Din ziua aceea m-am gandit des la strania intalnire pe care am avut-o cu fata roscata cu ochii mari, pe care am lasat-o pe un trotuar al Iasului cu bratele deschise intr-un gest pe care imi era destul de greu sa il interpretez, dar a carui profunzime puteam sa o banui.
Daca o melodie putea aclansa toate acele sentimente pe care ea sa le canalizeze ulterior catre o persoana total necunoscuta pe care sa o asimileze iubirii sale pierdute, imi era greu sa inteleg, dar in strafundul sufletului meu intelegeam. Intelegeam pentru ca si eu traiam unele amintiri prin prisma unor melodii care imi treazeau amintiri frumoase care imi faceau parul sa se ridice pe maini si sa simt furnicaturi in degete.
Intelegeam ca viata ei nu era tocmai roz, ca mijloacele materiale lipseau uneori si ca Dana avea un amestec de puritate si erotism care nu se excludeau reciproc ci formau un amalgam delicios pentru cine ajungea sa il guste. Eu il intrezarisem cateva clipe in ochii ei, nu atunci cand imi daruise momentul de placere ci atunci cand spusese ca ii pare rau ca este bolnava si ca nu poate sa se daruiasca asa cum ar fi vrut. Nu stiu daca toate aceste ganduri si sentimente ar mai fi existat in mine daca nu ar fi avut cistita si as fi facut sex cu ea acolo, undeva pe marginea drumului plin de gropi. As fi perceput-o ca pe o mica aventura cu o tarancuta dornica de sex pentru ca si-a amintit de o melodie pe care si-a pierdut virginitatea si pe care a trait o experianta intensa. Punct.
Dar nu a fost asa. Sa nu intelegeti gresit si sa spuneti ca m-am indragostit de ea. Nu. Dar mi-ar fi placut sa o revad. Daca as fi revazut-o nu stiu daca intensitatea momentului de atunci ar mai fi facut-o sa mearga pana la capat.
Dupa un timp am lasat la o parte filozofiile despre Dana si amintirea ei a inceput sa se stearga usor, cu fiecare drum pe care il mai faceam pe acea sosea, pe care intalneam numai gropile...
Pana intr-o zi de vara cand plecasem din Iasi pe o caldura sufocanta. Era apre seara, pe la 8 si caldura zilei plutea inca in aer facandu-l greu si irespirabil. M-am bucurat de aerul contitionat al masinii si de un CD cu muzica rock buna pe drumul pe care il facusem de atatea ori.
Opresc la un moment dat pe marginea drumului sa ma dezmortesc, cand ma depaseste un microbuz crare scotea un fum infernal Era plin ochi cu navetisti, inghesuiti ca sardelele. Microbuzul trece, eu tusesc, las fumul sa se risipeasca si demarez.
Dupa cateva sute de metri, dupa o curba, il vad oprit. Soferul contempla scarpinandu-se in cap roata din fata stanga cere era pe janta. Pana. Nasol. Franez si eu caci din fata veneau cateva utilaje agricole lente si late si nu aveam timp si loc sa depasesc. Opresc cuminte in spatele microbuzului din care coborau pasagerii indemnati de sofer care scosese deja cricul si se chinuia la manivela cu suruburile rotii. O baba, apoi o alta, doi barbati, o femeie cu un copil in brate si ... Dana! Surpriza a fost totala caci nu ma asteptam deloc. Ea nu ma vede ci cauta din priviri un loc umbros. O baba mai surda traverseaza fara sa ia in seama tractoarele care veneau...
-Mamaie fii atenta!
Frana, injuraturile de rigoare ale tractoristului si blestemele babei la adresa lui. Pasagerii radeau in hohote si eu la fel.
-Nu e frumos sa radeti de o biata baba surda gata sa fie calcata de tractor, domnu’! aud in spatele meu o voce. Ma intorc prin fereastra deschisa si dau cu ochii de pistruii Danei pe care soarele verii ii accentuase parca si mai mult.
-Nu zau! Dar tu de ce razi? Intreb eu printre hohote.
-Pai rad de situatie, nu de baba!
-Da, da, si marmota impaturea ciocolata in staniol...
Rasul ei cristalin a rasunat si mai tare prin arsita facand cativa pasageri sa se uite spre masina. Am coborat putin incurcat caci nu stiam cum sa reactionez.
-Buna, Dana!
-Buna, Costin! Nu te-am mai vazut de mult!
-Cred ca am avut drumurile tot in contratimp...
-Nu conteaza, ma bucur ca te vad!
-Si eu, Dana!
M-a privit lung, cu ochii usor mijiti in lumina soarelui care cobora rosu spre apus. I-am intors privirea si atunci a facut o pirueta facand ca rochita pe care o purta sa se departeze usor de ea.
-Tot eu sunt...
-Asta vad, te-ai si bronzat...
-Am fost la Iasi la Purcica cu colegele, inca de cand a dat caldura.
-Mergi acasa?
-Da, gata am terminat cu scoala, am luat vacanta.
-Pai nu e cam tarziu pentru vacanta, e deja aproape august?
-Da, am ramas in Iasi, m-am angajat la o terasa si am mai facut un ban. Am plecat pentru ca patronul era un porc si nu platea la timp si cat trebuia. Mi-am scos niste bani si acum ma intorc acasa.
Chiar atunci soferul microbuzului tranti cateva injuraturi zdravene, luand la rost tot neamul de la maimuta incoace, al celui care stransese asa de constiincios piulitele rotii pe care el nu putea sa la mai desfaca.
-Oameni buni, n-am se fasi. Is stransi al dracului di tari si pi caldura asta... Ma duc asa cu masina pana in satul di colo poate oi gasi ajutor si p-orma vin si va ieu. Stati aisea la umbri.
Murmure, vociferari si injuraturi. Microbuzul pleaca leopaind din cauciucul beteag.
Ma intorc spre Dana.
-Vrei sa te duc eu pana la...
-Da. Aoleu am uitat bagajul in microbuz. Urcam repede si plaecam dupa el. Il claxonez, opreste, Dana isi ia geanta si urca in masina.
-Nu mai stiu de unde esti, am zis eu putin incurcat.
-Sarata, iti arat eu unde sa opresti. De la sosea nu mai sunt decat vreo cativa kilometri pe scuratura. Acolo ma lasa si microbuzul. Mai departe nu merge pentru ca e drumul rau.
-E mare Sarata?
-Mare? Un satuc de vreo cate va sute, hai cel mult o mie de oameni.
Atunci am remarcat pentru prima data ca Dana vorbea curat, fara accent moldovenesc. Ciudat la o fata crescuta la tara!
-Auzi, uite sunt putin curios, de ce nu vorbesti cu accent?
-Uai, uiti sei! Io pot sa vorbiesc si cu acsient, daca vrei mataluta, da di cand merg la scoala la Iesi, gazdili la cari sed m-au invatat sa graiesc ca la tilivizor, a zis pe nerasuflate moldoveanca mea.
In fata unui aseamenea debit verbal si a unui asemenea accent am ramas mut, mai ales ca eu nu vorbesc cu accent pentru ca nu sunt din Moldova.
-Vai de viata mea, dar vorbesti mai ceva decat Coana Chirita.
-Costin, la cate Chirite sunt in sat eu vorbesc... parfum.
Am ras amandoi.
-Cum vine treaba asta cu vorbitul cu si fara accent cu gazdele ca nu inteleg...
-Gazda mea a fost profesoara de romana si intr-o zi a venit in vizita la ea un nepot de la bucuresti, om finut, cam cu fite. Eu stateam de vorba cu ea cand a venit sl, am vrut sa ma scuz sa plec sa ii las numai pe ei, dar el a insistat sa raman pana cand am inceput sa vorbesc un pic mai mult.
-Inteleg ca vorbeai cu accent...
-Da! Cred ca nu i-a placut accentul caci de atunci gazda ma lua cand putea si imi dadea lectii de romana, bune maniere si alte asemenea.
-Parca erai ca pe vremuri la pension.
-Asa a zis si ea, zicea ca asa ii sta bine unei domnisoare. Din clasa a IX- a am tot luat lectii si tu sesizezi tocmai acum ca nu am accent. Inseamna ca am invatat bine lectiile, incheie ea razand.
-Si cum ramane cu vorbele mai „deosebite „ in anumite momente, i-am facut eu cu ochiul?
-Mmm, atunci cand vrei sa faci... sex, cuvintele care sunt prea ocolite inhiba. Unui barbat daca ii spui „hai sa facem dragoste” se uita cam ciudat la tine, dar daca ii spui ca vrei sa ti-o pui, sa te futi sau altele pe aceiasi tema, se lumineaza imediat la fata si e gata de actiune. Pe de alta parte cuvintele mai porcoase excita. Dar asta depinde si de persoana.
Am ramas surprins in fata unui asemenea rationament, care mie mi se parea logic.
-Da ai dreptate, Dana!
-Nu e asa? zambi ea dandu-si o suvita de par din ochi cu un gest gratios.
Era ceva special cu fata asta, ceva din comportamentul ei, din felul in care vorbea si gandea. Nu ai fi zis ca era o fata de la tara dintr-un catun uitat cine stie de pe unde, ci o domnisoara crescuta la oras intr-un mediu informational bogat, care facea fata unei conversatii mai stilate nu numai raspunzand la intamplare cu da si nu. Era ceva.
-Ti se pare ca vorbesc si ma comport altfel decat o fata de la tara, nu e asa?
Luat prin surprindere, m-am balbait incercand sa o potrivesc ca sa nu se simta jignita, dar ea a ras senina si mi-a zis:
-Felul in care m-ai privit acum si chiar prima data cand ne-am intalnit este pentru mine un compliment. Sa vii de unde vin eu si sa se creada despre tine ca vii de la oras este o performanta, fara modestie. Mai ales ca de abia am implinit majoratul.
-Aaa, felicitari, la muti ani!
-Uite, dupa curba aia intri pe drumeag la stanga, am ajuns.
Conversatia decursese absolut firesc, timpul si kilometrii trecusera in zbor si trabuia sa ne despartim si parca nu vroiam. Franez, opresc in locul de unde o luasem data trecuta.
Ea coboara, surade si imi spune:
-De aici mai este de mers cam jumatate de ora si sunt acasa.
A deschis usa si a dat sa coboare. In acel moment mana mea a pornit parca cu o vointa proprie si i s-a asezat pe umatul acoperit doar de o breteluta subtirica. M-a incercat o dorinta nebuna sa o rasucesc pe deget, sa o strang si sa o slabesc, ca apoi sa o dau jos si sa o sarut pe umarul ramas gol.
Ochii ei mari s-au intors catre mine rostind o intrebare fara cuvinte.
-Cat de rau este drumul, am intrebat eu ezitand o clipa?
-De ce, zambi ea?
-Uite soarele aproape a apus si va fi intuneric in curand, as vrea sa te duc cu masina, daca pot.
-Crezi ca mi-e frica?
-Nu cred, ai facut drumul asta de multe ori si il stii bine, dar...
Ochii ei se proptira intr-ai mei.
-„ De ce” i-am sustinut eu privirea?
A incuviintat inchizand usor ochii.
-Pentru ca vreau sa mai petrec cateva momente cu tine!
-Cu o fata de la tara, supralicita ea?
-Da, cu fata de la tara care continua sa ma fascineze cu cat stau de vorba mai mult cu ea.
-Vrei sa stam de vorba?
-Vreau sa mai stau cu tine, doar atat.
Caldura ultimelor raze de soare patrundea in masina in valuri prin usa deschisa. Deja aparusera cateva broboane de sudoare pe fruntea ei.
-Si mie imi place sa vorbesc cu tine, dar sa stii ca pentru a reinnoda firul de unde l-am lasat data trecuta, mai trebuie ceva... Nu sunt o curva care sa sara pe un barbat pentru orice. Tu imi placi mult, ti-am mai spus-o dar daca acum ai vrea sa ma futi, nu cred ca as putea sa imi intru in rol. Data trecuta ai aprins in mine ceva... o scanteie cu o melodie. Daca vrei mai mult decat o plimbare de o jumatate de ora trebuie sa ma aprinzi iarasi... intelegi?
-Inteleg. Tare as vrea sa ti-o pun acum dar dupa cum ai zis si tu... O sa merg cu masina cat se poate, apoi o sa te insotesc pe jos... si poate...
-Bine, a zis si ea incuviintand, dar cu masina nu merge decat cel mult o suta de metri.
Asa a fost. In drum se cascau niste imense urme de tractor in noroiul uscat demult de caldura verii. Imi trebuia un monster-truck sa trec. Asa ca am tras masina sub un copac si am coborat amandoi. I-am luat geanta din portbagaj si am saltat-o pe umar. Era usurica. Ea si-a pus rucsacelul de imitatie de piele in spate si am plecat.
Am mers in liniste cateva sute de metri. In dreapta era un teren cultivat marginit de o mica liziera iar in stanga se intindea o padurice ce cobora lin intr-o vale. Soarele cobarase jumatate dincolo de orizont poleind padurea intr-un rosu sangeriu.
-Dincolo de paduricea asta este Sarata. Drumul ocoleste mult pana ajunge in sat, dar prin padure ajungi in jumatare de ora, facu Dana pe ghidul.
-Si pe unde intri in padure caci nu vad nici o poteca sau drum? Nu erau decat tufisuri si boscheti marginind ceea ce odata, demult fusese santul de la marginea drumului, acum napadit de vegetatie.
-O sa vezi imediat... auzi, Costin, tu chiar vrei sa mergi cu mine pana in sat?
-Da, e vreo problema?
-Nu... dar nu vreau sa ma vada oamenii din sat insotita de un barbat necunoscut. Si asa imi ies unele vorbe ca sunt mai liberala, dar... nu te superi, nu? Sunt oameni de la tara si stii si tu cum sunt. Gura satului...
-Da asa este, nu face nimic, ma intorc de la marginea satului, nu te vede nimeni. Am un bun simt de orientare am o lanterna mica de buzunar si fac fata unui drum prin padure. Dupa cate vad nu e prea deasa.
-Sigur vrei sa mergi? Daca sunt iele in padure? a ras Dana.
-Pai eu sunt curios din fire si nu am vazut nici una pana acum. O sa imi astup urechile sa nu le aud cantecul si gata, facui eu pe viteazul.
Dana a zambit. Eu ma tot uitam cum apune soarele inrosind un petic de nor si varfurile.
-Pe aici!
Am intrat in padure pe o potecuta firava, abia zarita in iarba. Cate un petic de cer printre ramurile copacilor, de altfel nu prea desi creau o atmosfera usor fantastica. Coboram usor serpuind printre trunchiurile din ce in ce mai negre. Liniste, pace, doar cate un greiere spergea tacerea noptii care se lasa ca un val negru. Imi veneau in minte versurile unei poezii auzite de mine pentru prima data pe o caseta cu Cenaclul Flacara – „Mistretul cu colti de argint”. Intr-o doara, am inceput:
„Un print din Levant, indragind vanatoarea...”, dar nu am mai continuat caci mana Danei o stranse repede si tare pe a mea, se opri si un icnet sugrumat se rostogoli printre copaci.
„Prin inima neagra de codru trecea...” continua fata pe nerasuflate.
Primul lucru care imi trecu prin cap in clipa aia a fost ca cineva a futut-o pe versurile alea, la fel ca pe melodia de la Creed. Nu am spus nimi si am continuat, recitand fiecare cate un vers, pana la final.
Dana ma stranse tare de mana, apoi ma imbratisa cu o caldura de care am fost surprins, para imbratisa un frate.
-Costin, esti cel mai deosebit barbat pe care il cunosc!
-De ce tocmai eu?
-Ai un har, citesti gandurile...
-Nu citesc nimic...
-Ba da. Aste e poezia pe care mi-o recita fratele meu cand eram mica si mergeam noaptea prin padure spre casa. Mie imi era teama de animale, iar el incerca sa ma sperie cu versurile astea. Numai ca mie imi placeau, ma linisteau, ciudat, dar asa era. Imi imaginam printul, mistretul si servitorul ca intr-un caleidoscop, ma pierdeam in imaginatie si uitam de frica.
-Iar ti-am trezit amintiri?
-Si inca ce amintiri. Ma gandeam la versurile astea chiar acum.
-Dar e doar o poezie, nimic altecva.
-Ba este mai mult, este o reintoarcere in trecut, tot noaptea, eu o fetita naiva cu o imaginatie prea bogata, starnita de o poveste fantastica.
Am clatinat din cap a intelegere pornind mai departe. Atunci Dana m-a oprit.
-Stai putin. Vino dupa mine.
Iesi de pe poteca printre copaci si se afunda in padurea care devenea mai deasa in acea parte. Dupa cateva minute de mers am dat cu ochii de o poiana scaldata din plin de lumina lunii si a stelelor. Era feeric.
-Iti place?
Am dat din cap mut.
-Este poiana ielelor, asa ii zicem noi.
-Sunt iele pe aici?
-Numai daca vrei...
Atunci nu am mai rezistat, m-am aplecat usor spre ea si am sarutat-o direct pe gura, cu o limba flamanda. Mi-a raspuns imediat si ne-am sarutat cu foc cateva clipe lungi.
-Da, vreau sa fie iele, sau macar una...
-Atunci voi fi o... iala. Am izbucnit amandoi in ras.
S-a departat usor de mine, eu am lasat geanta jos in iarba si m-am asezat. A inceput sa danseze usor in jurul meu, fluturandu-si rochia de vara si aratandu-mi picioarele frumosae si lungi. Nu puteam decat sa ghicesc linia copapselor cu pielea bronzata, aramie, dar asta era si mai incitant. Incet, a inceput sa stranga cercul in jurul meu pana a ajuns chiar in fata mea, la cativa centimetri de mine. A inceput sa-si unduiasca corpul, asa cum fac dansatoarele la bara de striptease ridicandu-si usor rochia pana peste genunchi, plimbandu-si palmele pe sani si pe umeri.
Mainile mele au pornit usor de la genunchi in sus mangaindu-i coapsele pana la solduri, sus jos si iar sus, bucurandu-ma de pielea pe care o simteam in palma. Am intins mainile mangaindu-i fesele pe care le bomba cat putea, apoi am trecut la talie impreunandu-mi mainile pe abdomenul ei plat. M-am jucat cu un deget in buric, apoi jos incet de tot, peste elasticul chilotilor, peste munte, direct intre coapse. Ii simteam labiile prin chilot, vroiam sa ma napustesc intre ele, dar un gand ciudat ma facu sa cobor pe coapse, chiar acolo unde se termina chilotelul. Ma jucam cu marginea lui, mangaind-o in sus si in jos pe interiorul coapselor, trecandu-mi din cand in cand mana peaste pizda ei pe care o ghiceam sub chilot.
Am dat sa urc iarasi spre fund, dar un geamat ma facu sa ma opresc.
-Nu, nu te opri, ramai si mangaie-ma pe pizda, te rog.
I-am pus o palma pe muntele lui Venus si am intrebat-o:
-Ce vrei de la mine, ialo? Eu sunt un biet om subjugat de tine si nu stiu ce sa fac, spune-mi.
-Vreau sa ma freci pe pizda...
I-am cuprins interiorul coapselor in maini, ea mi-a pus rochia un cap si am inceput. Pe labii, inainte inapoi intr-un dute-vino asimetric dreapta stanga, apoi cerc pe clitorisul pe care il simteam prin chilot si de la capat.
Dana, iala mea dadea sa se aseze in iarba, dar nu am lasat-o. M-am apropiat si i-am sarutat chilotul ud fleasca, i-am gustat sucul storcand intre dinti bumbacul.
-Asa, nu te opri.
Nu m-am oprit. Am lins-o prin chilot pana i-am indesat chilotul in pizda lasandu-i libere buzele carnoase pe care le am luat intre dinti, si le-am sarutat. Sucul venea in valuri, nestavilite, avea un gust dulce acrisor si un usor iz de transpiratie. I-am dat chilotul la o parte si mi-am infundat limba in vaginul ei cat am putut de mult. I-am simtit fiecare pliu si fiecare picatura, nu am lasat nici un milimetru nelins si neexplorat. Apoi am trecut la clitoris. L-am lins de jur imprejur, avand mare grija sa nu il ating pe varf.
Dana gemea departandu-si picioarele si masandu-si sanii care erau acum la vedere, doua fructe mari cu codita neagra si scurta.
-Vreau sa ma intind in iarba, nu mai pot, te rog.
-Nu am mai auzit o iala sa se roage de cel vrajit, dar fie...
-Nu sunt deloc o iala, sunt doar eu, Dana, si vreau sa ma fut sa nu mai stiu de mine.
Se lasa pe spate in iarba cu rochia ridicata si picioarele larg desfacute.
-Unde ramasesem? am intrebat eu luandu-i clitorisul in varful limbii.
-Aaaaaa! Acolo. Nu te opri, linge-mi lindicul ca nu mai pot...
L-am luat pe varful limbii si l-am plimbat in toate partile, l-am frecat pe varf si la baza. I-am pus un deget exact la intrarea invagin si am inceput sa fac rotocolale cu el fara a intra mai mult de un centimetru. Ii lingeam clitorisul si ii frecam peretii vaginului exact la intrare de parca as fi vrut sa il largesc. Gemea si se cabra pe spate oferindu-mi o imagine splendida a... |
Padurea cu iele (continuare With arms wide open)
