Lucrurile pe care nu ni le alegem in viata nu sunt multe. Dar sunt a dracului de importante. Nu ne alegem parintii, sexul, locul nasterii si, poate!, inclinatiile de mai tarziu. Hm... poate... Ce alegem dupa se cam bazeaza pe nealegerile astea. Alegem din ce mai cade de la masa Stapanilor. Din centru.
Ca orice alta maimuta umana, ma incadrasem perfect in primele trei categorii: parinti, sex, loc. Amen to that! In plus, se pare ca reusisem, cu succes, sa cad si intr-a patra. Deep.
+++
Traiesc de cand ma stiu in suburbia asta anosta. Nimic deosebit. O caracteristica a orasului fara centru. Nimeni nu traia in centru. Toti si-o trageau in suburbii. Chiar si cei putrezi. De bogati, sau la modul literal. Sau ambele. Cimitirele erau tot in suburbii. Centrul era complet nelocuit. Centru era pur. Centrul era gol. Centrul era etern.
Nimeni nu traia in centru. Nimeni ca noi, adicatelea. Ceea ce insemna ca nimeni nu iesea vreodata din suburbii.
+++
Ce altceva... A, da, sunt o junkie. A patra chestie. Dependenta in ultimul hal de ceea ce, in periferie, trecea drept edonia.
Familia in care facusem ochi era una saraca. Nu aveam prea multe. Ceea ce ne facea nefericiti, pentru ca trebuia sa iesim, efectiv, pe strada. Foarte ne la moda. Cand majoritatea stateau in casa, conectati, noi bantuiam pe afara. Nimic nu mai era cum fusese odata... Exteriorul era impanzit de camioane uriase, fara soferi, care distribuiau comenzile facute de unii sau altii. Se parcau singure, lasau pachetele, si plecau aproape fara zgomot. In rest, nu se auzea cam nimic. Putinii care mai bateau strazile vorbeau in soapta, parca de frica sa nu trezeasca mutenia de pretutindeni.
Pe scurt: imaginea unei lumi in care Placerea invinsese.
+++
Nu a fost usor sa se ajunga acolo. Oamenii pot suporta doar o anumita cantitate de placere. Daca orgasmul ar dura de 3-4 ori mai mult ne-ar lua dracu pe toti. Oricum ne-a luat, chiar si fara astfel de monstruozitati. Vrem oare altceva decat placere, din ce in ce mai multa?! Si din nou: din ce in ce mai multa?! NU! Asta-i tot ce vrem, asta-i tot ce cautam, innebuniti. Cu balele curgandu-ne din creier, din gura, din pula sau din pizda. In cautarea placerii, trupul ni se lichefiaza, devenim ceea ce suntem deja: apa. Apa chioara.
Asa au ajuns la prima concluzie: daca tot suntem apa, de ce sa nu tragem avantaje din asta? Ce-i futul, decat un schimb de fluide? Ce-i mancatul, decat acelasi lucru? Senzatia de solid e doar aparenta... Ce cautam, de fapt, e sa transformam solidul asta in lichid. Si cat mai repede! Cand futi, sa inceapa sa tasneasca sperma din tine, sau sa te uzi pana faci balta intre picioare. Sa te pisi pe tine de la orgasm. Cand mananci, sa mesteci pana cand, ahhhhhh, in sfarsit poti inghiti. Atunci, cand lichidul iese, sau intra, atunci urla carnea de pe tine de placere. Placerea... Prin ea devenim mai naturali decat deja suntem.
Placerea e intotdeauna lichida. Dar totul nu tine decat atat de putin... Dupa explozie, totul in jur se resolidifica, devine tare, ascutit, bontit, scrijelit, ruginit. Plictisit. Pana cand carnea inc... |
