Totul a inceput cu aproximatie in urma cu vreo doi ani. Mihai si cu mine eram casatoriti de aproape un an si ne-am cumparat un apartament mic doar al nostru. Puteam sa ni-l permitem, deabia, pentru ca eu aveam o slujba destul de buna si castigam destul de bine, si el avea foarte mult de lucru la firma de constructii unde lucra, si castiga si el destul de bine. El lucra ca tamplar, iar eu ca agent de vanzari. Cei mai multi oameni ar considera noul nostru apartament prea mic, prea vechi, si prea darapanat pentru a merita cumparat, dar toate astea aducea pretul indeajuns de jos pentru ca noi sa ni-l putem permite. Proprietarul vroia foarte mult sa vanda din anumite motive, asa ca si-a folosit influenta la banca ca sa fim siguri ca putem sa luam creditul. Eram indragostiti, eram plini de pofte, si eram in al noualea cer.
Apoi lucrurile au inceput sa mearga prost. Lucruri mici. Anumite contracte care credeam ca le aveam in mana au cazut, numai ca sa fie salvate de seful meu, directorul departamentului de vanzari. Asta m-a constat prestigiu, si mult mai important, m-a costat comisioanele. Apoi Mihai a fost disponibilizat pentru ceva timp, si cand s-a reintors la servici, a primit mai putine ore ca inainte.
Am intrat in putinele economii pe care le aveam, pana cand si acestea s-au dus. Am inceput sa facem economie la toate. Totusi, am inceput sa ramanem restanti la plata ratelor la banca. Nu prea mult, dar indeajuns sa il faca pe managerul bancii nervos, si sa ne spuna in termeni nu prea certi ce avea de spus. Era foarte irascibil in cele mai multe momente si scuzele noastre constante nu prea au ajutat la temperamentul sau la digestia lui.
Un lucru care ar trebui mentionat e ca eu eram delegata sa am grija de deconturi in departamentul de la firma la care lucram. De ce eu, si nu seful meu, nu stiam, dar asa era. Si asa am intrat in incurcatura.
Totul a inceput cu foarte putin. Am falsificat un decont. Asta ne-a dat indeajuns incat sa putem plati rata la banca pe luna aceia. Am muncit mai mult la servici ca sa compensez, pentru ca constinta ma deranja foarte mult. Luna urmatoarea, orele lui Mihai iarasi au fost taiate, asa ca am facut-o din nou, numai ca mai mult de data asta. Nimeni nu parea sa observe. In a treia luna, orele sotului meu iarasi erau ridicate, dar un contract mare la care lucram, unul indeajuns de mare incat sa merite indeajuns de multe comisioane care sa acopere cateva rate la banca, dar si acesta s-a dus pe apa sambetei. Seful meu, Muresan Alex, iarasi a reusit sa fie eroul zilei si a fost cel care a incasat comisionul, pentru care am muncit asa de mult.
Iarasi am lucrat la deconturi.
Doua luni mai tarziu, dupa niste manipulari din partea mea, Alex m-a chemat in biroul lui. Avea un dosar pe birou, si o foarte serioasa expresie pe fata lui. Ma agita in cele mai multe momentem, cu aerul lui sinistru, ochii aceia caprui si intunecosi, mustata lui subtire, si gura lui chiorasa, dar ceva din felul cum statea cu umerii ridicati mi-a zis ca erau probleme mari.
M-am asezat jos. Se uita la mine.
“Manuela, m-am uitat peste deconturile de cheltuieli din ultimele sase luni. Am trecut peste buget regulat, si cineva de la contabilitate vroia sa stie de ce. Deci, am aflat. Toate sunt ale tale, presupun?”
El a impins dosarul inspre mine, deschis, si m-am uitat prin el. Acolo in fata mea, negru pe alb, erau toate actele si chitantele pe care le-am manevrat, impreuna cu copiile originalelor. Tremurand de frica, ma uitam prin ele.
“Firma noastra are o regula de a urmarii penal 100% pentru furt si frauda angajatii care le comit. Tu le-ai comis pe amandoua. Mi-e teama ca cariera ta s-a terminat.”
El se uita la mine cu o mutra uracioasa incat ma speria la fel de mult ca si gandul la ce se va intampla cu mine. Viziuni cu mine la judecatorie, ca voi fi inchisa, ca imi voi pierde apartamentul, ca imi voi pierde sotul, si la ce va face Mihai ca va afla (are un temperament destul de fulgerator) treceau prin capul meu. Nu m-am putut ajuta. Am cedat psihic si am inceput sa plang, chiar acolo si atunci. Dupa ce lacrimile mele s-au mai domolit, m-a intrebat o intrebare.
“DE CE?”
Privirea pe care a folosit-o, mult mai gentila decat cea normala si in totalmente sincera, parea ca aproape ma intelegea. Pentru prima data, Alex parea ca ii pasa. Asa ca I-am spus. Despre apartament, despre ratele la banca, pierderea comisioanelor, pierderea de ore suferita de Mihai, despre manevrele mele, totul. Cand am terminat, el a devenit foarte ganditor pentru o vreme, apoi m-a privit iarasi cu o licarire ciudata in ochi.
“Mi-ai dat multe de gandit. Din anumite motive, imi pare rau de tine si de sotul tau. Nu pari a fi tipul care de obicei face astfel de lucruri, dar pot sa vad cum astfel de circumnstante dificile te-au facut sa cazi prada temtatiei.”
A facut o pauza iarasi, parand pierdut in gandurile lui cand se holba la mine. Eu doar stateam acolo, aproape socata. Intreaga mea viata era pe cale sa fie faramitata, si barbatul asta statea acolo, scarpinandu-se barbia, decizand daca sa aprinda sau nu fitilul. Intr-un final, iarasi a vorbit, si eu ascultam fiecare cuvant ca si cum ar fi depins viata mea de el.
“O decizie ca asta nu e ceva in care trebuie sa ne grabim. Am nevoie de ceva timp ca sa sortez toate implicatile. Vino la mine maine dupamasa, la patru jumate, aici in biroul meu. Vom vorbi atunci.”
Am dat din cap aprobator ca o femeie innebunicta, I-am multumit profund, mi-am sters lacrimile de la ochi, si practic am fugit afara de acolo. Am mers acasa. In noaptea aceia, sotul meu a observat ciudata dispozitie in care eram si m-a intrebat ce se intampla. Am mintit si I-am zis ca au fost niste probleme cu un client dificil. Nici gand nu puteam sa-I spun adevarul!
Am dormit foarte putin in noaptea aceia, si aproape intreaga zi urmatoare a fost prin ceata. La patru jumate fix eram in biroul lui Alex, stand intr-un scaun, asteptandu-l pe acesta sa zica ceva.
Alex s-a uitat la mine pentru cateva clipe, iarasi facandu-ma sa devin agitata. In acel moment simteam ca orice intrebare imi punea era cu un anumit motiv. M-am gandit cat de important e sotul meu pentru mine intreaga noapte, si m-am gandit la felul cum va reactiona la vestea despre ce am facut eu. Pierderea lui parea o certitudine daca eram data in judecata, si il iubeam mult prea mult ca sa las asta sa se intample.
Alex a vorbit.
“Iti dai seama, binenteles, ca daca te acopar, atunci si eu voi avea probleme. Eu voi fi complice, si pot sa ajung la inchisoare la fel de usor ca si tine. Apoi, e problema de a face ceva bun pentru firma. Va trebui sa faci ceva sa compesezi pierderile suferite. Nu crezi?”
Am aprobat din cap, si am fost de acord din toata inima cu tot ce Alex zicea. Nu a fost cel mai inteligent lucru pe care l-am facut vreodata. Privirea draceasca care incet se forma pe fata lui trebuia sa ma fi avertizat, trebuie sa ma determine sa fug. Eram prea credula ca sa realizez ce se intampla.
“Esti de acord cu orice iti zic eu? Din acest moment?”
Frica si speranta se luptau sa ma domine in interior. Speranta a castigat. Cu multa ezitare, am fost de acord.
“Bine” a zis Alex. “Ridicate si intoarcete. Vreau sa ma uit asa cum trebuie la tine.”
Asa am facut, chiar daca ma stanjenea enorm de mult. Nu era vorba ca imi era rusine de trupul meu sau ceva de genul asta, pentru fiti sigur ca nu mie rusine cu ce am. Daca era un lucru pe care il stiam, era ca trupul meu arata splendit. La douazecisitrei, aveam trasaturi care greu le au si fotomodelele din reviste. Par lung, blond si in valuri, ochii verzi, si un trup bine proportionat si bine tonifiat cu ore indelungi de aerobic si gimnastica. La 1,70, masurile mele de 93-58-89 umpleau hainele mele de exceptie, si foarte fierbinte si gata de actiune. Pe strada cand treceam imbracata la patru ace, multi barbati isi intorceau capul, si chiar fluierau. Sotul meu zicea asta mereu. La fel si baietii de pe santierul unde lucreaza Mihai. Asa a facut si vechiul meu prieten. Asa au zis si numerosii tipi care au incercat sa intre in gratile mele cand erau in faculta.
Alex inca ma facea sa rosesc, dezbracandu-ma cu ochii lui. S-a ridicat din fotoliul lui, a pasit inspre usa, si a incuiat-o. Ochii mei cu siguranta au tradat frica mea.
“Nu vreau sa fim deranjati. Acum da-ti jos costumul.”
A fost cu o privire socata si fara sa-mi vina sa cred ca mi se intampla cu care ma holbam la el. El doar se uita la mine cu o expresie draceasca, asteptandu-se de la mine sa ma supun.
“Nu cred ca vorbesti serios” am intrebat. El era. Am zis nu, pe loc, clar si cu mult mai ascutit decat era intentia.
El simplu a dat din umeri si a zis “Presupun ca asta face decizia mea chiar simpla. A fost placut sa lucram impreuna.”
“Nu! Asteapta, te rog!” Nu-mi venea sa cred ce zic! Am facut-o! Chiar acolo in biroul lui, mi-am dat jos costumul. Asta m-a lasat in sutien, chiloti, portjartieresi pantofi. Alex era doar al treilea barbat care sa ma vada dezbracata (ca adult). Stateam in mijlocul biroului in timp ce se rotea in jurul meu si ma examina din toate unghiurile.
“Da-ti jos portjartierele”
Parea un lucru stupid sa fiu dau inapoi acum, devreme ce am mers pana aici. M-am autoconvins ca pana la urma tot voi ajunge nuda in fata lui. Apoi, nu stiam la ce sa ma astept. Nodul ascutit de frica din stomacul meu a crescut si mai tare. Dandu-mi jos pantofii, am facut ce mi-a cerut. Intr-un final imi vedea picioarele nude, mi-am dat seama ca nu era nevoie sa port acele lucruri. Picioarele mele sunt de la natura lungi si zvelte, si sunt bronzate foarte bine de la saptamanile petrecute pe bloc facand plaja. Alex a fluierat, si apoi m-a facut sa-mi pun pantofii inapoi.
“Acum sutienul.”
Cu lacrimi curgand in jos pe chipul meu, mi-am aruncat sutienul meu alb deasupra celorlate articole de imbracaminte. Alex acum vedea ca nu era nevoie sa port un sutien, pentru ca sanii mei sunt foarte fermi si plini si ridicati. Incrustati cu muguri care s-au intarit din cauza aerului rece, sanii mei perfecti pentru o mana plina. Ochii lui aproape ca au iesit din orbite.
“Acum ultimul articol.” Vocea lui era sasaitoare, parand putin mai grosolana ca de obicei. Privirea de pe fata lui era una pe care nu o recunosteam. Era foarte infricosatoare. Nu am pierdut timpul sa imi arunc chilotii si sa pasesc afara din ei.
El se holba, saliva, isi lingea buzele. Era dezgustator. Trebuie sa recunosc, totusi, ca eram putin incitata de situatie. Acolo eram, goala pusca in mijlocul biroului lui, avand cele mai secrete locuri ale mele ochite de acest barbat obscen. Cea mai rea parte era ca stiam ca poate sa vada totul printre picioarele mele, devreme ce-mi mentineam tufisul aproape ras si labile rase pentru micul bikini care iubesc sa-l port.
Iarasi, a facut un cerc in jurul meu, incet examinand fiecare curba, fiecare vale, fiecare particica dde piele etalata. Prima lui atingere a fost socanta, si am tresarit putin. A fost doar o atingere usoara a degetelor lui pe fesele mele, dar ardea ca si cand mi-ar fi tras o palma. Incercand sa-mi retin aerul rece, priveam direct inainte. Nu vroiam ca el sa stie cat de mult acea atingere m-a afectat.
Apoi, degetele lui si-au facut loc peste soldul meu stang si peste abdomenul meu. Apoi in sus pe gatul meu, dintr-o parte in alta, apoi in jos si inainte sa imi dau seama, avea sanul meu stang in mana lui. Respiratia mea devenea superficiala. A lui devenea mai greoaie. In ciuda celor intamplate, m-am uitat in jos. Pantalonii lui pareau ca erau pe cale sa explodeze.
El mi-a prins scurta mea ocheada, si ranjea si mai tare.
Ma simteam putin scarbita.
Cealalta mana a lui a atins umarul meu, a alunecat in jos pe bratul meu, peste soldul meu, apoi intre picioarele mele. Nu puteam sa ascund tresarirea ce mi-a cauzat-o. El ranjea si mai tare. Presupun ca s-a gandit ca si eu ma infierbantam. Asa era, dar numai din cauza jenei.
“Indeparteaza picioarele.” Le-am departat vreo douazeci de cm. “Mai tare” a zis el. Le-am departat inca cativa cm. El continua sa insiste pana cand picioarele mele erau departate si mai tare ca umerii mei. Degetele lui intr-un final aveau acces complet si liber la cele mai intime locuri ale mele. El a impins un deget in mine, si eu m-am departat de el. Asta chiar ca a durut! Alex simplu doar m-a urmat, si-a pus o mana pe fundul meu, si a impins un deget de la cealalta mana in mine iarasi. Am gemut de durere. Degetul mare se juca cu clitorisul meu, cauzandu-mi si mai multa durere. El probabil credea ca in acest fel ma excita.
“Du-te sa te apleci peste birou, cu fata in jos.”
Ordinul m-a luat prin surprindere, cu toate ca trebuia sa-l anticipez.
“C… ce vrei sa faci?” Un sentiment de groaza si neajutorare, a trecut prin mine cand mi-am dat seama care erau intentile lui.
“O sa te fut, Manuela!”
Am dat din cap negativ. “Nu, te rog! Nu asta. Niciodata in afara de sotul meu nu a mai facut asta cu mine. Sunt o sotie fidela. Nu pot face asta!” Lacrimi curgeau in jos pe obrajii mei. Era adevarat. Am fost virgina inainte de noaptea nuntii. Fostul meu prieten si cu mine am ajuns sa facem doar sex oral de mai multe ori, dar niciodata nu m-am simtit indeajuns de confortabila sa merg pana la capat. Ne-am despartit dupa o noapte in care el a devenit insistent si am plecat acasa.
Alex a dat din cap nervos, a ridicat dosarul de pe birou, si a pasit inspre usa.
“Unde te duci?” Disperarea din vocea mea trebuie sa fi fost aparenta.
“Biroul d-ului Oltean. E clar ca seriozitatea nu e punctul tau forte. Gandeste-te la asta. Pe vremea asta, maine, vei fi la inchisoare.”
Inima mea s-a oprit pentru o secunda, frica punand stapanire pe mine.
“Asteapta! Te rog, nu! Nu mai exista nimic altceva? Vreo alta cale?”
El doar se uita la mine, apoi a inceput sa deschida usa.
“Bine. Bine! Te las! Numai inchide usa!”
El a inchis si incuiat usa iarasi, apoi doar statea acolo, asteptand. Dupa o clipa sau doua, am inteles alegoria, am pasit inspre biroul lui, si m-am asezat peste el, uitandu-ma la el peste umar. El se holba la fundul meu, si la sexul meu expus. Cu picioarele mele deschise, totul era etalat pentru el.
“O sa ma lasi sa fac ce?”
Nu-mi venea sa cred. Barbatul asta avea cu mult mai mult control decat mi-am imaginat vreodata. “T… te las s…sa faci ce ai zis.”
“Ce am zis? Spune-o.”
Woow, au fost cele mai umilitoare minute din intreaga mea viata.
“Te las sa ma f…futi.”
El iarasi a ranjit. Incepeam sa developez o adevarata ura asupra expresiei acelea a lui.
“Nu indeajuns de bine. Acum, trebuie sa ma implori. Roaga-ma foarte frumos.” El nu a zis nimic altceva. Nici nu trebuia. Amenintarea ca el inca mai statea langa usa era indeajuns de buna.
“Te rog, Alex. Te rog fute-ma.” Uite, am zis-o.
Privirea lui a devenit si mai vrednica de dispret. “Poti si mai bine de asa!”
Ticalosul asta ma facea sa ma rog de el sa fiu violata! Sa fiu infidela sotului meu! Ce alegere aveam?
“Te rog, Alex! Vino si fute-ma acum! Am nevoie de pula ta in gaura mea. Am nevoie sa simt sperma ta explodand in adancurile mele! E un foc in mine si numai tu poti sa-l stingi! Te vreau, acum!” Videourile alea pe care sotul meu si cu mine le-am privit chiar ca erau bune la ceva. Cel putin stiam ce cuvinte sa folosesc. Si acestea aveau efectul lor dorit. Intr-un fina... |
Spalatura alba
