...il vazusem, a 2 oara, vorbisem cu el. TOT NU REUSISEM sa inteleg nimic despre el. Nimic. Blank. De ce?
Am plecat spre munca, plutind parca, desi aveam niste tocuri mai mari decat casa poporului. Intre casa in care locuiam si barul asta mov,erau aproximativ 3 minute de mers pe jos, vedeam barul de pe balcon. Am parcurs astea 3 minute intr-o graba inceata, vroiam sa ajung mai repede, dar vroiam timp sa ma mai trezesc inca putin.
Am ajuns in fata barului, parca nici nu mai stiam pe unde se intra, cautam cu disperare o usa, dar treapta de ieri mi-a adus aminte rapid pe unde e intrarea. El...era acolo. Statea pe un scaun cu picioarele intinse pe un altul. Era singur. Parca nu m-a auzit intrand, iar eu, impinsa de nu stiu ce puteri de la spate, m-am dus direct langa el si l-am salutat abia dupa ce m-am asezat. Parca trezit si el dintr-un vis, mi-a raspuns:
-te-ai hotarat sa vii!
-da, am raspuns, incercand sa inteleg din vocea lui daca e incantat sau nu. Am inteles totusi ca da, doar el oprise masina pe strada cu o zi in urma. Avea nevoie de o fata, dar poate nu de mine. Poate nu ii placeam..
Din fericire, engleza lui era mai buna azi. Si spune-mi...am continuat eu incercand sa par sigura pe mine, treaba care ma facea sa fiu si mai nesigura, caci de obicei siguranta de sine e punctul meu forte. De ce acum trebuia SA INCERC SA PAR sigura pe mine?....cam cu ce ar trebui sa incep si ce ar trebui sa stiu?
-ai sa vezi, nu-i mare lucru, nu avem mult de munca azi, ca e luni.
M-am bucurat sa aud asta, insemna ca pot petrece mai mult timp cu el,speram ca azi voi intelege ceva din el. Macar o piesa sa adaug la puzzle-ul pe care nici azi nu am reusit sa il completez total. M-a chemat cu el in bar ca sa mi arate bauturi si altele de genul iar eu il urmam constincioasa ca un caine pentru oameni orbi in stadiu de dresaj. Ii inghieam cuvintele nu doar cu urechile. Imi mangaia toate simturile cand vorbea.
-sa-ti pun o bautura de incalzire, vrei?
-da...vodk...
-vodka-orange, stiu de aseara. Si din nou arma cu electrosocuri, zambetul ala al lui.
Il ascultam si il priveam cum imi punea bautura. Si-a pus si lui una,identica. Deci da, intr-adevar beam aceeasi licoare. Am iesit afara, amandoi, eu il urmam in continuare ca un prieten fidel. Ne-am asezat la masa intr-un stil de dans nou, sincron insa. Si-a aprins o tigara. Instinctiv, am facut acelasi lucru. Fuma atat de senzual...
Vorbeam despre una, alta, iar eu ma simteam atat de bine. Cuvinte curgeau natural si ma simteam ca si cum as fi revenit acasa.
Nu mai era atat de astral azi, radea mult si uitase de privirile cu colturile ochiului. Dar eu nu uitasem, si tanjeam dupa ele. Ii urmaream ochii ca o psihopata, poate-poate revad expresia aia. Dar nu, nimic.
Si au venit clienti, si i-am servit fara probleme si m-am integrat destul de repede in peisaj. Nimic special nu se intampla, incepusem sa il vad ca pe un sef, iar omul care ma innebunise cu putin timp in urma, parca era acum o vaga amintire. Munceam si prea imi statea gandul la nimic, dar cand trecea pe langa mine, valuri de energie dubioasa ma invadau. Ma curenta cu privirea, sau cand pregateam vreo bautura si intra si el in bar si ma atingea, spatiul fiind destul de ingust...
Clientii au plecat destul de repede, pe la 12 nu mai era nimeni acolo si noi stateam iar, de data asta inauntru, privind la un tv.
Alta idee ma framanta de data asta. Mirosisem mai devreme iarba, si nu stiam daca el o fumase sau vreun altul.
M-am dus sa spal paharele si cand am iesit din bucatarie, l-am vazut cum rula una. Gestul asta de a rula iarba aia verde cu tutunul ala imputit in aceeasi hartie subtire, de mainile unui barbat, ma excita intotdeauna, fara variatii, iar eu am i... |
