Intro
Această povestire are o bază reală. Întâmplările pe care le veți citi mai jos mi-au fost povestite de fosta mea soție. Eu am încercat doar să le dau o formă pentru a putea fi publicate.
PS: în poveste există și poze cu personajele, dar din motive lesne de înțeles am decis să nu le public.
Capitolul I
Nu aveam de unde să știu că ziua Laurei avea să-mi schimbe viața pentru totdeauna.
O să încep povestea ca la întâlnirile alcoolicilor anonimi. Mă cheamă Monica, la momentul acestei povestiri aveam 45 de ani și viața mea decurgea destul de monoton alături de soțul meu, Claudiu cu care eram împreună de 10 ani. Eram un cuplu care ne potriveam, toți cei care ne cunoștea ne spunea că ne stă foarte bine împreună. Totuși, între noi nu a fost tot timpul doar lapte și miere, dar ca doi oameni maturi am știut să trecem peste probleme, relația noastră fiind tot mai puternică. Este clar că ne iubeam, genul acela de iubire care rezistă peste timp. Claudiu e mai mare decât mine cu 4 ani, la vremea respectivă el apropiindu-se de 49 de ani, dar nici el nu își arăta vârsta.
Nu aveam copii, nu aveam serviciu, în general nu prea aveam probleme. Îmi plăcea să am grijă de casă, să gătesc, să fac cumpărături, cam ceea ce face orice soție normală. Din când în când aveam anumite proiecte și colaborări care îmi aduceau un venit suplimentar. Oricum, lipsa banilor nu a fost niciodată o problemă pentru noi, soțul meu câștiga destul de bine astfel încât să ne putem permite un trai decent și fără lipsuri, ba chiar să avem și vreo două vacanțe pe an.
Împlinisem de câteva luni 45 de ani și încă arătam bine. Nu îmi arăt vârsta sub nicio formă, nu sunt genul de femeie consumată de problemele, de viața grea, de copii sau, mai știu eu, de vreun soț abuziv. Sunt genul de femeie după care bărbații mai întorc capul când o văd pe stradă, un MILF în adevăratul sens al cuvântului. În schimb sânii își arătau adevărata vârstă fiind potriviți dar cam lăsați ceea ce mă cam complexa. Blondă, minionă, 1.63 înălțime, iar greutatea a oscilat mereu între 50 și 54 de kilograme fără să fac cine știe ce eforturi de a ține regimuri. Pentru asta mereu am stârnit invidia prietenelor mele care luptau cu kilogramele și care mai în glumă mai în serios mă făceau anorexică.
Singura problemă pe care mi-o aducea statutul meu de minionă era faptul că mă cam chinuiam să găsesc haine potrivite pentru mine. Claudiu mă tachina mereu, spunându-mi să caut și la raionul pentru copii. De aceea rochiile sau fustele pe care le purtam erau destul de scurte, cam 2-3 palme deasupra genunchiului, scoțând în evidență picioarele. Aveam picioare frumoase și eram conștientă de asta încercând mai mereu să le scot în evidență purtând fuste mai scurte sau pantofi cu toc. De când mă știu picioarele și fundul au fost punctele mele forte. Claudiu îmi complimenta fundul de câte ori avea ocazia spunând că sunt posesoarea unui funduleț de adolescentă.
După cum ziceam, viața alături de soțul meu devenise destul de monotonă cam din toate punctele de vedere. Intrasem de ceva timp într-o monotonie care s-a răsfrânt și asupra vieții sexuale. Dacă înainte partidele de sex erau foarte intense, acum deveniseră banale și destul de rare, preludiul începând să lipsească cu desăvârșire, iar partidele noastre se rezumau la sexul normal, care devenise mecanic și eventual la puțin sex oral.
Cu toate astea nu mă deranja prea tare chestia asta. Aveam un vibrator pe care mi-l cumpărase Claudiu în vremurile bune pentru a ne condimenta reprizele de sex. Când el era la birou, mai apelam din când în când la jucărioară pentru a-mi satisface nevoile. Nu m-am gândit vreodată să îl înșel pe Claudiu, cu toate că aveam pretendenți în cercul de cunoscuți care îmi mai băteau din când în când apropouri. Îi eram fidelă și asta mi se părea o virtute spre care trebuie să tindă toate femeile măritate. Ba chiar eram foarte mândră de fidelitatea mea, iar când mai venea vorba în cercul meu de prietene eu eram cea care pleda pentru moralitate și devotament.
Dintre toate prietenele mele, pe care le puteam număra pe degete, Laura era cea mai apropiată de sufletul meu. Ne cunoșteam din școala generală și am fost mereu apropiate. E genul de prietenă cu care puteam să discut orice și la care mă duceam tot timpul să îi cer sfatul când aveam vreo problemă. Același lucru era valabil și pentru ea, și apela la mine pentru sfaturi. Ne cunoșteam atât de bine de parcă am fi fost surori. De-a lungul anilor trecusem împreună prin multe, și mai bune și mai rele, ceea ce a consolidat și mai tare prietenia noastră.
Laura nu era genul de femeie care să atragă privirile pe stradă, mai ales datorită stilului sobru de a se îmbrăca. Mai mereu în blugi, iar dacă purta o rochie, trebuia să fie obligatoriu la nivelul genunchiului, spre deosebire de mine, nu avea curaj să poarte ceva mai îndrăzneț. Șatenă cu ochi căprui, 1.67 și vreo 65 de kilograme, sânii măricei, genul de femeie mai bine făcută, voluptoasă, dar nu grasă La față rămăsese foarte drăguță, buzele erau destul de cărnoase, iar chipul mai păstra câte ceva din trăsăturile de păpușă pe care le avea din tinerețe.
Dar să revin la ziua cu pricina. Era vineri și Laura voia să își serbeze ziua undeva într-un bar obscur de prin centrul vechi. Vorbisem dimineață cu ea la telefon și am remarcat că nu prea era în toane bune. Se ciondănise cu prietenul ei actual și se pare că luaseră o pauză cu câteva zile înainte. Erau împreună de câteva luni dar nu părea nimic serios între ei. Știam amândouă că relația actuală nu are niciun viitor pentru că venea la scurt timp după ce se despărțise de Mihai alături de care, chiar dacă nu erau căsătoriți, stătuse împreună mai bine de 10 ani.
Sinceră să fiu, nici eu nici Claudiu nu prea aveam chef să mergem, mai ales că știam că Laura fiind deprimată la un moment dat va începe să plângă după Mihai și noi va trebui să o consolăm. Dar în calitate de cea mai bună prietenă trebuia să fiu acolo, chiar dacă Claudiu dădea din colț în colț. Pentru el o seară de jocuri pe calculator cu băieții fiind mult mai tentantă decât consolarea inimii rănite a Laurei.
- Monica, sincer nu am chef să merg, vin după o săptămână foarte grea la birou și nu prea am starea necesară pentru Laura. Plus că nici nu cunosc pe nimeni din gașca ei și știi că nu îmi place să socializez cu necunoscuți.
- Știu, te înțeleg, nici eu nu am chef, și eu sunt obo, dar, na, e cea mai bună prietenă, e ziua ei și are nevoie de mine.
- Păi mergi și tu, stai vreo oră, vezi în ce apă se scaldă și te scuzi că nu te simți bine sau ceva și iei un Uber. Oricum nu o să fii doar tu pe acolo. Eventual o poți chema mâine pe la noi să stați de vorbă.
- Mda, cred că e cea ma... |
