S-a intors dupa vreo doua saptamani (din cate imi mai aduc aminte...). Pe langa obisnuitele cosuri - deja continutul celor vechi se transformase in adancime, in largime, in acoperire - era si o cutie marisoara din lemn. Mi-a intins-o, cu o fata serioasa:
- Sora, e gata! Mihai zice ca e usor de montat si ca daca o sa aveti nevoie de... ma rog... ceva, sa spuneti!
- Bine, am sa ma uit sa vad ce si cum...
Mi-am privit fastacita unghiile, si i-am spus cu glas incet: Elvira, te rog sa nu ma judeci...
- Sa va judec?! Eh... Exact de asta am eu o grija... Am sa va las cosurile aici de data asta. Trebuie sa ma duc in oras, si nu vreau sa le car cu mine. E ok?
- Sigur, sigur!
- In rest, cum e?
Avea chef de vorba... la naiba! Mie imi venea de altele... Incepuse sa ma manance... Aveam cutia de lemn in mana. Urma sa il contorsionez, sa ma rastignesc... Arrgghhhh, trebuia sa o fac sa plece! Deja ma imaginam... vroiam sa frec... Ma miscam de pe un picior pe altul, ascultand aiurea boscoredelile Elvirei:
- ... si doar i-am spus ca avem nevoie de inca un covor, dar nuuuuu, tot cum vrea el. De aia ma si duc in oras, sa cum...
Tremuram! Imi mangaiam burta, incercand sa par atenta:
- ... are o gramada de comenzi! Asta e bine, nu? Nu depindem de altii. Pe de alta parte, ma gan...
Doamne, Elviro! Nu vezi cum fierb de pofte?! Nu auzi cum urla carnea pe mine de foame de Placere?! Chiar nu se vede?! Imi venea atat de tare incat m-as fi lasat acolo in curte, pe jos... Sa ma vada toata lumea! Nu mai conta... Nu mai conta... Nu mai conta...
- ... dar uite ce trece timpul! Vai, vai, vai! Trebuie sa plec, sora! M-am luat cu vorba, si timpul treceeeeeee!
In sfarsit...
- Elviro, sa ai grija ce faci prin oras si sa te intorci cu bine!
- Multumesc, sora! Hai, am zburat! Va descurcati cu ce v-am adus? Haideti sa va ajut sa le carati sus...
- Nu, nu, nu! Pot si singura!
PLEACAAAAAAAAA!
- Ok, bine... Atunci chiar ca am zburat!
Gone, finally!
+++
Nici nu mai stiu cum am carat toate sus. Cred ca lasasem dara pe unde trecusem, de la cat de uda eram. Inghitisem in sec 2 litri de bale. Nu m-am mai sinchisit sa aranjez continutul cosurilor. Le-am deschis, sa pot inhala aromele din ele, si m-am concentrat pe cutie... Am deschis-o tremurand ca varga. Era plina de tije din fier, roti, suruburi, atent unse. Stralucitoare. Inoxidabile. Unde mai vazusem asta... Printre ele, ceea ce parea a fi o pula din silicon. Am scos-o afara si m-am indreptat spre geam.
Ma holbam tampa la forma din mana mea, nevenindu-mi sa cred. O invarteam pe toate partile, o cantaream, incercam sa nu o inteleg. Nu facusem nimic impotriva regulelor: alt trup... right? Nu era nici un alt trup in viata mea. Pula aia nu avea trup in jurul ei. Doar tije, tevi, roti. Stralucitoare. Nemuritoare. Pure. Angelice. Feciorelnice... Ca mine.
La cele trei elemente, se mai adaugase asadar unul. Sarise peste numarul patru, asa ca devenise "the fifth element". Or smth. Nu apartinea insa nimanui decat mie. Nu era lemn, nu era lespede, nu era inox. Era ceva ce nu sa gasea decat in lumea mea, o lume pe care nu o imparteam cu nimeni.
+++
Elvira avusese dreptate: montarea a fost foarte usoara, chiar si pentru cineva cu mintea incetosata, ca mine. Intreaga masinarie arata ca o chestie de prin ceva manuscrise medievale. Dificil de definit. Nu era grea, asa ca o puteam muta unde vroiam. Motorasul era foarte silentios... Facea un zgomot prelung, ca de o perdea grea, din catifea, umflata de vant: ...vummmm... Gasisem intr-unul din cosuri o cutiuta cu vaselina, sa ung mecanismul cand o trebui... Sa ung... Sa ung... M-as fi uns pe mine... Poftele care ma facusera sa fierb in curte m-au izbit din nou, de data asta si mai puternic. Nemilos. Acum nu mai aveam de ce sa le rezist...
+++
Deja se lasase noaptea: afara, inauntru, peste ea insasi. M-am dezbracat, am asezat masinaria pe patul tare, si m-am cracanat in fata ei. Ce ciudat, cat de ciudat: "masina" era la feminin... M-am cracanat in fata ei...
Imi pregatisem o movila de mancare chiar langa mine, sa ma pot imbuiba in timp ce... In timp ce... Si am apasat butonul de pornire! Am urlat! Nu tipat, nu strigat, nu scancit, nu grohait. Urlet. Cred ca m-am si pisat pe mine. Pe pat, pe ea, ce conta...
M-am ridicat in capul oaselor sa o vad cum ma fute. Imi curgeau resuri nemestecate de mancare din gura, scoteam tot felul de sunete dracesti, imi tiuiau urechile. Mormintele se oprisera si ele. Devenisem nemuritoare! Mi-am bagat un deget in buric, sa ma fut si acolo. Nu mai stiam ce e cu mine...
M-am lasat pe spate, in fata ochilor avand doar muntele burtii raspline, crapate.
- Umpleti-maaaaaaaaaaaaaa!, am zbierat in minte - sau nu, nu mai stiu...
Daca pana atunci mintea imi mai inregistrase realitatea in care ma aflam, incepand cu acel moment totul ... |
