Mi-e ingrozitor de foame....
___
Ni se spune ca rolurile pe care le jucam in viata sunt foarte importante, fundamentale. Incepem sa le invatam de cand ne nastem. Prima lectie e: “Sa recunoastem”. Ne recunoastem ca baietei sau ca fetite. Ca si cum lucrul asta a fost dintotdeauna acolo. Chiar dinainte de a ne naste. Era acolo, iar noi trebuie sa fim OK cu asta. Odata recunoscuti ca atare, urmeaza (obligatoriu) sa ne jucam rolul pana la sfarsitul vietii. Fara dreptul de a gresi, de a calca stramb, de a uita cine suntem. Si cu cine trebuie sa fim… In consecinta, baietii cu fetele, si invers. Nu altfel! Altfelul arata ca ai fost un idiot care nu si-a invatat bine lectia! Nu poti fi ca fata cu o fata. Ca baiat cu un baiat. Ce dracu… Ai trait 20, 30 de ani degeaba fara a fi in stare sa-ti inveti rolul?! Ce cretina poti fi…
+++
Ai mei au tot incercat sa ma convinga ca tot ceea ce faceam se datora refuzului meu de a-mi invata rolul. Eu eram vinovata, evident. Eu. Eram tunsa scurt si purtam pantaloni cu bretele. Pffff, wrong!
- Treci inapoi in culise si schimba-ti hainele cu altele adecvate rolului, handicapat-o!
- De ce?!
- Pentru ca asa-i normal!
Normal, asa era normal. Natural. Strangeam din dinti si ma aplecam sa ma leg la sireturi. Simteam cum imi ia foc fundul de la privirile normale ale masculilor. Ei aveau voie, eu nu. Nu puteam sa fac ce fac ei. Nu in public, nu pe scena. Eram imediat taxata: curva, lesba, needucata etc. In singuratate era mai OK. Ma puteam uita la filme porno si ma puteam masturba cat vroiam de mult – fara insa sa o spun in gura mare, asa cum o puteau face baietii intre ei. Mandri.
- De ce?!
- Pentru ca asa-i normal!
+++
Dar nu ma uitam nici la filme porno si nici nu ma masturbam – atat cat as fi vrut eu de mult. Cand eram singura imi muscam pumnii de ciuda si ma taiam pe coapse de frustrare. Incercasem sa ma uit la ceva clipuri presupus erotice, dar am ramas cu un gust amar in gura… Credeam ca acolo oamenii sunt liberi. Erau pe dracu. Tot o scena era si acolo, iar ei tot actori erau. Iar cand am realizat ca scena era everywhere am intrat in panica. Si m-am gandit ca singurul mod de a scapa era sa devin eu insumi una. O scena.
+++
Cat de mult trebuie sa exersam pentru a ne simti bine in rolul pe care il jucam? Ma apropiam de 30 de ani si nici ca reuseam. Dimpotriva, devenea din ce in ce mai rau. Poate ca pana la urma ai mei aveau dreptate: eu eram vinovata. Realizasem in timp cat de mult imi place sa fiu umilita. Batjocorita. Cand vroiam sa ma simt si mai rau decat deja ma simteam, ma priveam, goala, in oglinda mare din hol. Si in gura incepea sa-mi ploua cu amar. Ce bine… L-am intalnit cand ma hotarasem sa-mi joc, cat de bine puteam, rolul. Macar o data.
+++
Laur nu era o persoana glumeata. Iar cand radea, o facea fara zgomot. Mai mult suiera. Ca un sarpe. Ca Sarpele din Paradis. Eu eram Eva cea lacoma, iar el ma regasise. In loc de fruct, imi dadea acum carne. Multa. Imi placea sa numesc orice as fi mancat, “borhot”. Cuvantul imi dadea asa… o senzatie de murdarie si de abundenta semi-lichida. Una care aluneca usor pe gat. Pana in stomacul plin de foc. Cand simteam ca nu mai pot, ii sopteam la ureche ca vreau borhot. Iar el se ridica si pleca. Pa! Iar eu turbam. Dar nu vroiam sa-mi abandonez rolul. De ce? Pentru ca asa era normal.
+++
Din cauza placerilor in voia carora ma lasam din ce in ce mai des ma obisnuisem sa port pantaloni cu elastic la talie si, doar la ocazii mai “business”, fusta. Rochie…nope. Sau… aproape nope. Caci acum imi jucam rolul si trebuia sa tin cont de opinia Sarpelui. Iar el vroia rochie. Lunga.
+++
So wrong. So wrong…
Ma simteam ca un gandac care, vazand umbra care il acopera de soare, se bucura. Dar umbra era a unei talpi… Ma simteam din ce in ce mai stransa, mai apasata. Strivita. Dar NU puteam spune NU. Laur era talpa care ma strivea, iar eu tipam de placere.
Vreau borhot… Vreau enorm de mult borhot...
+++
Facuseram un pact: sa-l fut dupa 24 de ore de nemancare. Dupa aceea, voi fi libera. Dupa aceea teatrul se va desfinta, se va demola, va fi relocat. Urma sa dispara. De ce asa?! Pentru ca asa-i normal!
+++
Barbati care fut femei. Nu invers. Sau daca da, tine de domeniul patologicului. A nebuniei: “Nevasta-mea… Ce ma mai fute la cap!” Laur vroia sa-l fut, lucru care ne scotea din start din teritoriile incercuite cu sarma ghimpata ale normalitatii. Ne baga in altele, drept. Eh… nu se rasturnase nici o ordine, in fond. Nu eram, in sfarsit, femeia care-si fute barbatul. Literally. Nope… Fiind sclava, trebuia sa ma supun ordinelor lui Laur. El era cel care vroia asta, iar eu ascultam. Ironic, nu?
+++
In abtinere poate exista enorm de mult erotism. Dupa 24 de ore de post negru urma sa vad ce se intampla. Intre timp trebuia sa plec de acasa, unde ramanea doar el. Era problema mea unde urma sa trag noaptea. Sa stau pe strazi sau in ceva hotel. Trebuia sa fiu singura, sa simt cum imi ard maruntaiele si carnea de pofte. Cum incep sa ma mint, senina, ca totul va trece atat de repede. 24h… pfff… Nici nu stii cand se scurg. Se scurg… ca borhotul. Se scurg… Mmmmhhhhh…
Nu stiam ce sa fac.
+++
Cea mai ingrozitoare cusca este cea fara pereti, fara lanturi. Iti da senzatia, falsa, dar totala, de libertate. Asa era orasul pentru mine. Cred... |
