POVESTEA MEA
Mi-e destul de greu ca sa incep, nici nu stiu cum... voi, astia mai tinerii, puteti s-o lasati moarta de pe acum, fiindca pesemne nici n-o sa puteti intelege...
Numele meu e Anamaria, am 30 si...(destui!) de ani, adresa, starea civila si restul nu cred ca va intereseaza, fiindca nu e vorba de ce ceea ce fac eu ACUM, ci despre cum... am pornit si eu in viata. Ati mai ramas cativa care vor sa citeasca mai departe? Bine, sa speram...
Sa facem ca la alcoolicii anonimi: ma cheama, deci, Anamaria si imi plac baietii, barbatii, de cand ma stiu. In ultima vreme nu mai refuz nici unele fete, dar asta e cu totul alta poveste... Iar ceea ce vreau sa va povestesc acum s-a petrecut pe vremea ACEEA – stiti voi care vreme... dar ce nu stiu eu, e daca acum la scoala se invata si despre faptul ca „tovarasii”, „comunistii” (dupa care suspina inca multa lume, fara sa-si oboseasca creierul si sa-i recunoasca, mai pe toti, reconditionati si misunand asiduu prin viata politica sau in lumea „marilor” oameni de afaceri) erau foarte interesati de viata sexuala a poporului. Cel putin tovarasa Elena Ceausescu (linsa numai la modul figurat – dar cu tenacitate - in cur de alde Paunescu sau Vadim) si gasca ei aveau o obsesie: femeile din Romania puteau sa se futa cat voiau ele, numai sa aduca pe lume copii. Nuj la ce le trebuiau lor atatia copii (si Hitler a avut un fix pe tema asta, dar el macar planuia niste razboaie si avea nevoie de carne de tun...!), dar la noi asa a fost, natalitatea si sporul natural al populatiei erau niste indicatori extrem de importanti, caci numai cu ei le puteau da muie comunistii romani americanilor si societatii de consum capitaliste, in general. Ca acei copii adusi pe lume aveau pula ce manca, cu ce se incalzi sau duce la scoala nu mai conta, odata indeplinit indicatorul de fatari la suta de mii de pizde, cateva cadre de nadejde erau recompensate printr-o delegatie in Cuba, China sau Angola. La Leningrad sau Moscova se fereau sa-i mai trimita, fiindca se intorceau ca Iliescu sau Brucan.
Stiu, tocmai am mai pierdut alti cativa musterii pe drum. Nu-i asa? Ce pula voastra, nici pe site-urile erotice nu mai puteti scapa de politica? Ei bine, nu, dragutilor, daca vreti sa aflati povestea induiosatoare a unei biete borfeline, n-aveti incotro. Fiindca odata cu debutul meu sexual, am aflat si de netarmurita grija si nestinsul interes al cadrelor de nadejde ale partidului comunist roman cu privire la folosirea adecvata a pizdei din dotare. De parca ei ne-ar fi concesionat-o sau cam asa ceva...
Mai pe scurt, as putea spune doar atat: eu mi-am pus-o la bataie la sfasitul clasei a VIII-a. Nu mai radeti, fetelor din ziua de azi, dar pe vremea aceea era o performanta!!! Deci mi-am primit-o pe la 14 ani jumate, de la Cosmin. Cine e Cosmin? OK, m-ati convins, la urma urmei a fost prima oara cand mi-am tras-o, se merita ceva atentie, desi...
Eu si cu Cosmin eram „prieteni” de o buna bucata de vreme. Adica ma astepta si ma lua de la scoala (pedestri amandoi, nu ca acum!), era cu vreo 3 ani mai mare ca mine si avea rude in America. Adica un unchi sau... nu-mi mai amintesc exact, cert e ca ai lui facusera „cerere de plecare”. A sta prea mult in preajma unui astfel de cetatean, care avea „cerere de plecare”, nu era un delict prea grav, dar in orice caz nu dadea bine la dosar (pentru cei care nu stiu: CV-ul pe care ti-l intocmea Securitatea, ca se te scuteasca de un efort de memorie, la o adica), numai ca pe mine ma durea drept in pula – desi n-o aveam. Fiindca Cosmin al meu (salutari, daca prin absurd citesti, gagiule!) era un baiat simpatic, avea casetofon si muzica buna, era naltut si brunet... mustacioara... uite ca mi se cam face pielea gainii cand mi-amintesc...! Eram asa... unul cu altul, ne tineam de mana, ne sarutam la cinematograf sau in parc, mergeam la „ceaiuri” impreuna, mai framanta si el o tatisoara (oooof, daca m-ati fi vazut cum aratam la vremea aia, voi, astia care stati in fata calculatorului cu o mana in pantaloni sau cu ea deja scoasa....!), mai mangaia un bulan, mai urca cu mana printre ele, mai ma lipeam eu si ma frecam de prohabul lui umflat, mai ma strangea el de cur cand dansam... jocuri d-astea de copii, pana cand... Da, pana cand partidul si securitatea au ajuns la concluzia ca Cosmin si ai lui nu sunt absolut indispensabili pentru societatea socialista multilateral dezvoltata pe care o construiam frenetic intregul popor, strans uniti in jurul conducatorului mult iubit si a tovarasei sale de viata, tovarasa academician profesor doctor inginer, savant de renume mondial – does ring any bell, alde Paunescu, Vadim & Co.? – da, mai pe scurt, familiei lui Cosmin i s-a permis sa ia calea putreziciunii lumii capitaliste.
Luasem deja vacanta de vara si intr-o dimineata m-am trezit cu el la usa. „Mama, a venit Cosmin sa mergem la Casa Pionierilor!” „Bine, Anamaria, sa dea Dumnezeu sa fie Casa Pionierilor...!” Maica-mea a fost o maaare figura: o tipa de gasca, fara niciun fel de greturi, cam sceptica, dar foarte directa si plina de mistouri. O sa va mai intalniti cu ea pe parcursul acestei relatari sau a celor care vor urma... Bineinteles, cei care nu v-ati pierdut deja rabdarea, fiindca, uite, pana acum am umplut deja o pagina A4 si actiune ioc... :D Ok, sa trecem la actiune, deci! Normal ca am mers o pula la Casa Pionierilor. Desi la noi, in oraselul in care am crescut, Casa Pionierilor era o cladire misto, cocotata pe platoul unui deal. Acolo facea Cosmin si cu altii niste avioane de-alea... aeromodele, exact, si rachete, jmecherii de-astea, ca lui ii placeau la nebunie. Nu m-ar mira sa aflu ca a ajuns sa lucreze pentru NASA sau mai stiu eu ce. Dar in dimineata aia n-am mai luat-o in sus, spre atelierul de aeromodelism. El ma tinea de mana si m-a tras dreapta, spre centru. Cosmin si ai lui locuiau intr-o casa mare, frumoasa si veche, de dinainte de razboi. Acum acolo sta fiul fostului prim-secretar de dinainte de ̕89, dar n-are nicio relevanta, nu? Poate ca nu ma puteti scuza, dar eu tot nu ma pot rupe de contextul in care mi-am pierdut virginitatea. Macar dreptul asta il am, nu-i asa? Mergeam deci cu el de mana, era o zi frumoasa de vara... – :D nu cumva era mai corect sa incep asa compunerea asta?! Nu, dar chiar era, cred ca era iulie si in iulie, la noi, desi e o zona de dealuri, cu multi pomi fructiferi, deci si cu tuica... nu, n-am baut deloc, stati linistiti, voiam numai sa vad de cata rabdare dispuneti... deci la noi in iulie era destul de cald, n-aveam pe mine decat chilotii si rochita rosie cu patratele albe, plus niste sandale albe, imi amintesc, da, imi amintesc foarte bine, fiindca eu priveam in jos in vreme ce Cosmin ma tinea de mana, ne si transpirasera mainile, da, si nu stiu daca pasarelele... ciripeau sau florile infloreau, eu priveam in asfalt si asta taceeeeeaaaa, desi il simteam intins ca un arc. V-am insirat povestile de mai inainte ca sa realizati ca tare mult mi-a pus la incercare rabdarea pana a spus, cele din urma: „Anamaria, gata, ne-au dat drumul. Duminica plecam.” De ce duminica?! – imi amintesc ca m-am gandit eu imediat, fiindca de cand ma stiu ziua de duminica nu mi s-a parut buna pentru plecari. Omul normal pleaca lunea, sau oricum, in cursul saptamanii, dar duminica mi se pare cel mai nasol ca sa pleci. In fine... Cred ca doua secunde mai tarziu m-am si gandit: „atunci ar fi cazul sa ne futem si noi.” Bineinteles ca si el se gandea tot la asta, de mai multa vreme (daca a mai ramas vreun barbat in audienta: poate sa-mi raspunda la ce se gandeste cand vede prima oara o femeie? La cum i-ar sta infipta?! E bine ca esti sincer! Cu ea in gura?! Hmmm... nebunaticule...!) numai ca si el era virgin si nu indraznea. Avea Cosmin al meu vreo 18 ani, dar ii era frica, la urma urmei eu nu aveam nici 15 si asta se putea, la o adica, incadra la corupere de minori, care se pedepsea... Poate se pedepseste, in pula mea, si acum, dar chiar ca nu ma mai intereseaza! Dar asta e, desi nu mi-a spus-o inainte de a ajunge in camera lui, si el voia imperios sa ne futem. Numai ca...!
Stati linistiti, ca nu au aparut din senin ai lui pe cand ne dadeam jos textila. Ai lui, niste oameni foaaarte de treaba (apropo, maica-sa era profa mea de engleza – ce tipa de comitet!) erau in pula mea la Bucuresti, sa aranjeze cu biletele de avion, treburi, jmecherii, vrajeli... va dati voi seama. Asa ca eram numai noi doi. El a pus ceva misto la casetofon (avea numai muzica d-asta buna, occidentala, ca deh! avea si de unde...) si m-a luat in brate, sa dansam... of, Doamne, parca retraiesc clipele alea si m-am cam umezit... Aveau astia ai lui Cosmin o casa misto, cu storuri de-alea de lemn pe afara, cand am intrat la el in camera era aproape intuneric... si o racoare... numai ca el ma tinea in brate, ne leganam, ma strangea mai tare la piept, cam tremura si el, ce mai, eram totusi niste copii, pana la urma, desi el trecea intr-a doispea si era premiant... Ne-am sarutat noi ce ne-am sarutat, normaaaal, pana cand... in sfarsit scoate si Fat-Frumos al meu perla mult asteptata: „Anamaria, tu nu esti de parere ca...?”
Asa ii straluceau ochii in penumbra aia din camera, ca ma gandesc si acum daca nu erau cumva umezi de lacrimi. Se prea poate, fiindca la cat era de emotionat... Dar pe moment stiu ca m-am cam imbufnat. Auzi, soro, la el: „nu esti de parere ca...?” Eu, care ma asteptam fie sa-mi cada in genunchi, sa imi declare ca pentru el sunt soarele si luna de pe cer, ca ma iubeste pana in adancul cel mai adanc al sufletului, ca va darama muntii si va strabate inot oceanul ca sa ma revada, ca sa fim impreuna pentru toata viata, pana... cand cineva sau ceva ne va desparti... da, asta asteptam: fie un talaz de cuvinte care sa ma zvarle in cea mai diafana sfera a excitatiei intelectuale, fie ca deodata sa ma ia de o aripa si sa-mi smulga hainele de pe mine ca un tigru, din doua miscari... si sa ma rastigneasca! Hmm, in fine, n-a fost sa fie niciuna din astea doua variante. Cosmin al meu nu a scos decat un rugator si echivoc „nu esti de parere ca...?” Imi pusese mainile pe umeri si ma tinea departata, asa, privindu-ma nesigur, speriat... Abia dupa ce-am inghitit galusca amara a unui preambul ratat, dracoaica adormita din mine s-a retrezit:
„Ba da, bai, Cosmine. La urma urmei... de ce nu?!”
Ei bine, nu o sa uit nici in mormant expresia de stupefactie care s-a instalat pe fata lui Cosmin, in timp ce eu mi-am scos efectiv in doi timpi si trei miscari (v-am explicat in ce consta vestimentatia mea!) totul de pe mine. M-am asezat apoi pe pat si, desfacandu-mi parul, l-am lasat sa-mi cada pe umeri. Aveam un par lung si drept, pe vremea aia, imi ajungea aproape de coate. La care asta, Cosmin, mi-a ramas ca la dentist.
E totusi nevoie sa mai clarific un pic. Nu exagerez deloc, dar am fost si cred ca am ramas o gagica misto. Si-acum, colegii lui fiu-meu cam intorc capul oftand dupa mine... Daca in alte privinte providenta a fost cam zgarcita sau chiar cinica cu mine, m-a inzestrat totusi de la nastere cu doi ochi verzi-albastrui, cu un par aproape blond, cu o piele curata, dar pistruiata pe obraji si pe sani, cu niste fese si niste picioare ca de balerina si cu o gura senzuala... Daca as fi in stare sa pronunt si consoana „r” as fi poate perfecta, dar cineva mi-a spus ca sunt si mai atragatoare cand graseiez... In fine, la vremea aceea eram demult sexualizata deplin (fetelor, stiti voi la ce ma refer ;)), iar sanii – pe care cineva a ajuns sa-i venereze mai tarziu, chiar a scris un sonet despre ei, va vine sa credeti?!!! – erau la inceputul perioadei lor celei mai faste: destul de mari, dar tantosi si elastici, cu areole rozalii si cu sfarcuri abia reliefate... Daca n-ar fi fost flocaraia (cam slab reprezentata, ce-i drept) pe care inca o pastram intre picioare, cred ca as fi putut poza linistita in Playboy sau Penthouse, dar mi-e ca nici aia nu se incurcau cu minore.
Acum... nu stiu de ce am cam aberat mai devreme: spuneti-mi si mie, in afara celor pe care Dumnezeu le-a proiectat cu intentie urate ori chiar diforme (ori poate a lasat in grija altuia proiectul – o firma de la stat, de exemplu), nu sunt toate fetele la virsta aceea frumoase de-ti vine sa-ti bagi pula (daca esti barbat) sau limba (valabil pentru ambele sexe) in ele? Fara misto, la varsta aceea, cand nu a aparut niciun rid, cand vergeturile nu ti-au insemnat burtica si tatoancele, cand pielea iti sta intinsa pe forme, cand dantura ti-e intacta, cand pe sub fese nu vezi decat cate o curba precis trasata si nu un manunchi, cand coapsele par slefuite ca la o statuie baroca si nu mototolite de celulita, nu esti ce se cheama frumusetea, chiar si numai inca in stare nascanda?
...Hai, ca m-am intins cam mult cu elogiile aduse trupului feciorelnic al fetei ce eram. Dar si asta ar avea o explicatie, fiindca zeci de secunde, mut, cu ochii cat cepele, Cosmin s-a tot holbat la mine, cu o expresie atat de siderata incat tot eu m-am ridicat, i-am scos camasa si apoi am tras de pantaloni. Avea un slip pe el, dar mai intai si-a scos ciorapii (ce papagal, pe caldura aceea el umbla cu bascheti si ciorapi flausati!). Eu m-am intors in pat.
Cosmin avea o camera misto. Cum stateam, in spate aveam fereastra aparata, cum am spus, de storuri din lemn, incat nu se scurgeau printre ele decat felii paralele de lumina aurie... De-o parte patul (in dreapta, cum te uitai la fereastra, parca... da, da, da!), un pat mare, sanatos, destul de tare, dar elastic, imi amintesc de cearceaful de un vede pal si de o patura chineazeasca, cu dungi galbene si carouri oranj pe un fond negricios, impaturita cuminte la picioare, o perna mare, destul de tapana, si ea invesmantata in acel vernil deschis... De cealalta parte, biroul lui, cu boxele sistemului de amplificare pe care il constrise singur (nu era numai premiant Cosmin asta, le avea si cu mestereala de statea mata-n coada!)... ce mai avea? Da, un pick-up polonez, niste discuri... iar pe peretele din fund o biblioteca mare, cum nu mai vazusem pana atunci, plina ochi cu carti. Ei... stiu ca ar fi chiar culmea sa va detaliez tocmai acum cat de mult citise Cosmin si ce doxat era – desi am cunoscut eu mai tarziu tipi mai cultivati mai temeinic decat el. Am descris si eu putin camera ca sa pricepeti totusi cate ceva din atmosfera „magica” a acelor clipe.
Fiindca, orice s-ar spune, atunci mi s-a deschis poarta spre magia pe care o reprezinta dragostea incununata de sex. Nu va place formula? Ha, ha, ha! Nici mie, dar n-am gasit alta... OK. Daca il iubeam pe Cosmin? Cu siguranta! Fusese primul baiat care ma sarutase, care imi atinsese sanii, coapsele, fundul... parea el cam „tocilar”, dar de fapt era super ok (cum se spune acum), doar ca era timid. Rac. Da, era nascut la sfarsitul lui iunie, tocmai fusese ziua lui cu vreo saptamana inainte, acum imi amintesc... nu stiam ce ni se pregateste...
Ufff, cand spuneam ca madam providenta a fost supergeneroasa cu aspectul meu, dar cinica in alte privinte (eu o acuz in continuare si pentru „r”-ul pe care nu l-am putut pronunta niciodata, desi atatia mi-au spus ca sunt o dulce cand vorbesc!), ma refeream si la asta: primul iubit, primul barbat pe care mi l-a strecurat (era sa spun „intre picioare”, dar nu prea cadreaza, nu-i asa?) in viata, a fost o iubire sortita din fasa extinctiei subite. Bine, la vremea aceea aveam rezerva aceea halucinanta de speranta pe care numai fragezimea varstei (ca sa nu spun prostia) o poate patrona, adica visam ca n-o sa fie nicio problema, dupa ce Cosmin si ai lui or sa plece in State, dupa o vreme o sa pot merge si eu, invitata de ei, bineinteles, ca, in ciuda distantei si a implacbilei cortine dintre cele doua tari si sisteme, sentimentele noastre n-o sa se dilueze si ca o sa persiste pana la mult visata incununare – nunta! Nu mai radeti de mine, cei care nu-si mai aduc aminte cate herghelii de cai verzi au pastorit pe pereti si in minte, pe vremea pubertatii si a adolescentei, inseamna ca sunt cu un picior in groapa deja. Asa ca ce urma sa facem atunci, in camera lui, nu era decat un legamant tacit ca vom ramane unul al altuia in veacul vecilor.
Hai, nu mai radeti raspunzandu-mi cu „amin!” – pe voi, barbatii, va iert, dar pe femeile si pe domnisoarele din asistenta nu le pot ignora. Daca nu ati avut niciodata vreun vis d-asta cu o nunta ca-n povesti, cu copii blonduti ca niste ingerasi si cu o batranete tihnita, sunteti fie imbecile, fie de-a dreptul schiloade sufleteste! Ok, nu ma deranjeaza ca am mai pierdut cu asta din audienta, eu tot o sa mai scriu, cu riscul de-a scrie numai pentru mine!
Unde ramasesem? In pula mea, visul asta ma mai tulbura din cand in cand, recunosc, desi sunt iapa batrana si trecute prin multe... Stiti voi ce „multe”, nu e momentul sa detaliez acum. Asa, deci reusisem sa-l dezbrac pe Cosmin in slip, eu ma retrasesem cuminte, dar strategic, pe pat si asteptam cu sufletul la gura sa vina, sa faca ce stie orice barbat sa faca, macar din instinct, daca nu din experienta. Insa a trebuit sa-l „trezesc”:
„Hai, ma, vrei sa-ti dau eu slipul jos?! Sau ti-e brusc rusine de mine?!”
„Nu, nu, nu, numai ca...”
Acum imi vine sa rad, dar pe moment m-am gandit ca poate, doamne-fereste, nu are tot ce-i trebuie! Dar umflatura aia care se vedea totusi atat de clar si pe care o simtisem eu de-atatea ori lipita fie de fundul meu, fie de burta?! Numai ca o clipa mai tarziu Cosmin mi-a spulberat orice temere, scapand de slipul acela (maro, de supraelastic, daca imi aduc eu bine aminte).
A ridicat ochii spre mine, rusinat:
„Sa nu razi de mine. Dar n-am mai facut-o niciodata!”
„Aaa... deci asta era!” – i-am raspuns eu cam intr-o doara, fiindca eram de-acum concentrata la ceea ce vedeam, la mai putin de-o lungime de brat inaintea mea: o pula cat de poate de zdravana, pe jumatate belita, privind tantosa in sus, cu o punguta atarnandu-i moale. Mi s-a parut enorma pe moment, fiindca m-am gandit ca chestia aia trebuie sa-si faca loc in mine si cred ca am cam inghitit in sec a teama. Ma masturbasem eu clitoridian, dar nu-mi explorasem vaginul, recunosc, deci nu aveam nici cea mai mica idee despre „dimensiunile” mele. Iar Cosmin, pot spune acum (nu te supara, daca prin absurd citesti!) avea o pula cat se poate de obisnuita ca dimensiuni, insa era prima pe care o vedeam, in realitate, atat de aproape. Si parea atat de amenintator sculata! In cele din urma, mi-am luat inima in dinti, mi-am spus (pentru prima, dar nu si pentru ultima!) oara: fie ce-o fi, Anamaria, acum nu mai ai cale de intors! Dupa care cred ca am continuat sa ma autosugestionez: care e problema, Anamaria? o sa te futi si tu ca miliarde de femei din lumea asta, o sa vezi cum e, cele mai multe femei spun ca e misto, altele spun scarbite ca n-ar fi decat un mijloc de a-si satisface barbatul care nu e decat un animal... alea care spun ca nu e... cred ca sunt proaste sau n-o fac cu cine trebuie... ei, nu am acum pretentia ca stiu la marele fix ce mi-a trecut prin minte atunci. Dar pot sa va spun cu mana pe inima: eram sigura ca, inainte de a pleca in State Cosmin, noi doi o sa ne futem. Psihologic acceptasem demult. Si, pe de alta parte, in ciuda tuturor prostiilor care li se bagau in cap fetelor de varsta mea de catre „cei mari”, eu am avut o pofta de futut si, in general, de a face prostii... congenitala, as spune. Mi se parea logic, asa ca va dati seama ca, daca printr-o minune m-as trezi cu mintea mea de-acum in aceeasi situatie, nu numai ca as repeta aceeasi „greseala”, dar ce ingrediente rafinate as mai adauga...! In fine, iar am luat-o pe aratura, recunosc.
Cosmin cam tremura cand s-a apropiat de mine. Eu l-am oprit pe loc inainte de a ma lasa pe spate:
„Ma lasi si pe mine un pic?”
El m-a privit nedumerit, se holba la mine nejutorat si respira din ce in ce mai adanc.
„Vreau sa ma uit si eu la ea putin. Da...?”
El a inchis ochii aprobator si atunci, recunosc, cu oarecare sfiala, am atins-o prima oara. Parea destul de tare, dar si elastica. Am incercat s-o las in jos cu un deget, dar si-a revenit imediat. Era simpatica, totusi, am concluzionat, nu-mi mai parea deloc a fi o amenintare. Am luat in mana punguta aceea acoperita de peri negri si carliontati, cum de fapt erau toti flocii lui.
„Sa nu strangi acolo, ca doare”, a spus Cosmin pierdut, respirand rar si adanc.
Normal ca nu am strans, abia am simtit consitenta ferma a coaielor sub invelisul ala zbarcit si paros. M-am intors atunci la coana pula, pe care am luat-o intai cu intre aratator si degetul mare, apoi am cuprins-o cu toata palma. Era fierbinte, tare, dar se putea comprima putin, la o adica... Pielea de care era acoperita, cu niste vene foarte proeminent desenate, aluneca usor. Asa ca i-am belit-o cu grija, capul rosu-vinetiu stralucea, umed si tumefiat, intre degetele mele.
Foarte multi n-o sa ma credeti, dar a fost prima oara cand am vrut sa o sarut, s-o iau intre buze, ciuperca aceea, fierbinte, lunecoasa si rosie care parea atat de ademenitoare... Si raspandea si un miros ciudat, care ma excita si mai tare. Nu mai vorbesc ca eu eram deja uda toata intre picioare...! Dar nu am cedat acelui impuls. Hmm... toate aveau sa vina la timpul lor, si, daca veti avea rabdare, veti putea afla cand si cum am supt eu pula prima oara sau, cum se spune, am luat muie. In orice caz, nu atunci, asa ca cei care se asteptau la asa ceva sunt liberi sa se intoarca la alte preocupari. Nu, pe vremea aceea, desi aveam o vaga idee ca se face si asa ceva, nu am indraznit. Ca bleaga, eu continuam sa o explorez si sa ma joc cu ea, sa o mangai tandru, simtind-o tot mai rigida in palma, belind-o, revenind, belind-o...
Pentru voi nu mai e nicio surpriza, desigur, dar trebuie sa recunosc ca eu am incremenit cand l-am simtit pe Cosmin intepenind deodata si scotand un fel de strigat deznadajduit, repetat. Am ridicat ochii speriata si de data aceasta am simtit in mana un zvacnet puternic. O clipa mai tarziu am simtit ceva cald pe frunte. Si-n clipa imediat urmatoare (revad si acum cu ochii mintii scena, ca intr-un relanti) un jet alb si vascos mi se oprea la radacina nasului, ca sa se mi se scurga apoi pe obraji... Cred ca au fost cele mai lungi cinci sau zece secunde din viata mea. Pur si simplu nu stiam ce sa fac, eram complet blocata, jucaria aceea care la inceput ma speriase, ca apoi sa ma atraga... facea misto de mine si continua sa ma scuipe, fara zgomot, dar cu furie parca, cu jeturi de lichid alburiu, lipicios si cald, pe obraji, pe gura, pe barbie, pe gat... si s-a oprit abia dupa ce mi-a mai trimis un ultim strop ce mi s-a prelins intre sani... Ca de pisat, era clar ca nu se pisa Cosmin pe mine, insa despre ejaculare auzisem si eu...
Cand Cosmin a terminat si s-a prabusit langa mine pe pat, cu fruntea in palme, aproape ghemuit, eu ramasesem complet patrata, efectiv nu mai stiam ce sa fac... N-am spus la nimeni pana acum, dar, stergandu-ma pe fata, n-am rezistat si am dus un deget in gura: eram curioasa pana in panzele albe, recunosc, dar si complet dezorientata. Pe langa mirosul incitant, ca de medicament sau dezinfectant cumva, sperma aia nu era deloc rea la gust, am constatat. Apoi mi-am amintit ca unele „guri rele” spuneau ca iti poate da un ten de invidiat. Asa ca mi-am revenit rapid la realitate si dupa ce mi-am intins-o tacticoasa pe fata si pe gat, m-am aplecat spre el. Plangea.
„Hai, ma...!” – mai mult nu am putut scoate nici eu pe moment. „Hai, ma, Cosmine, ca nu s-a intamplat nimiiiic!”
Il zgaltaiam de umar si incercam sa-l imbarbatez, nici eu nu stiam de ce, in vreme ce el scancea ca un copil....
„Cosmine, spune-mi daca s-a ti s-a intamplat ceva! S-a intamplat ceva?”
Am inceput sa-l mangai pe cap, ca pe un copil, mi-am lasat cealalta mana pe coapsa lui. Era prima oara cand atingeam o coapsa de barbat, paroasa, asta m-a excitat din nou... Intr-un tarziu s-a potolit si s-a ridicat in picioare:
„Ai sa ma poti ierta vreodata...?”
Primul meu impuls a fost sa-l necajesc, sa-i spun ca nu, sa il chinui putin (am fost un pic cam sadica de cand ma stiu!). Dar bietul de el arata deplorabil – daca cu cateva clipe mai devreme eu aveam fata scaldata in sperma, el chiar avea acum chipul ravasit, brazdat de suvoaie de lacrimi. Scorul era cumva egal... si m-am destins:
„Vorbesti prostii, Cosmine. Daca vrei sa stii, mie chiar mi-a placut...!”
Ei, nu era suta la suta adevarat, daca e sa luam in considerare sperietura. Dar, ori ca si treaba asta o am din nascare si atunci s-a intamplat sa mi-o descopar prima oara, ori, pur si simplu a fost un accident fericit prin care am gustat prima oara cumshot-ul. ... |
Povestea mea (I)
