fara sex, cam ca de obicei lol
___
M-am trezit, nu stiu dupa cat timp, zacand intr-o balta vascoasa, scarboasa, plina toata de o mazga lipicoasa. Ma simteam ingrozitor de rau, dar durerile de la cazatura disparusera. Groapa se retrasese, se astupase, fugise. Instinctiv mi-am dus mana la ochi, nu mai era tumefiat. Pe sold, zgarietura disparuse. La fel si pe coapsa. Hai, s-o incerc si pe asta:
– t…t…T, T…
Great. Dintii inca imi erau in ruine, ca mai inainte, dar nu mai deveneau gelosi cand vroiam sa pronunt anumite litere.
Si totusi, ma simteam ca ultimul rahat… Nimic nu-mi mai era clit. Am incercat sa-l ating pe cel original, dedicat, dar in loc sa ma infior, am simtit o furnicatura de parca imi amortise.
+++
Nimic in jur, sub mine, sau in mine, nu mai era moale, primitor. Patul parea facut din hartie abraziva, iar peretii pareau atat de duri incat aveam impresia ca holbatul prea mult la ei o sa-mi zgaraie retina or smth. Usa era inchisa, Ivy era lipsa, eu eram goala, iar toalele imi zaceau pe jos. Tricoul tot taiat era. Bag pula…
Am incercat sa ma ridic, sa ma dezlipesc din balta aia siropoasa in care zaceam ca o musca ceva mai evoluata. Aveam nevoie de un dus mai mult decat aveam nevoie de orice altceva. Mi-era frica insa ca apa o sa ma zgarie.
+++
Ciuleam urechile sperand sa aud din nou pe Ivy apropiindu-se, deschizand usa, oferindu-mi alta cana de ceai. Vreau sa te nasc din nou, Ivy… Mama nascand o fiica mai batrana ca ea, cum se mai dadea timpul peste cap, peste capul nostru, al sau, si ce. Traiam intr-un circ fara afise, cu pereti goi, ca nise vanatai pe care orasul le tot primea cand unii il gaureau. Cazusem intr-o astfel de groapa, si iata, devenisem casa, vanataie, vroiam umpluta cu ceai, cu inca-ceva… Eram o parte din suburbie.
+++
Ma miscam, goala, in patrate mici si nesigure prin camera patrata si teapana. Nu era frig, nu era cald, nu era lumina, deci nici umbra. Erau doar cele doua gauri din perete, spre care am inceput sa ma indrept, drept, strambandu-ma de contactul continuu cu prea-asprul.
+++
Ajunsa la ele, m-am lasat pe vine, holbandu-ma la ele si pipaindu-le, de parca simplul fapt ca le atingeam mi-ar fi dat mai multe informatii. Nu-mi dadeau. Ramaneau tacute, straine si absente. Dar prezente. In fata mea. Unde stau lucrurile pana sa aflam de ele?Ivy… Unde naiba era, apropo?! Mi-am strecurat un deget intr-unul din orificii. Parea captusit pe dinlautru cu ceva ce parea aluminiu. Era mai lung decat degetul meu, caci nu i-am ajuns la capat. Una din gauri era mai larga…
+++
M-am culcat pe burta, sa pot sa ma uit in ele, poate se vedea de cealalta parte. Poate se vedea Centrul… Nu? Nu. Intunericul mi-a ras batjocoritor in nari. Mirosea a praf. Asta era intunericul atunci cand se putea vedea: o pulbere. Uitare. Ivy uitase de mine, eram deja o pulbere pentru ea, intunericul ei. S-a auzit usa si a intrat.
– Hah… Unde ai fostT?!, am spus eu apasand T-ul intentionat.
– …asa… Ti-ai revenit, vad, spuse ea masurandu-ma un pic cam batjocoritor.
Mda, lasa ca nici tu nu arati mai photosopata, ce sa-ti spun… Imi placea sa stau cam mult in fata mesei, drept, si ce?! Eram gata sa scot ceva remarca prost plasata, dar am reusit sa mi-o inghit la timp. Ivy imi salvase viata… wtf was wrong with me?!
S-a indreptat inspre pat incepand sa dezlipeasca rufaria de pe el, si sa o mototoleasca langa. Nu spunea nimic. Doar ma vazuse culcata langa gaurile alea.
– Ivy…, am inceput eu.
– Nu, Page!, a spus ea fara sa se uite la mine.
– Nu? Ce nu?! Nici nu am terminat ce am de spus, mai!
– Nu-ti mai dau ceai!
– Wha… ?! Nici nu mai vreau!
Minteam, clar. Dar nu as... |
