În dimineața următoare, am început ziua cu o senzație de anticipare. Nu doar pentru că urma să o văd pe Laura, ci și pentru că weekendul era aproape și știam că ne așteaptă ceva special. Am ajuns în fața casei ei la ora obișnuită și am așteptat. Laura a ieșit din casă cu un zâmbet larg și o energie pozitivă care părea să lumineze întreaga stradă.
„Bună dimineața, Alex!” a spus ea, urcând în mașină. „Cum te simți astăzi?”
„Bună dimineața, Laura! Mă simt excelent. Abia aștept să văd ce surprize ne rezervă weekendul,” i-am răspuns cu entuziasm.
Am discutat despre planurile noastre și am decis să petrecem sâmbătă explorând un orășel pitoresc de la poalele munților, cunoscut pentru peisajele sale superbe și pentru micile cafenele și bistrouri. Pe drum, Laura mi-a povestit despre câteva dintre locurile ei preferate de acolo și despre câteva amintiri dragi din copilărie.
În dimineața de sâmbătă, am ajuns să o iau pe Laura de acasă. Purta o rochie de vară lejeră și un zâmbet radiant. Am plecat spre destinația noastră, bucurându-ne de conversațiile care curgeau natural. În curând, am ajuns în orășelul fermecător și am început să explorăm străduțele înguste, pline de flori și de clădiri istorice.
Ne-am oprit la o mică cafenea, unde am savurat un mic dejun delicios însoțit de cafea proaspătă. Am vorbit despre visele noastre, despre viitorul ei ca mamă și despre planurile mele de a dezvolta afacerea de Uber. Cu fiecare moment petrecut împreună, simțeam că legătura noastră devenea tot mai profundă și mai puternică.
După micul dejun, am decis să ne plimbăm prin parc. Aerul curat și răcoros al muntelui era revigorant, iar peisajele erau de-a dreptul uimitoare. La un moment dat, am ajuns la un mic lac, unde ne-am oprit și ne-am așezat pe o bancă.
„E un loc minunat,” a spus Laura, privind spre apă. „Mi-am dorit mereu să vin aici cu cineva special.”
„Și acum ești aici,” am spus, simțind că inima îmi bate mai repede. „Laura, sunt foarte fericit că petrecem timpul împreună. Încep să realizez cât de mult însemni pentru mine.”
Ea s-a întors spre mine, iar în ochii ei am văzut o strălucire caldă. „Și tu însemni foarte mult pentru mine, Alex. Mi-ai adus bucurie și liniște într-un moment în care aveam mare nevoie de asta.”
Am stat așa pentru câteva momente, fiecare pierdut în gândurile sale. Apoi, Laura a pus mâna pe mâna mea și m-a privit în ochi. „Alex, am realizat că te plac mai mult decât ca pe un prieten. Îmi doresc să fim împreună, nu doar ca șofer și pasager, ci ca parteneri. Ce spui?”
Inima îmi sărea din piept de bucurie. „Și eu simt la fel, Laura. Vreau să fiu alături de tine și să te susțin în toate. Sunt pregătit pentru orice ne rezervă viitorul.”
Ne-am îmbrățișat, iar acel moment a fost încărcat de emoții. Știam că ne așteptau provocări, dar eram pregătiți să le înfruntăm împreună. Restul zilei a fost plin de bucurie și descoperiri, fiecare moment petrecut împreună întărindu-ne legătura.
Însă lucrurile aveau să ia o turnură neașteptată. Într-o după-amiază, în timp ce o așteptam pe Laura în fața Tribunalului, un bărbat înalt, cu o privire aspră, s-a apropiat de mașină. Am deschis geamul și el mi-a cerut să-i spun unde este Laura.
„Cine sunteți?” am întrebat precaut.
„Sunt Andrei, fostul ei soț,” a răspuns el cu o voce dură. „Trebuie să vorbesc cu ea.”
În acel moment, Laura a ieșit din Tribunal și l-a văzut pe Andrei lângă mașină. A venit rapid spre noi, cu o privire de îngrijorare.
„Ce cauți aici, Andrei?” l-a întrebat ea ferm.
„Laura, trebuie să vorbim. Este important,” a spus el, ignorându-mă complet.
Laura s-a întors spre mine și mi-a spus: „Alex, îmi pare rău, trebuie să discut ceva cu Andrei. Poți să ne aștepți câteva minute?”
Am dat din cap și i-am urmărit cu privirea cum se îndepărtează. Discuția lor părea tensionată, iar gesturile lui Andrei erau agitate. După câteva minute, Laura s-a întors singură la mașină, vizibil afectată.
„Îmi pare rău pentru asta, Alex,” a spus ea, urcând în mașină. „Andrei... este complicat. Are niște probleme și uneori se comportă irațional.”
„Vrei să vorbim despre asta?” am întrebat-o cu grijă.
Laura a clătinat din cap. „Nu acum. Hai să mergem acasă.”
Am condus-o în tăcere, respectându-i dorința de a nu discuta subiectul. Știam că prezența lui Andrei va aduce provocări în relația noastră, dar eram hotărât să o susțin pe Laura în orice situație. Știam că ceea ce construim împreună era prețios și merita toată atenția și efortul meu.
După întâlnirea tensionată cu Andrei, am simțit că Laura avea nevoie de o pauză de la tot. Așa că am planificat o excursie la Sinaia, un loc unde am putea să ne relaxăm și să ne concentrăm doar pe noi doi. În weekendul următor, am pornit spre această oază de liniște din inima munților.
Am ajuns la Sinaia pe înserat, iar aerul răcoros de munte și liniștea pădurii ne-au întâmpinat ca o binecuvântare. Ne-am cazat într-un hotel cochet, cu o priveliște splendidă asupra munților. Am aprins un foc în șemineul camerei și am pregătit o cină ușoară, comandată de la restaurantul hotelului. Lumina caldă a focului dansa pe pereții camerei, creând o atmosferă intimă și relaxantă.
„E minunat aici,” a spus Laura, privind focul. „Exact ce aveam nevoie.”
După cină, ne-am așezat pe canapeaua confortabilă din fața șemineului, bucurându-ne de liniște și de prezența unul altuia. Laura s-a sprijinit pe umărul meu, iar eu i-am trecut brațul pe după umeri, simțind căldura corpului ei. Fără să mai spunem nimic, momentul a devenit încărcat de o tensiune dulce, așteptată.
„Alex,” a șoptit ea, ridicându-și privirea spre mine. „Îți mulțumesc că ești aici pentru mine. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine.”
„Laura, sunt aici pentru că vreau să fiu. Tu ești importantă pentru mine,” i-am răspuns, privind-o adânc în ochi.
Apropierea noastră a devenit inevitabilă. Am înclinat ușor capul și ne-am sărutat pentru prima dată, un sărut plin de pasiune și promisiuni nespuse. Buzele noastre s-au întâlnit într-o explozie de emoții, iar lumea din jur părea să dispară.
Ne-am continuat săruturile, explorându-ne unul pe celălalt cu o dorință crescândă. Fiecare atingere, fiecare gest era plin de afecțiun... |
