Mi-am dat jos tricoul, infiorandu-ma. Ahhhh… Suieram si eu acum ca un sarpe, Eva fiindu-mi propriul trup. Am inceput sa-mi masez ceafa. Nu tineam ochii inchisi ca imediat imi aparea in fata lor… Am coborat pe burta si solduri. De ce nu era el acolo, sa ma framante?! Mi-am umezit un deget si mi l-am bagat in buric… Hhhhh, ce-mi placea acolo… Am inceput sa-l misc incet, incercand sa nu ma gandesc la nimic. Vid. Mana din fusta isi facea loc, de una singura, spre pizda. Mda… de una singura. Creierul nu era acasa, era ocupat cu alte lucruri – despre care nu vroiam sa stiu nimic pana maine. Cat mai era oare? Ceasul din camera mai exista cand nu il vedeam?
Nu se auzea decat Eva.
+++
M-am dat jos tot de pe mine, ramanand goala. Doar cu pielea. Imi placea enorm sa mananc goala. Fara haine care sa ma straga, care sa-mi spuna: gata! Sa simt pielea cum se intinde… Acum eram goala, dar nu in fata unei mese pline de borhot aburind, ci a unui dus. Sprijinita de un WC. Ce romantic… Hahahaha! Lua'v'ar dracu' pe toti!
Mi-am umezit din nou degetul si am inceput sa desenez cercuri in jurul buricului. Un alt deget de la cealalta mana, umezit si el, a coborat jos. Mai jos… Mai jos… Mai… Ma… Mmmmmmmmm… Nu prea reuseam sa vad ce e acolo din cauza burtii si asta ma scotea din minti. Cu degetul in buric mi-o saltam in sus in timp ce imi frecam clitorisul invizibil. Refuzam sa inchid ochii, ceea ce nu prea reuseam. M-am cracanat cat am putut… In urechi imi zvacnea sangele si franturi de foste discutii:
- …freaca scroafa, Laur… Fa-o sa crape de placere.
- …sssssssss…
- Mai da-mi borhot… Da-mi… Asa… Toarna… Gulpgulpgulp...
- …sssssss….
- Zi ceva, luate-ar dracu’!!! Of, mor…. Fute-ma in buric.
Imi cuprindeam burta cu ambele maini, oferindu-i gaura din ea. Turna milkshake pe mine si ma uitam, tulbure, cum se scurge:
- …nesatula spurcata…
si isi baga pula la mine in buric, penetrandu-ma. Eu grohaiam surd, asteptand sa coboare in cealalta gaura…
+++
Eram asezata jos, sprijinita de vasul WC-ului. Nu era nici un Laur acolo. “Ce porcarie!”, m-am gandit… Ce porc-arie. Nici macar sa injur nu mai puteam. M-am ridicat si m-am tarat in camera, refuzand sa ma uit la ceas. M-am bagat in pat tragandu-mi patura peste cap.
+++
Nu stiu cum am reusit sa adorm. Daca as fi stiut, as fi putut repeta experienta si cu alte ocazii. Dar…nu. E ca si atunci cand pierzi ceva, intrebarea ingereasca neintarziind sa apara: “Unde l-ai pierdut?” Hm… “Cum ai reusit sa adormi?”
Spre deosebire de sex, mancarea este valabila la orice ora. Daca vrei. Si daca nu vrei, tot e. Eu nu vroiam, dar ea era afara. As fi vrut-o in mine, dar nu aveam voie… 24h… Ceea ce imi dadea atata placere se afla in afara mea, nu in mine. Nu era o parte din mine. Vezi? De aia urasc normalii! Cei mai multi au nevoie de o pula sau de o pizda – ceva din noi, ceva ce ne apartine – spre a se satisfice. Eu? …nuuuuuuu… Eu aveam nevoie de ceva in plus.
Cand am intrat in casa, el statea in sufragerie facand origami. M-am holbat la el crezand ca aiurez. Ma asteptam la… la… Ma asteptam la… Dumnezeule… Am ridicat mainile vrand sa spun ceva atat de oribil incat sa-l striveasca. Si asa am ramas. Muta. Fusesem eu strivita inaintea lui. M-am lasat pe vine, simtind ca lesin. Ma asteptasem…
+++
S-a ridicat de pe scaun si a inceput sa vina spre mine. Pasii ii sunau pe parchet ca ceasul din camera de la hotel: tac! tac! tac! tac!
- Sssscalaa-tee…
Semne de exclamare? Porunci? Hahahahaaaaaaa. Nuuuuu, astea erau ale oamenilor, ale normalilor. Astia de se lauda ca practica nu's ce BDSM-uri si alte acronime tampite. Laur insa era un sarpe… Un demon. Semnul de exclamare termina poruna: “Scoala-te!” Gata. A fost rostita. S-a dus. Soapta lui sasaita insa o facea sa ramana acolo. Se prelungea, intra in tine si te bantuia zile la rand, ani: “sssscalaa-tee…” Intra incet in tine ca o otrava, stangandu-te de gat pe dinauntru, in continuu: “sssscalaa-tee…” E in mine si astazi, dupa atatia ani.
- Unde sa ma mai scol?! Unde?! Sunt in picioareee!
Tipam de una singura, el nemaifiind de mult langa mine.
+++
S-a intors din dormitor cu o tava mare in mana, acoperita cu o bucata de panza. Sub ea se vedeau niste forme, dar nu-mi puteam da seama ce sunt. A pus-o pe masa si s-a indreptat din nou spre mine: “sssscalaa-tee…”
- Unde? Nu… Sunt…
Vorbeam ca proasta de una singura, el nu spusese nimic. M-a ocolit, tac!, tac!, tac!, intrand in dormitor de unde s-a intors cu rochia mea neagra de la absolvirea liceului. Hahahaaaa, ce jeg… Mi-a pus-o pe umar. Trebuia sa ma imbrac cu ea?!
- Laur, iubire, nu-i nici o sansa sa pot sa intru in carpa asta!
- ….
Facea din nou origami.
- Laur! Sa te fut!, am strigat cu naduf
Dah, taranca mica, asta era planul, remember? Bine.
+++
Am intrat in baie dand jos ce aveam pe mine si uitandu-ma la hidosenia din fata mea: “Rochie! Asta ai sa porti!” “De cee?! Nu vreau!” “Pentru ca asa-i normal! Asa trebuie. Asa!” M-au varat in ea si mi-au facut vant la petrecerea de sfarsit de liceu. Cu toti australopitecii aia… Inainte de a intra in sala, mi-am desenat cu ruj o cruce intoarsa pe frunte. M-am dus la alcoolicul de dirig si i-am fluturat intre ochi invitiatia de la Louvain: “sa ma pupi in cur, geografule!” A fost ultima data cand am vazut turma de gorile. Dar nu si rochia…
Cum sa fac? Dupa destul chin, timp in care am tot sperat sa se rupa iremediabil, am reusit sa o trag pe mine. Spectaculos! Merita o scrisoare de felicitare firma care a facut-o… Cele 24h de post negru au avut si ele insa partea lor. Oglinda? Nu!
+++
Am iesit, mergand ca o geisha. Mai mult ma taram decat paseam. Laur m-a luat de mana si m-a condus spre usa de la balcon. Acolo era un scaun, perdelele fiind scoase. M-a apasat pe umar, semn sa ma asez. Inca nu-mi dadeam seama… Inca nu stiam. A tras masa in dreapta mea. Afara incepea sa se insereze, luminile de la blocurile vecine incepand sa se aprinda. Inca… nu-mi dadeam seama…
M-a legat de scaun. Ii simteam mainile cu degetele lungi atingandu-ma pe pulpe si deja simteam cum imi pierd si ultima farama de vlaga pe care o mai aveam…
- Laur… Te iubesc, templierule… Laur…
- …
“Sssscalaa-tee…” Eram legata, gata. Safe!
+++
A descoperit tava. Pe ea erau o multime de farfurii patrate, destul de adanci, facute din hartie subtire. La astea lucra el cand am ajuns… S-a dus in bucatarie de unde a carat doua oale cu supa cu carne. Le-a pus pe masa, langa armata de farfurioare. Eu ma uitam la ce face, incepand sa-mi frec coapsele intre ele de excitata. A aprins toate luminile, plus inca doua lampi pe care le-a fixat pe mine. Doamne… Nu…e…po-si-bil…
Ma simteam ca pe o scena de teatru aiurit. Oricine s-ar fi uitat in directia aia, ar fi putut sa ma vada. Mi-am lasat capul in piept… In ce hal ajunsesem… Colegii de clasa, toti dementii care mi-au futut viata, toti vecinii care ma injurau cand treceam pe langa ei pe scara blocului, toti stiutii si nestiutii, ma puteau acum vedea. Scuipa. Arunca cu noroi in mine. Ei erau audienta, iar Laur regizorul. Iar eu, eu eram o scena.
+++
Stateam pe scaun in rochia aia preistorica si nu ma gandeam la nimic. Ca niciodata, Laur a pus muzica. Ce… Era ceva medieval. Voci b... |
