat sticlă lui Ruxi, care a tras o gură sănătoasă şi i-a dat sticlă înapoi. Dana a luat o gură la rândul ei, şi şi-a lipit buzele de ale lui Ruxi, trecându-şi băutura dintr-o gură în cealaltă. S-au întors şi au sărutat-o amândouă pe Alice.
Pe canapea noi stăteam să face infarct. Cred că dacă ne-ar fi făcut cineva o tomogramă în momentul ăla ar fi descoperit activitate cerebrală zero. Eram în stare doar să ţipăm şi să fluierăm, emiţând câte un "woohoo” când fetele făceau ceva nou.
Ruxi a prins-o pe Alice de braţe, iar Dana i-a cuprins sânii în palme. Încet, delicat, şi-a sărutat nepoata, începând să îi desfacă nasturii de la rochie.
Din unghiul în care mă aflam nu puteam să îi văd exact mişcările degetelor, dar deodată rochie a părut să cadă de la sine, şi am văzut-o pe Alice îmbrăcată doar în sutien şi chiloţi. Nu mi-aş fi putut închipui niciodată ce corp perfect ascundea sub acea rochiţă.
Curba amplă a sânilor se armoniza frumos cu linia şoldurilor şi cu fesele tari şi bombate, contrastând cu abdomenul perfect plat, făr&... |
