Pasind usor cu talpile reci pe scari, Mina o purta din ce in ce mai greu pe Izabel in brate. Nu era de vina greutatea aproape inexistenta a acesteia ci scarile care aproape nu se mai terminau. Dorea sa ajunga cat mai repede unde vroia.
Cu o mana ii strangea corpul care era aproape agatat de al ei iar cu cealalta o mangaia usor pe parul acela mai auriu ca spicele de grau.
Pasind pe ultima treapta a scarilor, Mina rasufla usurata si se indreapta spre usa unei camere. O mangaie inca o data pe crestetul capului ,
lasand palma sa curga usor prin par, si apasa imediat pe clanta veche si ruginita a usii de lemn.
Ochii ii erau atintiti catre patul imens din fier, acoperit cu o saltea veche, ciuruita de molii si cateva paturi vechi dintr-un material nu prea placut la atingere, imbibate de praf si insecte moarte.
Se apropie de pat si o lasa din brate, asezand-o in pat cu miscari gentile, ii aseaza capul mic si blond pe o patura, iar cu celelalte doua o inveleste,
incercand sa mai taie din frigul ametitor din camera.
Mina, desi o fiinta aparent sensibila, gentila si lipsita de orice trasatura diabolica , e o intruchipare ce impletea in acelasi trup doua zeite, o zeita ce dezvaluie o frumusete care se perfectiona pe zi ce trece tocmai prin propiile defecte si o alta zeita, una diabolica ce aduce dupa sine
o cruzime si inteligenta inumana, plina de barbaritate si ferocitate, ce se foloseste de toate acestea pentru a-si atinge toate scopurile si atinge satisfactia exceptionala a tuturor dorintelor ei. In schimb Izabel e o biata supravietuitoare a acestei lumi cumplite, ce fusese atrasa de aparitia Minei in viata ei, si vrajita de aceasta.
Inainte ca Izabel sa se trezeasca, Mina se opri in fata unui dulap imens din lemn, cu doua usi in fata, decorate cu aripi de fluturi faurite dintr-un fier negru, care aproape ruginise, puse degetele pe manerele usilor si incepu sa traga usor de ele, avand grija sa nu faca zgomot evitand astfel un scartait deranjant pentru somnul Izabelei.Deschise o usa, si incepu sa impinga rapid cateva rochii ce erau agatate inauntru.
Alesese o rochie veche, neagra ,subtire si lunga care era usor sfasiata si botita. Se dezbraca de acea mantie urata si murdara ce ii ascundea trupul superb si alb ca laptele si se imbraca in rochia aleasa. Parul negru rosiatic ii mangaia spatele si umerii, iar corpul prinsese contur in rochia neagra ce statea fixata perfect pe formele ei nu foarte definite. Sanii erau mari cat sa incapa intr-o palma, iar sfarcurile mici si intarite ce aproape vroiau sa iasa din rochie.
Se intorsese cu fata.in dreptul unei oglinzi impaienjenite si acoperita de praf, incerca sa se priveasca,insa in zadar, abia putea sa zareasca silueta ei in aceasta, asa ca o atinsese usor cu degetele pentru a pipai si simti mai intai stratul gros de praf amestecat cu paienjenis apoi incepu sa stearga oglinda cu palma indeajuns sa se poata privi.
In timp ce se admira si isi scutura rochia de praf in fata oglinzii, o voce firava si rece se auzi:
-Mina, unde suntem?
Mina nici bine nu auzi vocea ei si imediat facu pasi spre patul acesteia. Se opri la marginea patului, in fata lui Izabel, cu dorinta sa se lase privita in intregime de catre ea.
Pentru Mina, Izabel era o provocare destul de incitanta. Avusese destule victime, insa nici una din cele din trecut nu se putea compara cu Izabel si inocenta acesteia. Era mai mare provocarea si la fel si satisfactia daca avea sa reuseasca sa o ademenasca si sa fie a ei.
Urca cu picioarele in pat, alaturi de ea, isi trase rochia mai sus de genunchi si ii sopti:
-Esti in casa mea.
Izabel, mirata la spusele acesteia, deschise ochii larg si incepu sa priveasca haotic in camera Minei, care arata mai mult ca o scorbura peticita cu lemn vechi.Isi umezi buzele in speranta sa rosteasca ceva, insa inainte sa apuce sa le desfaca, Mina se napusti asupra lor, mangaindu-le usor
cu limba si apoi sarutandu-le. Se ridica usor,dar nu prea departe, si cu un deget ii atinsese buza inferioara pe centru, lasandu-i de inteles sa nu mai rosteasca nimic si se apropie din nou de ea cu un zambet diabolic si in acelasi timp inocent pe buze.
Se baga in paturile in care Izabel dormise tot acest timp,si le trase asupra lor. Corpul Minei deja era deja lipit de cel al Izabelei iar frigul din camera incepu sa dispara incet incet. Mainile ei se plimbau usor pe sanii lui Izabel si cu limba se juca pe gatul ei formand cerculete mici
pana ajungea la lobul urechilor ce era supt apoi de buzele fierbinti alei Minei. Starea de ameteala a lui Izabel o facu sa fie si dezorientata, incapabila sa poata sa rosti ceva sau sa respinga atingerile Minei iar palmele ei deja erau in jurul Minei, atingandu-i spatele cu mangaieri tremurate.
Chipul Minei radia de fericire ,ascuns in acele paturi si in acea caldura creata de respiratia si trupurile lor. Era clar ca satisfactia incepea sa creasca cu cat Izabel ceda mai mult. Fara sa se mai stapaneasca, cu o miscare brusca din palme ii rupse rochia lui Izabel , dezvaluind astfel
sanii ei superbi si sfarcurile rozalii si excitate. Continua sa ii maseze sanii dar acum privindu-i in acelasi timp, si cu limba cobori din ce in ce
mai mult pana gura ii ajunsese in dreptul sfarcurilor. II stranse usor intre dinti, urmand apoi sa fie muscati din ce in ce mai tare pana Izabal scoatea gemete de placere si de o usoara durere.
Palmele ei coborasera din ce in ce mai jos pana cand dadu se fructul dulce al Izabelei. O pizda ce striga dupa placere si desfrau.
Buzele erau si ele langa degetele ce se plimbau in jurul acesteia. Mina era acaparata de frumusetea acelei pizde fierbinti si se lasa dusa de val si de dorinta limbei sale ce dorea sa guste din sucul acelui fruct.
Fara sa se gandeasca prea mul... |
Memoriile Minei- Contopire I
