Calatoream mult. Uram lucrul asta. As fi vrut sa fiu un copac. Pe ala nu-l iei si-l cari cu tine la plimbare. Ramane teapan acolo 300 de ani.
Ultima noapte in hotel, iar a doua zi urma sa ma indrept inspre “casa”. Mda… Parca locuiam in lifturi.
+++
Stewardesa – Emily o chema – mi se adresa cu un ranjet care m-a lovit ca sageata lui Cupidon: “Doriti ceva?” M-am uitat la ea, nevenindu-mi sa cred… Oare cat teatru trebuia sa joace un microb din asta aero-purtat de-a lungul carierei sale?! Eu cel putin nu eram fortata sa zambesc chiar de unspe milioane de ori pe zi in grajdul administrativ unde imi taram hoitul aproape zilnic. Dar asta? Emily. Nevoia, datoria de a zambi oricarui nemernic ii intrase deja in DNA. Zambea prin somn cand avea cosmare, cand primea vestea mortii mamei, cand isi citea horoscopul. Asta ii era viata, cariera. Talentul. Isi arata dintii in timp ce astepta raspunsul la intrebare: “Doriti ceva?” Totul se prelungea neverosimil de mult, de ciudat, de…
- Doooooorrrrrrrriiiiiiiiiiiiti ceeeeeeeeeeeeevvvvvvvvvvaaaaaaaaaa? Intre “D” si “a” lumea incremenise.
Doamne, cate lucruri as fi avut sa-i spun, in cate moduri as fi putut sa-i raspund la intrebarea asta.
+++
- Daca doresc ceva?! N-ai idee…
Dintre buze nu mi-a iesit insa nimic, dar dintr-o data am inceput sa ma simt bine. Langa mine statea o vita cu o viata mai mizerabila decat a mea. Cel putin asa imi placea sa cred. Puneam totul in balanta: masuram, judecam. Asta ma tinea vie. Stateam spanzurata intre bucati de piatra (Laur) si de carne (Emily). Sub mine, haul.
+++
Mi-am ranjit si eu coltii – poate ca doar de atat era nevoie ca sa devin si eu o Emily – si am spus:
- Nu.
+++
Adevarul e ca ma simteam ingrozitor de singura. Tot timpul: cand mancam o prajitura, o caldare de borhot, cand aveam o pula in mine, cand ma uitam la Emily. Cand ascultam urlete si zbierete, cand radeam ca proasta, ca desteapta, ca… Cand eram cu el, fara el. Simteam un gol imens in mine, o incapacitate sa ies de acolo. Nu inteleg de ce vorbesc la trecut. Speranta de a ma fi vindecat… Hahhahahahaaaaaaaa, m-am vindecat pe dracu’!!!
+++
You can smell the fear…
+++
Oamenii apareau si dispareau in jurul meu ca nick-urile de pe un chat: “X-ulescu a intrat in realitatea ta.” “X-uleasca a iesit din ea – hopefully, for ever.” –lescu si cu –leasca: lumea transformata intr-un imens Bucuresti… Emily intrase in realitatea mea.
+++
-ulescului de langa mine ii curgeau balele cand o vedea pe Emily trecand pe langa noi. Ejacula pe gura. “May I have another drink, please?” “Of course!”, spunea vita zambitoare. Iar compania din spatele ei ranjea satisfacuta vazand cum i se rotunjesc veniturile.
+++
Dupa ce ejaculase stropind tot in cale, se apuca sa o masturbeze. Ii zambea tamp, gandindu-se: “Da’ termina-te odata, luate-ar dracu de curva, ca mi-e somn. Vad ca nu te mai satura nici naiba, baga-mi-as pula…” Iar tu rosteai nenumarati “please God!, please God!, please God!” in minte, doar-doar se intampla vreo minune si apare orgasmul ala devastator de prin filmele romantice. Asa invata femeile sa se roage. God era insa prea ocupat sa futa alte chestii, iar dupa un timp mimai un scheunat spalacit ca niste ochi de orb alcoolic, numai sa se termine cu circul ala. Astazi ii zambea frumos, iar altii faceau bani.
+++
Totul devenise ca in secunda aia care premerge tacerea infinitezimala dintr-o melodie techno. Din ce in ce mai rapid, din ce in ce mai demonic, sangele se suie la cap, iti zvacnesc tamplele, te arunci de pe spranceana blocului sperand sa scapi de demonii care ti-au futut viata, sperand sa o termini odata, sperand sa nu mai stii, sa cazi… Si te arunci. Si totul inceteaza. Fractiunea aia de secunda e lunga cat toate vietile si mortile laolalta. Cand crezi ca zabrelele custii s-au lichefiat, ca ai slabit intr-atat incat sa treci printre ele, cand ai platit pretul cu propria-ti carne, cand totul e tacere…placere… Baaaaaaang! Un sut in sale si totul reincepe: danseaza, jeg uman! Danseaza pe muzica pe care o auzi zilnic. Am repetat:
- Nu…
+++
Am tresarit cand am auzit vocea pilotului ragaind in microfon: ne pregateam de aterizare. Trebuia sa ne legam, strans, hoiturile vii de scaune, nu cumva. Nu cumva! Emily s-a dus si ea sa se lege. –ulescul de langa mine a ramas singur. De nefericire si-a recut centura pe dupa gat si s-a spanzurat. Divort autentic. Emily era single again.
+++
Primul gand odata ce talpile au inceput sa se futa cu asfaltul a fost sa gasesc un McDonalds ceva, sa bag in mine. Eram terminata de foame, de nervi, de frica. Intru, comand, injur in gand, si ma pun la masa. Nu neaparat in ordinea asta, dar… cam pe acolo. Ooooooh, prima inghititura… Divin! Absolut divin… Simteam cum imi aluneca pe gat si cum fiecare celula imi devine un stomac mugind de foame. Nu mai stiam de nimeni si de nimic. Iata, golul se…
- Oh, buna, pot sa ma asez?
Cine pula mea… Mi-am ridicat ochii din troc si mi i-am izbit de creatura pudrata din fata mea. Emily arata ca un pudel, foarte multumit de / cu situatia lui. Evident, zambea…
- Mdah…, am ingaimat in timp ce ma uitam piezis in jur sa vad cate locuri libere erau. Adevarul e ca nu prea se vedeau. In fine, ce mai conta… Avea pe tava o salata si ceva suc de fructe. Eu doua portii zdravene, asa ca incalzire. Dupa aceea, mai vedeam eu…
- Sunt Emily, a spus.
- Oana. Dap, stiu, ti-am vazut ecusonul in avion.
- Hahaha, da…
Eram un geniu! Stiam sa citesc!
- Calatoresti mult cu avionul?
- Din pacate, da… Nu-mi place, dar uneori nu am ce sa fac.
Minteam, clar. Cum adica nu aveam ce sa fac?! Imi dadeam demisia, ma sinucideam, etc etc. erau atatea moduri de a pune punct situatiei asteia. Cum adica nu aveam ce sa fac?! Intre timp terminasem ce aveam in fata si ma gandeam la urmatarea portie.
... |
