Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 01. Sorry 4 The Wait |
Autor : StillDope - 2011-07-16
Citita de 5460 ori - Nota 8.17 (90 voturi) | |
|
Incepuse sa ploua deja. Priveam oamenii cum alearga pe strada prin geamul murdar. Toata lumea parea grabita azi vazand cum viata lor se descompune in eter ca fumul de tigara. Sau poate era doar de la ploaie. Pana la urma nu era chiar asa de rau, era doar apa.
In micuta cana de portelan mai aveam o gura de cafea. Pe farfuria de sub ea satateau intacte doua plicuri de zahar brun. Chelnerita se apropie incet de masa. Ii aud pasi pe parchetul rece. In coltul ochiului o vad cum merge cu greu pe tocurile inalte tinand in mana un bol cu cafea. Nu cred ca are mai mult de treizeci de ani cu parul blond prins la spate in coada. Fata alba cu cearcane mici si un zambet obosit. Cateava fire de par nu sunt prinse in coada. Ii coboara usor dupa ureche intr-un mod ciudat. Ma intreaba daca mai vreau cafea grabindu-se sa imi umple cana. In ultima clipa asez palma deasupra canii intelegand ca totul e ok. O privesc o secunda. Ii fac un sem discret aratandu-i firele de par rebele. Le prinde repede in coada cu un gest rapid care imi scapa in mare parte. Imi zambeste fortat si pleaca in graba. Mirosul parfumului ei se amesteca repde cu fumul de tigare ramanand in camera ca o amprenta a prezentei ei.
Telefonul imi baziaie scurt de doua ori si ma trezeste la realitate. Pe micul display apare un plic.
New Message: “where the bloody hell are you?”
Replay: “sorry 4 the wait” tastez in graba si arunc telefonul pe masa. Ridic cu greu micuta ceasca de cafea de parca portelanul s-ar fi transformat in plumb si o duc la gura. Stropii de cafe imi lovesc papilele gustative. Amaruie, rece, tare. Un strop de iad servit cu zahar brun pe margine. Dar mereu ma intorc la ea pentru mai mult. Las o bacnoata de 5 lire pe masa si imi ridic haina de pe spatarul scaunului. O imbrac din mers in timp ce chelnerita ma salute scurt in momentul in care trec pe langa ea. Nu ma chinui sa ii raspund. Merg mai departe.Ies in strada, imi ridic gulerul haineie sa ma apere de ploaie si ma pierd in multime.Avansez cu greu printre oamenii. Lumina verde dispare, galben apoi rosu. Ma opresc pe marginea trotuarului si astept. Langa mine sta o tanara cu parul roz. Fumeaza incet dintr-o tigare si priveste in gol. Pare ca toata lumea e a ei Se intoarce spre mine si imi spune
-Petrichor.
-Sorry?!
-Pe-tri-chor, imi spune ea silabisind. The scent of rain on dry earth.
- Pe-tri-chor incep sa repet eu mecanic.Verde. Traversez grabit. Ma uit langa mine si tanara cu parul roz a disparut. Zambesc.
Ajung in fata blocului. Mereu e alt bloc, alt balcon ce da spre strada in alta tara, alt oras cu alti oameni ce vorbesc alta limba si zambesc, se stramba, plang spera si viseaza. Si totusi e mereu acealasi bloc mereu , aceiasi usa ce parca te curenteaza cand ii atingi clanta rece. Aceleasi scari in spirala pe care speri ca le urci spre rai. Ajungi in fata usi , bati, usa se deschide si iadul se dezlantuie. Te priveste rece din tocul usi pentru cateva secunde de parca nu te-ar fi vazut pana acum. Apoi imi face semn sa intru. Imi descalti pantofii uzi in timp ce ea dispare din hol. Imi agat haina in cuier si zgomotulu unui ceainic ce fierbe rupe tacerea. Intru in camera si ea ma intreaba din bucatarie:
-Vrei ceai?
-Da. Te rog.
Apoi iarasi liniste. Fiecare secunda de tacere e un razboi mut. Imi aseaza ceasca plina cu ceai in fata apoi se aseaza pe fotoliu in fata mea. Canapeaua pe care stau singur pare mult prea mare si neprimitoare. Prind ceasca in palma si simt caldura emanata pe pielea uda. O ridic de pe masuta si imi privesc atent mana. Imi tremura usor. Aproape imperceptibil. Apoi trece incet. Inainte de ultimul tremur ii aud vocea:
- De ce a durat atat ?
- Imi pare rau, am avut treaba. Multa treaba…
Ma priveste cu dispret. Nu ma crede, nici eu nu ma cred. Nu ma mira atitudinea ei.In camera miroase a vanilie. Devin distrat , apoi imi concentrez atentia asupra ei. Asteapta in tacere. O explicatie.
-A trebuit sa fug , sa ma ascund , sa ma redescopar sa ma redefinesc. A fost greu dar acum totul e scrum.
-Hmmm….ma priveste atenta. Pare ingrijorata.
-E ca atunci cand esti pe cale de disparitie si vezi cum mori un pic in fiecare zi. Apoi gasesti raspunsul. Si esti liber. Realizezi ca toata rezistenta , toata lupta au fost inutile.
Dar acum sunt aici si o sa raman aici.
-Era si timpul sa termini cu tot cacatul asta. Nu poti sa iti lasi viata sa iti treaca printre degete asa aiurea. Ma bucur pentru tine. Imi zambeste si se ridica de pe fotoliu. Merge incet prin camera spre fereastra. Se opreste langa ea si priveste linistita pe fereastra. Soarele ii bate in parul blond. Pare linistita. Imi spune fara sa isi miste privirea:
-Te-am cautat, nu stiam unde dracu esti! Stiu ca daca nu vrei sa dea lumea de tine esti aproape invizibil. Eram speriata.
Apoi linistea se lasa iarasi in camera. Acelasi conflict mut. Tacerea. O tacere ce ar putea dura o eternitate intre noi doi numai pentru a regasi placerea sa ne auzim intr-un final.
-Iti aduci aminte Franta? Si dintr-o data parca ma revad in camera aceea micuta mirosind a cafea si lemn vechi.
Imi aduc aminte cum buzele mele se napustesc asupra sfarcurilor ei , limba inconjurandu-le rapid apoi atingandu-le usor cu varfurile dintilor. Cum geme usor tresarind la fiecare ... |
