Cand trecuse de miezul noptii si ma aflam intins in patul meu mic cu Oana lipita de mine, tinandu-ma in brate, respirand incet si superficial, jucandu-ma cu degetele prin parul ei blond si matasos, ma gandeam ca, ciudat lucru, mie cel mai mult imi place asta.
Sa dorm cu ea, sa o tin in brate sa o aud cum respira, sa ii simt aerul cald cum ii iese pe nari si atinge pielea mea.
O iubeam? probabil ca da.
Gabi fusese o poarta spre o lume pe care nici nu o visasem si pe care poate nici nu trebuia sa o vizitez insa distanta dintre noi ma facea sa o iubesc ca pe cea mai draga prietena. poate mama sau profesoara. Angi, m-a ajutat sa ma simt egal cu femeia alaturi de care ma bucur de sex dar tot dintr-o postura similara.
Oana insa...Oana imi aratase ceea ce simti atunci cand cineva te admira, are incredere in tine si te doreste la fel de mult. Faptul ca o aveam, ca era acolo langa mine si dormea linistita, avandu-ma pe mine paznic de nadejde al somnului ei dulce, asta imi umplea sufletul cu o fericire pura si puternica pe care o caut in zadar acum, cand nu mai sunt copil.
A doua zi dimineata ,ne-am trezit amandoi buimaci zambindu-ne stangaci si razand de stangacia noastra. Ne-am imbracat si eu am trimis-o la parter, la masa, sperand astfel ca voi apuca sa-mi fac ghiozdanul, scotandu-mi cartile si caietele din dulap, fara sa le vada ea.
- Hai si tu cu mine, e ciudat sa cobor doar eu...Intru in pamant si asa, cu tine langa mine, cand ma vede Gabi.. s-a mieunat alintata Oana.
- Imediat, caut un caiet...am spus eu incurcat, incercand sa o fac sa coboare fara mine.
- Adi, nu mai ascunde cartile de a 6-a, stiu ce clasa esti! a pufnit in ras ea, nemaireusind sa se abtina.
Stia?! La naiba! cand, cum? de unde....
Dar nu conta. Nu aflase in dimineata aceea si totusi ma alesese pe mine sa-i fiu prieten si sa o initiez...Nu conta. Nimic nu ma putea da jos de pe piedestal in dimineata respectiva.
- De unde stii? am intrebat-o eu pe un ton vesel, prefacandu-ma ca totusi, nu s-a intamplat nimic.
- Stiu de la inceputul scolii cand mama ta a sunat-o pe mama sa o intrebe daca mai avem cartile mele de a 6-a. Nu iti gasea la librarie manualele de Biologie si Istorie...
- Eu...eu...i-am zambit stanjenit cautand sa inventez o scuza buna.
- Stiu Adi, poate daca imi ziceai cand te-am cunoscut nu te mai bagam in seama si, proasta de mine, as fi pierdut cel mai dragut si destept baiat din Bucuresti! m-a scos ea elegant din incurcatura, facandu-ma sa rosesc si sa o iubesc si mai tare, daca era posibil.
Adevarul este ca, plecasem devreme in drumul meu spre 193 cm, la cat aveam sa ma stabilizez cativa ani mai incolo. Eram mai inalt cu un cap decat cel mai inalt coleg al meu de clasa. Pubertatea, semnul de maturizare al adolescentilor la mine se intamplase mai devreme si, daca pe lume nu ar fi existat numaratoarea anilor absolut nimeni nu ar fi zis ca eu si Oana nu eram de aceeasi varsta. E bine ca, niciunul dintre noi nu urmaream calea batuta si nu discriminam dupa prejudecatile obisnuite ale adolescentilor.
In casa eram doar noi si Gabi, ai mei urmau sa se intoarca miercuri ca apoi sa plece din nou vineri...Incepuse sa imi fie dor de ei in mod constant chiar daca datorita lipsei lor cronice am putut sa am parte de atat de multe experiente. Doream, in subconstient sa le arat macar o parte din ceea ce devenisem! Ca eram mai experimentat ,mult mai sigur pe mine, mai pertinent in opinii si...ca aveam o iubita - cea mai frumoasa fata de pe pamant!
Am salutat-o pe Gabi care ne pregatise deja micul dejun, dojenindu-ne ca ne-am miscat greu si vom intarzia la scoala, intrebandu-ne daca nu cumva am stat prea tarziu. Ne-am privit pentru o secunda si apoi amandoi ,zambind am scos un "nu" fiecare pe un ton diferit. Oana ferma ,eu ironic.
Gabi ne-a privit pe amandoi si a pufnit in ras, intorcandu-se spre aragaz unde avea un ceainic pe foc.
- Crezi ca stie ceva? mi-a soptit Oana.
- Sunt sigur. Dar stai linistita, Gabi este minunata si cea mai de treaba si intelegatoare tipa pe care o poti cunoaste. am asigurat-o eu.
- Stiu. O stiu de mult ,venea pe la noi cand eram mica cu baietii ei. Mama o place foarte mult...a spus Oana infulecand cu spor din farfurie.
Am mancat si am plecat spre scoala. Oana a insistat sa o duc pana in fata liceului unde, in vazul tuturor colegilor ei care se grabeau sa intre pe poarta m-a luat in brate si m-a sarutat. Ma uitam la toti baietii aia de clasa a 9-a cu 3 ani mai mari ca mine, baieti pe care eu ii consideram pana nu demult niste zei intangibibli ca ma privesc cu mirare si invidie si...cu acest sentiment victorios, am plecat si eu spre scoala mea, incercand sa vad si altceva decat ochii Oanei, sa simt si altceva decat atingerea ei sau sa miros si altceva decat parul si pielea ei...
La mine in clasa, nu imi gaseam locul. Eram din alt film si incepusem sa simt bine asta. Eram mai inalt, slab si bronzat inca, aveam parul mare si lung pe care Gabi mi-l tundea dupa o revista de-a mamei ,la indicatiile ei si care ma faceau sa arat ca un "Brad Pitt mai mic" cum tot mama zicea. (Pe vremea aia pitt avea parul lung!)
Colegii mei erau in epoca treningurilor " prosper" si a adidasilor " Mike" iar mie mama imi adusese o geaca de motor din piele de elefant facuta in India (sau asa zicea ea) ,blugi si ghete nike albe, tot de mama luate din calatoriile lor.
Eram prietenos, deschis chiar, dar nu foarte conectat la atmosfera din clasa. Era si normal la ce viata intensa aveam in afara scolii. Aveam prieteni si discutam cu ei chestii normale pentru varsta noastra dar cam atat. In pauze preferam sa citesc din manual toate pasajele alea pe care profesorii le sareau incercand sa parcurga cat de cat toata materia.
Mai ieseam din cand in cand in spate, unde stateau cei de liceu mai mult si fumam cate o tigara. Mereu aveam tigari la mine si eram preferatul unor golani de a 10-a care se abonasera la tigarile mele si cu care ascultam BUG Mafia la castile lor. In rest, nicio prietenie mai importanta...
In ziua aceea, intr-una din pauze am ramas in clasa fiindca nu imi facusem tema la romana si urma sa ne asculte peste vreo doua ore. Lucram la tema si mai priveam din cand in cand la cei cativa colegi ramasi in banci, multi dintre ei ca sa-si manace pachetul.
Scriind de zor am ramas fara mina la pix si ,uitandu-ma in jur, neavand pe nimeni apropiat de la care sa imprumut am vazut pe banca unei colege mai multe pixuri frumos asezate langa caiete.
M-am ridicat, m-am dus la banca ei cu gandul de a imprumuta un pix si, tocmai cand alesesem unul am observat ca pe banca ei era un caiet deschis dar nu era nicidecum caietul materiei de dinainte ci...un oracol. Da, un oracol intr-o copera roz facut de una din fetele de la noi din clasa si care avea voie sa circule doar intre fete. Toate raspunsurile erau pline de inimioare, literele rau scrise cu culori diferite...
Am inceput sa il rasfoiesc curios si, cand am ajuns la pagina cu " pe cine ai vrea sa saruti din clasa?" am constatat cu stupoare (dar si maxima mandrie) ca numele meu aparea in majoritatea raspunsurilor! Mi s-a parut amuzant si, in nemernicia mea, pueril! Eu ,care facusem atatea pana atunci...ma amuzam de "copilariile" colegilor mei.
Mi-a atras atentia un raspuns scris foarte frumos caligrafic, intr-o singura culoare si care continea numele meu intreg : Adrian Vladimir. Restul fetelor pusesera doar Adi sau banca si randul meu...existau si doua de "idem" care nu imi placeau deloc fiindca mi se parea un raspuns foarte superficial la o intrebare atat de importanta!
Raspunsul acela insa, scris atat de frumos apartinea pozitiei cu numarul 6 si, a trebuit sa vad cine este aceea fata.
Irina. Nu ma asteptam la asta....
Era fata la care visasem multi ani, aproape toti cei 5 petrecuti deja in clasa B. E drept, in ultima perioada atentia mea se impartise in mult mai multe obiective si Irina pierduse teren dar oricat de mult s-ar fi intamplat asta, mereu gaseam resurse sa ma pierd in ochii ei mari si negri. Era de fapt ,daca ma gandesc mai bine ,versiunea intunecata a Oanei.
Irina era cam de aceeasi statura ca Oana, la fel de slaba doar ca nu avea pielea atat de deschisa la culoare (se apropia mai degraba de Gabi la acest aspect) parul negru si bogat tuns mediu, fata ovala, un nas mic si usor carn, o gura foarte mica si niste ochi foarte mari si negri.
Era o fata foarte inteleapta, invata aproape cel mai bine din clasa (mai reuseam eu uneori sa-i fur fata prin raspunsuri improvizate pe placul profesorilor dar ea era liderul incontestabil.
Chiar daca invata foarte bine, Irina nu era tocilara ocolita de toata lumea. Nu, nici vorba. Avea prieteni, iesea in pauze si in general avea o parere foarte inteleapta despre orice o intrebai.
Aproape fiecare carte citita inainte verii acelui an si in care se desfasura o scena romantica, in imaginatia mea cavalerul eram eu si domnita sarutata era Irina...Nu as fi crezut niciodata ca ma place in vreun fel, pana la citirea acelui oracol.
Eram foarte indragostit de Oana dar Irina fusese prima si avea deja locul ei in mintea mea...Desi clar nu mai aveam nevoie, acel eveniment m-a facut sa am si mai mare incredere in mine..
Cand s-a sunat de intrare ,am lasat caietul pe banca, am luat pixul de care aveam nevoie si m-am intors in banca mea, ultima de pe randul din mijloc. Colegii mei au inceput sa se intoarca pe rand in clasa si, atunci cand Irina a intrat am fixat-o cu privirea pana cand ochii nostri... |
menajera (10.5)
