Tremuram. Capul incetase brusc sa-mi mai controleze miscarile ; mainile strangeau cu ura bara de care ma lipisem cu instinctul unei fiare incoltite . In mai putin de 2 minute ma transformasem dintr-un pusti visator intr-un animal fara sentimente si gata sa se napusteasca asupra oricui ar fi incercat sa-mi faca rau. Trupul nu vroia sa mai asculte de spirit ,mintea mi se intunecase odata cu privirea pana la limita nebuniei … As fi urlat daca vocea m-ar fi ascultat , as fi plans daca lacrimile ar fi invins animalul ce tocmai se nascuse … I-am simtit intr-un tarziu unghiile infipte adanc in umarul meu . Am dat s-o lovesc dar ochii sai radiind in acelasi timp dementa ,frica si speranta m-au trezit . Eram inapoi.
Ziua incepuse frumos. Plecasem pe jos din camin, pe chei , pana la facultatea de Drept cautand cativa prieteni printre sutele de studenti intinsi pe iarba si pe bordurile din fata facultatii. Rasete ,voie buna , bascalie pe seama jandarmilor trimisi de bunicuta sa ne pazeasca ca nu cumva sa sa ne jucam cu chibritele . “Mergem spre piata Revolutiei, ne intalnim cu ceilalti ,ramanem acolo 2-3 ore ,iesim spre Universitate si ne intoarcem pe bulevard inapoi la Drept” … Ne-am pus in miscare ignorand semafoarele ..”alo ,medicinistele, sunteti pe rosu , domn politist , le paziti degeaba ,nu va mai chinuiti sa le fluierati , sunt pe stop toate” . In piata din nou distractie si voie buna amestecata cu ingrijorare pentru viitorul nostru : camine insalubre si scumpe, Abramburica si aberatiile ei, cupoanele pt prostirea populatiei , ura sistemului pentru cultura , frica lui ilici fata de monarhie, fata de diversitate… Eram tineri ,eram frumosi si eram cateva mii ; eram puternici si visatori ; eram naivi.. .
Nu stiu cum a inceput si de ce. Undeva in mijlocul multimii ,scandam cu ceilalti si nu am inteles decat foarte tarziu ca jandarmii ii loveau si pe cei din fata si pe cei din spate. Busculada. Pe straduta ingusta pe care tocmai intrasem nu aveam scapare, in fata si in spate dubele jandarmilor . Dintr-o data universul se prabusea si eu odata cu el. Toate idealurile se naruiau ,toate visele pentru o lume mai buna se dizolvasera intr-o secunda si in locul lor aparuse o fiara incoltita cautand scaparea. Imbranceam si eram imbrancit. Gasisem un ARO parcat si ma trantisem din instinct in spatele sau pentru a nu fi calcat in picioare de multimea speriata care fugea dintr-o parte in alta a strazii. Nu mai eram studenti , nu mai eram oameni ,eram fiinte disperate. Naluci disperate si tacute.
Ea statea langa mine ghemuita si speriata , cu pleoapele si obrajii negrii de la rimelul scurs pe fata ca un tatuaj de razboi , cu o mana inclestata pe fierul masinii si cu cealalta infipta in carnea mea… tremura… Am strans-o la piept ca pe-o icoana inaintea zilei de apoi. Da , ochii ei,ochii ei erau cei care ma salvasera din iadul instinctelor. Am prins-o de mana si am tacut a multumire, rugaciune , a durere si a speranta,a bucurie egoista ca nu sunt singur. Ea se tinea de fusta murdara de praf si banguia franturi de cuvinte neintelese . Brusc ,liniste in jur ,cordoane de jandarmi pasnici . Ingerii salvatori erau trimisi de concerne de presa straine , mana lor pe camerele de filmat erau garantia ca nu e apocalipsa azi, nu astazi . Am ridicat-o si fara un cuvant ne-am amestecat in multime. Mainile noastre ramasesera inclestate ,glasul revenise si scandam din nou anti-sistem. Calaii pasnici ne suradeau ca niste buni prieteni din copilarie de pe margine si parca soarele toamnei avea din nou culoare. Undeva , pierduti in multime ,noi doi ne contopiseram intr-o singura fiinta si eram condamnati sa nu mai putem pasi unul fara celalalt. Ca niste roboti marsaluiam pe chei inapoi in camine .Nu stiu cum am ajuns in camera ei ,nu stiu cine si-a desprins primul mana, cine a aprins primul tigara , cine a stins-o, cine pe cine a strans primul in brate, cine a lacrimat primul… Ne-am lasat pe pat ,imbratisati ,uitandu-ne in continuare in gol fara sa spunem un cuvant , incatusati in propriile ganduri. Intre noi , in intuneric isi faceau loc imagini hidoase neclare care parca ne batjocoreau deopotriva, fara preferinte. “Puteam sa murim “ sopti sec. Era pentru prima data cand ii auzeam vocea … si suna dureros de rece. Se sprijini intr-un cot uitandu-se intr-un punct fix pe tavan din nou cu aceiasi privire dementa de azi dupa- amiaza. “ Puteam sa murim “ repeta si mai tare ca si cum ar fi vrut sa-si auda glasul viu , sa se incredinteze ca inca e vie. Se intoarse brusc spre mine si isi lipi buzele de buzele mele,apoi imi prinse buza de jos si musca fara mila facandu-ma sa simt durerea in tot capul. Imi prinse parul cu mana si ma apasa cu buzele ,cu dintii ... “tu intelegi “ ? imi sopti.. “Vreau sa traim liberi ,vreau sa simt asta.” Cu furie mainile ei alunecau pe pieptul meu , infigandu-si unghiile in umeri, abdomen, in coastele mele. Se rostogoli si ... |
...
