Seara se așezase greu peste sat, cu miros de fum, carne friptă și vin răvășit pe mese. În bucătăria mică, unde aburii și râsetele grosolane se amestecau, lumina becului galben scotea în evidență farfuriile pline și fețele rumenite de la atâta băutură. Porcul fusese tăiat de dimineață, iar acum toată lumea se strânsese laolaltă pentru ospăț.
Eram acolo, printre ei, la capătul mesei, intr-un maieu mulat care-mi cuprindea strâns trupul slab si-mi contura sanii fermi si trupul de viespe. În jurul meu, bărbații își îngrămădeau paharele, râzând prea tare, vorbind prea gros. Uneori privirile lor se opreau asupra mea – priviri care mă înțepau ca niște cuțite. Era familia mea. Verisoarele mele, sotii lor, sau matusile mele in varsta, de peste 60 de ani.
În aer era ceva electric, aproape sălbatic, născut din prea multe pahare și prea multă veselie falsă. Le simțeam ochii coborându-mi pe piept, pe brațe, pe silueta care părea prea subțire pentru gălăgia din jur. Pareau a fi bărbați de-ai satului, cu fețele roșii de rachiu și cu mâinile groase, lucrate de muncă, desi unii dintre ei erau chiar corporatisti. Dar acum, privirile lor nu mai aveau nicio urmă de omenie.
"Mai ia un pahar, femeie," mi-a spus sotul unei verisoare, apropiindu-se prea mult. Glasul lui era gutural, iar ochii îi luceau într-un fel care-mi dădea fiori pe șira spinării. Alți doi au izbucnit în râs, încurajându-l, iar eu mi-am simțit pielea arzând sub materialul subțire al bluzei.
Eram doar eu, o femeie de 40 de ani, prinsă în vârtejul acelei seri, înconjurată de umbrele grele ale unor bărbați care uitaseră ce înseamnă măsura.
Râsetele lor răsunau mai tare, iar cu fiecare pahar golit păreau să-și piardă și ultimul rest de control. Stăteam pe scaun, cu spatele lipit de marginea mesei, încercând să-mi stăpânesc tremurul din mâini. Acelasi barbat, pe care aburii alcoolului îl transformaseră într-un alt om, s-a apropiat periculos de mult. Îi simțeam respirația grea, mirosul dulceag de rachiu amestecat cu transpirație.
"Ce zici, frumoaso, nu-ți e cald cu maieul asta ca pare dintr-un material gros? N-ai vrea sa ti-l scoti?" Glasul îi era sacadat, iar mâna lui, mare și grea, a alunecat neîndemânatic pe brațul meu.
Mă simțeam prinsă într-un soi de vis ciudat, poate din cauza paharelor pe care le băusem în încercarea de a mă ascunde de momentul ăsta. Era ca și cum logica începea să se dizolve odată cu licorile tari care-mi ardeau gâtul. M-am uitat la el, dar nu am spus nimic. Privirea mi-a fugit pe masă, iar degetele mele s-au încleștat pe marginea paharului, ca un ultim punct de sprijin.
Deodată, mâna lui s-a strecurat pe sub materialul bluzei mele, degetele explorând cu o îndrăzneală care m-a făcut să-mi pierd suflarea. Un amestec ciudat de revoltă și căldură mi-a străbătut pieptul. Inima îmi bătea nebunește, dar eram ca paralizată, prinsă între un soi de frică și o senzație pe care nu știam să o explic.
"Știi că ești prea frumoasă pentru noi," a murmurat, strângându-mă ușor, iar ceilalți au început să râdă și să-l încurajeze. Lumea din jur devenea din ce în ce mai departe, vocile lor un ecou înfundat, în timp ce o parte din mine încerca să înțeleagă ce simțeam.
M-am lăsat ușor pe spate, într-un amestec de neputință și o ciudată dorință de a mă pierde în momentul ăsta, chiar dacă știam că nu ar fi trebuit.
Pe măsură ce m-am lăsat pe spate, scaunul a scârțâit ușor, dar nimeni n-a observat. Toate privirile erau pe mine. Era ca și cum încăperea devenise mai mică, aerul mai dens, iar tăcerea dintre replicile lor întretăiate se prelungea apăsător.
Simțeam cum materialul subțire al bluzei mele, lipit de piele, nu mai ascundea nimic. Am realizat asta prea târziu. Sub lumina difuză a becului, trupul meu părea că vorbește mai tare decât ar fi făcut-o cuvintele. În liniștea care s-a lăsat pentru câteva secunde, am simțit ochii lor fixându-se asupra mea, ca niște prădători.
Unul dintre ei s-a ridicat, clătinându-se, și s-a apropiat încet. Îi vedeam umbra pe peretele alb al bucătăriei, uriașă și întunecată, în timp ce zâmbetul lui îmi părea cumva amenințător. Nu spunea nimic, dar gesturile lui vorbeau pentru el. Între timp, ceilalți și-au mutat scaunele mai aproape, încercând să pară veseli, dar râsetele lor aveau o notă de nerăbdare.
"Ce ți s-a întâmplat, dragă? Ai înflorit deodată," a spus unul, cu vocea îngroșată de băutură. L-am privit, dar am simțit cum cuvintele se pierd înainte de a ajunge la buze. Mâinile îmi tremurau pe marginea mesei.
"Cred că vinul a luat-o înaintea noastră," a adăugat altul, sprijinindu-se de spătarul scaunului meu. Râsul lui a fost scurt și gros, dar ochii îi alunecau pe mine fără rușine.
În clipa aceea, mi-am dat seama că eram singură acolo – femeile plecaseră la bucătăria din spate, cu scuze despre vase sau alte treburi. Atmosfera se schimbase fără să-mi dau seama.
Un alt bărbat a întins mâna, de parcă voia să-mi aranjeze ceva pe umăr, dar a lăsat-o acolo mai mult decât trebuia. Am simțit atingerea prin material și am înghițit în sec, simțindu-mi pielea fierbinte. Nu era doar vinul. Era ceva în aer, ceva care mă făcea să-mi pierd mințile încet, pe măsură ce logica părea să se dizolve în lumina chioară a camerei.
În momentul în care mâna lui a atins umărul meu, un fior neașteptat mi-a străbătut pielea, ca o undă electrică. Nu știam dacă era de la vinul pe care-l băusem sau de la privirile lor insistente care păreau să mă dezbrace mai repede decât ar fi putut să o facă oricare dintre ei. În mintea mea, gândurile alergau haotic, ca niște umbre care se izbeau de pereții prea strâmți ai încăperii.
"Ce fac aici?" mă întrebam. Ar fi trebuit să mă ridic, să spun ceva, să ies, dar nu mă puteam mișca. Era ca și cum trupul meu devenise altceva, un fel de marionetă guvernată de alte legi decât cele ale rațiunii. Încercam să-mi conving mâinile să se desprindă de marginea mesei, dar degetele refuzau să asculte.
Într-un colț ascuns al minții mele, o voce timidă îmi spunea că mă expun singură, că bluza asta prea mulată și privirile pe care le-am aruncat peste masă erau ca o invitație. "E vina mea?" m-am întrebat pentru o clipă, simțind o vinovăție care mă apăsa, dar care în același timp părea stranie.
Privirile lor erau atât de insistente, atât de directe, încât mă simțeam dezbrăcată de orice mască sau scut. Parcă aș fi fost prinsă într-un spectacol grotesc, cu ei pe post de spectatori. Și totuși, undeva, foarte adânc, era ceva care mă atrăgea în toată nebunia asta. O parte din mine care voia să vadă ce s-ar putea întâmpla dacă aș lăsa lucrurile să curgă.
Dar frica era acolo. Era ca un animal care mă privea din umbră, așteptând să mă apere sau să mă sfâșie. Dacă făceam o mișcare greșită, dacă unul dintre ei trecea de pragul nescris al jocului ăsta straniu, ce aș fi făcut? Îmi treceau prin minte frânturi de scenarii, dar fiecare dintre ele părea ireal, ca o piesă de teatru scrisă prost.
Am încercat să respir adânc, dar aerul din încăpere părea greu, aproape sufocant. Mi-am simțit obrajii arzând – de rușine, de furie sau poate de altceva, nici eu nu știam. Erau prea multe senzații, prea multe emoții amestecate care mă copleșeau.
"Ridică-te! Spune ceva!" îmi urlam în gând, dar buzele mele rămâneau închise, iar picioarele păreau de plumb, in timp ce vaginul imi era tot mai umed. Poate era vinul. Poate eram doar eu, prinsă într-o capcană pe care nu știam cum să o desfac.
Și totuși, am ridicat privirea spre el – spre cel care mă atingea. L-am privit în ochi, încercând să-i citesc intențiile, dar tot ce vedeam era o combinație ciudată de dorință, confuzie și ceva aproape de sălbăticie.
Ce se întâmpla aici nu mai era doar despre mine. Era un joc de putere, un joc de dorințe nerostite care atârnau greu în aer. Și, în mod ciudat, mă atrăgea să văd cât de departe ar putea merge.
Unchiul Geo, un om in varsta, de 60 de ani se apropie de mine hotarat. Mi-am adus aminte de vremea cand eram adolescenta si insista sa ma tina in brate si sa-mi puna pana pe fund. Ma voia de mult. Era genul de om betiv, de la tara, grosolan, care nu stie sa faca sex cu gratie, cu iubire, doar mecanic. Imi infipse o mana in gat, un gest de dominare, dupa care ma apuca de barbie si imi baga degetul mare in gura sa-l sug. I-am dat o limba, dar l-am si muscat in timp ce privirile noastre se intersectau profund.
Bărbații stăteau tăcuți, cu ochii fixați pe scena din fața lor. Unii erau vizibil captivați, fără să știe exact ce să simtă, în timp ce alții încercau să-și mascheze disconfortul sub un zâmbet forțat sau o mișcare nerăbdătoare. Atmosfera era grea, încărcată de o tensiune pe care nimeni nu îndrăznea să o rupă. Fiecare dintre ei simțea că momentul depășea cu mult orice limită cunoscută, dar nimeni nu spunea nimic, lăsând privirile să vorbească pentru ei.
In incapere erau de fapt sotii a doua verisoare, amandoi pana-n 40 de ani si doi unchi de-ai mei de 60, respectiv 65 de ani. In timp ce ii sugeam degetul mare de la mana stanga, cu mana dreapta unchiul Geo m-am luat pe la spate de gat, m-a tras de pe scaun si m-a rabatat pe masa abia stransa. Mi-a tras putin pantalonii de trening in jos, dezvelindu-mi astfel bucutele suculente, avand o pereche de chiloti albi, minisculi. Moamaaa, s-au auzit mai multe glasuri sub forma unui singur glas, urmate apoi de ciocnirea paharelor de vin. Geo s-a deschis la prohob si am inceput sa simt o pula fleasca cum mi-era batuta de fund pentru a prinde viata. Eram uda, dar omul meu nu stia, asa ca s-a lasat pe vine si si-a bagat limba in pizda mea, in timp ce imi lovea anusul cu nasul. St... |
