|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Hotul de fericire | Autor : cioca - 2018-07-27
Citita de 10319 ori - Nota 8.45 (253 voturi) | | | Miercuri dupa amiaza. Plecasem mai repede de la firma cu gandul la un pahar cu vin si la o leneveala molcoma. Ajunsesem in puterea noptii dintr-o delegatie al carei rezultat nu era cel scontat si simtem nevoia unei abandonari, a unor ore petrecute acasa in liniste. Conduceam absent pe stradutele inguste si neasfaltate ale noului cartier de vilute din marginea orasului, oras peste care parca se pregatea sa vina apocalipsa. Nori negri si inspaimantatori puneau stapanire pe cer si amenintau sa stearga din calea lor totul. Rafalele nervoase de vant, trimise ca avangarda, ridicau praful si cele cateva frunze cazute timpuriu, instaurand o stare de agitatie, o forfota, o graba sa pui si sa te pui la adapost din calea potopului ce va sa vie. Si in tot aceat tablou, EA, contrapuncul... O vedeam din spate, la cca 10 metri distanta, pasind calm, sigur si fara graba cu sandalutele ei decupate, printre baltoacele adunate dupa ploaia de ieri. Toata fortarea naturii parea ca nu are niciun efect asupra ei. Isi purta elegant rochita de vara, alba cu puzderie de floricele rosii si albastre, lunga doar pana deasupra genunchiului, ce lasa sa se vada picioarele lungi, frumos conturate care imi captasera privirea. Le urmaream hipnotizat linia fina, de la sandale pana la soldurile unduite in pasii siguri si doar ghicite sub rochita facuta sa danseze de vantul tot mai aprig. Vantul, de data asta prieten... O noua rafala mai violenta si poalele rochitei pornesc in sus, fara putinta de oprire, lasand prada privirilor lacome ceea ce mintea doar isi imagina. Fesele ferme, rotunde, coapsele parca desenate si parca o pereche de chilotei foarte greu perceptibili. Frumoasa. Ma surprinde si ma intriga calmul cu care isi intinde manuta sidefie, cu unghii ingrijite atent spre rochita naravasa. Lipsea acea precipitare obisnuit a fi vazuta in situatii similare, lipseau acele priviri speriate de jur imprejur pentru a afla daca a surprins cineva incidentul, totul de parca nu era in mijlocul strazii ci undeva pe o plaja de nudisti unde nefirescul ar fi fost de fapt rochita. Ajung in dreptul ei si-i admir profilul. Inaltuta, blonda cu parul prins intr-o codita neglijenta zburlita de vant. Un cercel cu pietricica albastra punea in evidenta lobul delicat al urechii. Mai jos sanii plini, voluptosi, erau striviti de stransoarea rochitei pe care o impungeau revoltati. Din nou... frumoasa... Si totul capata sens... Inteleg lipsa precipitarii, pasul sigur, miscarile calme si calculate. Infaptuia in ultimele luni acea minune accesibila muritorilor, acea razvratire continua impotriva trecerii. Era insarcinata... Burtica rotunda acoperita de floricelele rochiei intregea imaginea unei zeite. Clar, acum este si mai frumoasa... Ii privesc ochii albastri ce iscodeau caldaramul si parca ii surprind un zambet in coltul gurii. Merg mai departe privind in oglinda minunea pe langa care trecusem si multumeam vantului care incepea sa dea semne de turbare. Putin mai incolo trec de statia de microbuz ce face legatura dintre cartier si centrul orasului. Cativa oameni stateau infrigurati, nerabdatori si asteptau... Ma uit la ceas si constat ca mai sunt macar 15 minute pana vine. O eternitate cu apocalipsa in desfasurare. Deja mi-i imaginam cu hainele ude lipite de corp, cu apa siroind din par uzi pana la chiloti. Oare EA avea chiloti sau doar...?! EA... Intorc repede spre statie la timp sa-i vad acei ultimi pasi siguri ce o aduc sa astepte. Doamne, chiar e frumoasa! Intorc din nou si opresc in dreptul ei privindu-i albastrul ochilor in timp ce ma aplec sa-i deschid portiera. Ma cerceteaza atent, zambeste si urca fara sa spunem nimic, de parca aveam stabilita acea intalnire de saptamani... Un parfum delicat schimba aerul din masina in timp ce priveam cu coada ochiului unghiile ingrijite ale degetelor ce se iveau prin decupajul sandalelor.
-- Sarut-mana! Unde in oras trebuie sa ajungeti?
-- Buna ziua! Oriunde este o statie pentru mijloacele de transport in comun de unde pot lua ceva spre centru. Multumesc ca ati oprit! Imi faceam griji ca vine ploaia si eu am plecat de acasa imbracata de vreme buna.
-- Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti. Am observat ca sunteti intr-o situatie mai delicata si am considerat cavalereste ca trebuie sa fiti ajutata. In plus, sunteti si foarte frumoasa in rochita asta buclucasa si ar fi fost pacat sa o strice ploaia.
-- Multumesc! Ati observat... ca-i buclucasa, intreba ea timid si rosind usor.
-- Da, dar nu aveti de ce sa va rusinati. Aveti un fundulet foarte dragut, o incantare sa-l privesti. Vina o poarta vantul, stati linistita. Cand trebuie sa vina minunea?
-- Peste doua luni, dar de acum nimic nu mai este sigur, se poate intampla oricand. Acum merg la control, de asta am iesit din casa.
-- Frumos! Dar sotul, de ce nu va ajuta?
-- Sotul trebuie sa finalizeze un contract la Londra si se intoarce peste o luna. Asta daca nu-l cheama mai repede baietelul.
-- E baiat, sa fie sanatos!
Intre timp afara se dezlantuia furtuna. Ploua torential, stergatoarele abia reuseau sa dezvaluie portiuni de drum. Vreme de stat in casa si de imbatat cu dezmierdari de simturi. Ma trece un fior la gandul nastrusnic ce-mi incoltise. Oare femeile insarcinate mai au dorinte erotice? "Ba da, ba chiar mai aprige si mai intense decat oricand, de parca corpul lor ar fi constient de oboseala ce va trebui sa o suporte dupa infaptuire, de parca ar sti ca nu va mai avea timp si liniste pentru giugiuleli multa vreme si parca ar trebui sa recupereze cumva, pe ultima suta, acea pierdere ce va urma. Eu una voiam intr-una si cautam tot timpul prilejul macar pentru o masturbare" imi soptea in minte vocea Anei. Ana, dorul meu frumos. Oare daca ar mai fi trait, daca ar mai fi fost langa mine oferindu-mi-se neconditionat, cu toata fiinta, as mai fi privit astfel femeile? "Sigur ca da, dor... asa esti tu, iti place sa vezi tot ce e frumos la viata, sa faci si sa iei din ea tot ce-i bun. Iubirea, dragostea sunt cele mai frumose... iubeste si fa dragoste... fara oprelisti, fara prejudecati, fara regrete. Nu uita ca trebuie sa te bucuri de viata si in locul meu". O lacrima imi chinuia coada ochiului si nodul din gat ma mutise. E greu sa ma bucur fara ea, dar i-am promis, am promis pe acel nenorocit de pat de spital ca o sa fur vietii fericire in plus, ca o sa-i rapesc netrebnicei acea parte de fericire de care a fost privata Ana. A fost una dintre putinele ei dorinte de final. Sa-i promit asta. Si i-am promis.
-- Locuiti aici? ma trezeste la realitate faptura angelica de langa mine.
-- Da, doua strazi mai incolo. Ma duceam acasa cand...
-- Vai, si va abateti din drum pentru mine! Nu trebuia.
-- Lasati ca nu-i mare lucru. Unde-i cabinetul medical la care trebuie sa ajungeti? Va duc eu si va si astept sa va intoarceti, in cazul in care va intoarceti acasa si nu mai aveti alte treburi prin oras.
-- Sunteti dragut! Accept cu o conditie.
La intoarcere ma lasati sa va servesc macar cu o cafea, in semn de multumire
-- Accept cu placere!
Continuam drumul sporovaind despre nimicuri insa in minte imi ramasese acel "MACAR cu o cafea". Oare ea se gandise si la alceva sau a fost doar o forma de exprimare?
La cabinet totul a decurs repede si fara coplicatii, cu exceptia figurii uimite si a zambetului plin de subintelesuri a asistentei, care m-a felicitat pentru "sotia frumoasa si copilul sanatos", cand i-am spun ca nu sunt sotul.
La intoarcere i-am povestit incidentul si am ras copios, eu schimonosindu-ma incercand sa imit surprinderea asistentei. Ajungem la o casuta cocheta de la capatul strazii si intru sa-mi tin promisiunea, sau poate ca promisiunile.
Ma invita in camera mare de la parter, camera care includea si bucataria si unde totul este intr-o ordine exemplara.
-- Daca tot nu mai merg la serviciu si am atat de mult timp liber... imi raspunde la remarca mea legata de ordine. Ma scuzi un moment, trebuie sa merg neaparat la baie. Asa-i in ultima vreme...
Ramas singur observ filtrul si cutia de cafea pe blatul din bucatarie. Pun cele necesare si-l pornesc, asteptand bolboroselile si pufniturile aburinde. Nu trece mult si am cu ce umple doua cesti pe care le-am gasit in corpul suspendat fix in dreptul filtrului. Ma invarteam dupa zahar cand...
-- E in dulapul din dreapta. Dar parca era vorba ca EU te servesc cu o cafea...
-- O sa se intample si asta. O lingurita sau doua?
-- Una, spune asezandu-se pe scaunul de langa masa. Am obosit si ma doare putin spatele. E greu sa te misti cu atatea kilograme suplimentare.
-- Lasa-ma sa-ti masez putin umerii, zic eu si incep fara sa astept raspunsul.
Ii feresc codita zburlita si-i ating delicat ceafa finuta. Ea lasa capul in piept gemand usor in timp ce continui atingerea facand-o mai ferma. Cobor masand muschii de deasupra claviculelor si de acolo incet pe spate. Trag usor de bretelele rochitei spre umeri, incercand sa dezvelesc mai multa piele ingrijita si asteptand totodata o urma de impotrivire. Tresari usor si respiratia i se opri o clipa dar nu spuse nimic. Acum rochita statea oprita din cadere doar de voluptatea sanilor. Mangai apasat acel spate gol pana la jumatate insistand pe linga sira spinarii. Trec de cateva ori, lin, cu varfurile degetelor abia atingand pielea si suflu usor. O vad cum tresare, se infioara si aud cum respiratia devine greoaie si sacadata. Pilea se buburuzeaza in urma atingerii si vad sfarcurile intarite cum stau sa-i sparga rochia. Nu purta sutien si imaginea era fascinanta. Peste rochie ii mangai coastele si lateralele burticii ei rotunde ajungand cu buzele la cativa milimetri de ceafa ei. Suflu usor rece si brusc cald. Tresare...
-- Cred ca si piciorusele sunt obosite...
-- Dhaaaa...
Trec in fata si ma asez pe jos punandu-i picioarele in poala la mine. Sandalele disparusera si un miros delicat de sapun fin imi atinse narile. Aha... asta-i motivul pentru care am apucat sa fac cafeaua... Ii prind laba unui picior in ambele palme si strang usor strivind delicat incheieturile degetelor si calcaiul deopotriva. Repet miscarea la celalalt picior si uncep sa-mi plimb apasat degetele mari pe toata lungimea talpii... Incepea sa tremure infiorata de brutalitatea cu care ii erau biciuite simturile, acel amestec intre gadilit, relaxare, durere si excitatie... Ii pring gambele in cate o palma si strang usor, repetat, schimband des prin salturi usoare punctele de prindere pana mai sus, aproape de genunchi. Prind iarasi cu o mana un calcai, il ridic usor pana cand talpa imi ajunge in dreptul gurii si o sarut usor pe mijlocul ei. Tresare si observ cum lupta cu tendinta de a retrage piciorul si dorinta de al tine in... |
 |
|
|
|
|
|
|
