“O povestire comico-erotica in doua acte….”
Actul I
Intram in salonul vilei familiei Ionescu. Intrarea principala era undeva în stanga. O fereastra imensa dadea spre gradina, in dreapta. In fund, un semineu impodobit cu obiecte de pret. In colt, o scara de acces la etaj. O masa cu opt scaune, plina cu platouri cu gustari si fursecuri in mijlocul camerei . O tava cu pahare de coniac si de sampanie si sticlele aferente, pe o masuta de serviciu undeva in apropiere. Un fotoliu mare , langa semineu.O menajera tinerica pe nume Florica sterge praful de pe acelasi semineu. Domnul Ionescu ciugulea un fursec, apoi scoase telefonul mobil.
Domnul Ionescu vorbind foarte tare la mobil:
-De marmura....de marmura neagra,da.....Cum, bust?!...Imposibil!
Apoi o scurta pauza:
-Ti-am spus: în marime naturala! Doamna Ionescu vrea sa arate ca vie! Cand merge sa se reculeaga in fata monumentului, sa aiba impresia ca priveste în ochii ei...
Un alt scurt moment de asteptare apoi domnul Ionescu continua pe acelasi ton raspicat:
-Nu, nu se uita la bani, stai linistit...Nu, ma, ce-ai cu bustul, de-o tii intruna? Cum, Doamne iarta-ma s-o faci bust? Esti nebun?
Moment de pazua:
-Repet: marime naturala. Copie fidela a realitatii! Calitatea intai! Hai, salut, mai vorbim , inchizand telefonul.
-Auzi, bust...continua el spre menajera. Vrea sa-i faca statuia bust! gesticuland violent.
Un moment de pauza in care ma priveste stand in pragul usii.
-Cum ar fi?... Tu ce zici, Florico, ar merge...bust?adauga el facand abstractie de prezenta mea
-Vai, domnu’, vorbiti frumos, ca io sunt fata cinstita, la mine nu merge chestii d-astea... Oti fi dumneavoastra zugrav, pictor, ce-oti fi, da’...sare ca arsa Florica.
-Pictor, Florico, pictor, nu zugrav.... si-apoi nu era vorba de bustul tau, ci al... stii tu cui...spuse domnul Ionescu facadu-mi semn sa ma apropii.
-Dar ce vreti sa spuneti domnu’, adica eu nu am bust…continua Florica pe un ton enervant.
Domnul Ionescu ii facu semn sa taca. Menajera tacu brusc si lua o pozitie ce emana o disciplina militara.
-Buna ziua, sunt de la revista...Aici locuieste familia Ionescu?... Cred ca am nimerit bine,nu?.. Am primit un telefon, o invitatie...spun eu usor timid.
-Haide draga. Intra, tinere, nu te jena...imi spuse domnul Ionescu afisand un zambet larg.
-Dati-mi voie sa ma prezint... Ah, dumneavoastra sunteti, maestre?
-Dumneata, da, da, te stiu, esti reporter la revista aceea, cum îi zice...concentrandu-se sa isi aduca aminte.
-O fi de la revisat aia deocheata pe care o cumparati lunea….adagua Florica.
-Nu toanto. Dansul e om serios , nu se ocupa cu lucruri de genul. Nu-i asa?
-Da suntem o revista serioasa , ne intereseaza arta…spun eu.
-Arta Florico , arta ! …Ce stii tu de arta. Tu sti doar sa dai cu matura si sa te pui capra. Apoi domnul Ionescu bufni in ras. Florica sa facu rosie toata lasand privirea in podea.
Era usor trecuta de 20 de ani, roscata cu ochii mari si negrii. Purta un costum de menajera alb cu negru pe sub care se puteau intrevedea formele ei frumoase.
-Nu prea stie cand sa isi tina gura, imi spuse pe un ton calm.
-Nu e nici o problema.
Apoi se lasa un moment de tacere. O privim amandoi pe Florica cum sterge praful prin camera fredonand o melodie lenta. Domnul Ionescu imi zambeste complice , apoi se ridica de la masa indreptandu-se spre Florica. Ajunge in spatele ei o prinde de mijloc si o trage inspre el. Aceasta protesteaza cateva secunde apoi sa lasa in voia lui. Mainile lui ii urca pe abdomen oprindu-se pe sani in timp ce o saruta salbatic. Se opresc si Florica ma priveste ingrijorata:
-Cu domnu’ ce ne facem ?
-Nu stiu , ia vezi ce poti sa faci, ii raspunde domnul Ionescu ironic.
Aceasta se apropie de mine intr-un ritm alert , bucurandu-se ca a scapat din bratele domnului Ionescu.
Situatia mi se pare mult prea complicata incat incerc sa scap cumva. Faca cativa pasi inapoi intr-o incercare esuata de eschiva apoi ma impiedic in marginea covorului si ma trezesc pe spate intins pe parchet.
Florica profita de momentul meu de dezechilibru si se arunca asupra mea. Incerc sa o opresc , protestez intutil :
-Stati un pic domnisoara, nu e decent ce….si mi se taie respriatia cand imi prinde testicolele in mana ei ferma. Imi deschide pantalonii si incepe sa imi frece organul semierect in timp ce ma saruta insitent. Apoi gura ei coboara spre pula mea ce se intarise intre timp.
Ii prinde capul cu buzlele in timp ce limba ei se joaca atenta cu fiecare milimetru al organului meu .
Il vad pe domnul Ionescu cum se apropie agale de noi. Priveste atent fundul Floricai apoi o loveste usor cu palma peste fese. Aceasta tresare o clipa dar continua sa imi suga pula sarguincioasa. Domnul Ionescu devine mai indraznet, ii ridica fusta apoi ii trage chilotii menajerei . Isi scoate si el organul din pantaloni si il potriveste i... |
Vizita-actul I
