S-a ridicat de pe marginea patului unde se asezase si s-a indreptat spre usa. Imediat m-a invadat o senzatie de cald si siguranta, Aproape ca ma bucuram ca-mi sparsesem capul. Cineva imi pregatea un ceai… Cineva ma intrebase lucruri. Cineva imi daduse la o parte parul de pe frunte… Intr-un fel, ma conectasem, nu? Cat de bine era…
+++
Camera unde zaceam era simpla. Nu stiam daca era a lui Ivy... Nu stiam nici macar daca intreaga hruba era a ei. Nu stiam nimic, in afara de junghiurile care imi taiau rasuflarea cand incercam sa ma misc prea indraznet. Acele junghiuri imi aduceau aminte ca mai stiam ceva: vroiam edonia, vroiam Placerea in mine, sa nu mai stiu de limbi tumfiate, dinti sparti, ochi umflati, par naclait, "t"-uri imposibil de pronuntat. Vroiam sa gem, sa urlu, sa zbier de placere. Atat. Ce naiba facea Ivy cu ceaiul ala, il clocea?!
+++
Am incercat sa ma ridic si sa ma sprijin cumva cu spatele de perete. Oricat de tare m-ar fi impuns orice miscare, se parea ca totusi nu aveam nimic rupt. De dupa usa nu se auzea nimic. Am reusit sa ma asez, dupa niste eforturi considerabile, lacrimi stoarse si incercari disperate sa nu tip, de-a curmezisul pe pat, sprijinita de perete si cu picioarele atingand pardoseala. Hmmm... so... now what? Mi-am rotit schiop ochiul bun prin incapere. Nu ma plictiseam usor - un lucru bun de altfel. Eram in stare sa zac ore intregi uitandu-ma in gol, fara sa gandesc la nimic, la ceva, la cat de rau e sa nu te gandesti la nimic, la ce looser eram, la ce... Pana cand trebuia sa ma ridic de pe unde cazusem si sa ma tarai la scoala, sa la tin alora predici mag... Wait! What is that... Mi-am mijit ochiul incercand sa descifrez aratarea.
+++
Intr-un colt al camerei se vedeau vreo doua orificii in perete, ca doi ochi goi care se holbau la ochiul meu cel bun. Probabil ca se holbau si la celalalt, nu stiu. Pana si camera era mai sanatoasa ca mine... Din gauri nu iesea nimic. In gauri nu intra nimic. Erau acolo, pur si simplu. Camera mea nu avea asa accesorii. Nici o alta camera prin care mai fusesem - foarte putine, drept - nu avusese asa ceva. Camerele in care mai intrasem erau alea in care reusisem sa ma fut... Pffiii, pana si erele geologice treceau mai rapid decat timpul dintre doua futaiuri de-ale mele... Ce sa...
+++
Am tresarit puternic ca, din senin, s-a deschis usa. Se pare ca toate se intamplau cam din senin azi: am cazut in groapa aia din senin, usile se deschideau din senin... Am gemut puternic, iar Ivy a lasat tava pe care o avea in maini, jos. S-a indreptat spre mine cu o mutra ingrijorata:
- Paige!, ce dracu, mai... Te mananca in cur?!
- Vrei sa vezi cum e sa fii in locul meu? As...eap...a sa imi revin si te...ahhh. ajuuu eu... Vad eu...
- Of, shut up... Hai, ca e gata ceaiul...
A luat tava de jos si a pus-o pe masa. Faptul ca ea reusea sa pronunte "t"-ul, iar eu nu, ma facea sa ma simt amputata, cumva. Adica ea de ce sa poata si eu nu?! A turnat ceva intr-o cana si mi-a bagat produsul sub nas. Mirosea a scortisoara, menta, capsuni si inca ceva... A ce? A ce...
- Bea asta. Am lasat un pic sa se racoreasca, sa nu-ti faca rau...
Am incercat sa prind cana in mana dar m-am strambat de durere.
- Doare, uhh? Lasa, iti dau eu...
Am intredeschis plina de ruine si ea mi-a turnat un pic din cana. Nu mi-a venit sa cred cat putea sa fie de amar!
- Pizda..., am incercat eu sa ripostez, ferind capul. Ce dracu ai pus acolo?!
- Nu are importanta!, a spus Ivy facand o mutra foarte serioasa. Trust me, iti va face bine! Chiar foarte bine...
Mai rau decat ma simteam deja nu putea fi, asa ca... Am mai luat o inghititura. Bleah, toata fierea iadului era concentrata acolo!
- Doamne, mai, a chicotit ea, ce te mai strambi. De parca nu ai mai fi baut pana acum...
M-am uitat la ea intr-un fel in care a facut-o sa-si raspunda singura la intrebare:
- ...wait... tu chiar nu ai mai baut pana acum, Paige...
S-a lasat imediat o tacere nasoala. A continuat sa imi dea din ceaiul ala, eu am continuat sa ma stramb, pana cand cana a fost gata.
- Hai, la orizontala again cu tine...
+++
Nu ma interesa ce gandeau ai mei acasa. Uneori nu ne vedeam cu zilele: ei zaceau in camera lor, eu in a mea. Probabil ca pentru o saptamana, doua, nici nu vor realiza ca nu sunt acasa. Viata deconectatilor: mai sunt si alte lucruri in afara de Placere! Like what?!
Am ajuns din nou la orizontala, nu fara icneli. Ceaiul ala incepuse insa sa ma moleseasca.
- Mai este o chestie pe care trebuie sa o facem..., a spus Ivy, cumva nesigura.
- ....ce....
- O sa trebuiasca sa scapi de haine. Le bag la spalat, plus ca trebuie sa vad ce rani mai ai pe tine.
- ....uhhhhh, whatever...
Mi-a scos papucii si a inceput sa-mi traga sosetele. Hm, se pare ca regiunea aia era ok, totul a descurs fara smiorcaieli.
- Hm, se pare ca regiunea asta e ok, a repetat Ivy.
- dooo you say..., am incercat eu sa fiu sarcastica.
- ...continuam, a spus ea fara sa ma bage in seama, ceea ce m-a cam intepat.
Mi-a desfacut curelusa de la pantaloni - aveam niste pantaloni scurti, ca era vara (dupa timpul deconectatilor, clar), a tras-o afara si a pus-o jos. Parca eram un cadavru pe masa de la morga. Asteptam sa aud: una bucata ciorap! Una bucata curelusa (cam ieftina)!
Ce bine ca macar in gand puteam sa pronunt "t"-ul!
+++
Mi-a desfacut si pantalonii si a inceput sa ii traga jos. O arsura mi-a strabatut corpul, facandu-ma sa ma stramb:
- Ai o zgarietura urata pe sold si una pe coapsa, a tradus Ivy durerea in cuvinte. O sa trebuiasca sa o spal...
Chilotii au urmat si ei. Fara comentarii. Bine ca nu eram la ciclu. La cat sange aveam insa pe mine, chiar ca nu mai conta.
- Urmeaza partea cea mai urata...
- No way! Nu poo... pfff... ridica mainile!
- Stiu: ii taiem!
Pana sa apuc sa spun ceva, a adus un foarfece si a taiat tricoul, tragandu-l pe sub mine si aruncandu-l jos: una bucata tricou (ieftin si asta)! Sutienul, ibidem.
- Vanatai nasoale peste tot, dar nu vad nici o rana deschisa. SI nu cred ca ai nimic rupt...
- Nu, nu cred..., am soptit eu, complet molesit-extenuata.
- Ok, ma duc sa aduc ceva sa curat zgarietura aia... Si, Paige, nu o mai fa iar pe eroina, please!
Mi-a dat din nou parul de pe frunte la o parte si a iesit zambind. Sau nu, cred ca mi se paruse... Ce erau chestiile alea din perete...
+++
Simteam cum mi se relaxeaza tot trupul, iar amarala aia incepe sa dispara. Patul devenise parca mai moale, mai confortabil, iar peretii aia de beton isi mai pierdusera din duritate. Ca si mine si alti, Ivy nu atarnase nimic pe ei. Nu existau poze, afise, arta. Nimic. Peretii e... |
