Orele au trecut surprinzator de repede. Era ora pranzului cand am ajuns acasa. Locuiesc intr-un apartament de 3 camere, situat la ultimul etaj al unui bloc comunist. Majoritatea vecinilor au 65 de ani si peste, asa ca prezenta mea nu trece neobservata.
Fac un dus rapid si ma tolanesc pe canapea, gandindu-ma la Anca. La privirea ei rece, la politetea ei, la felul ei de a vorbi, la eleganta ei. Era diferita de femeile cu care ma intalnean si cu care ajungem sa fac sex. Era distanta si inflexibila, pe cand celelalte ma copleseau cu atentie. Oare sa fie acest lucru ceea ce ma atrage la ea? Aveam nevoie de un ascendent, aveam nevoie sa putem vorbi in particular si aveam nevoie ca totul sa para natural. Scamatoria cu cafeaua a fost bulgarele, iar teatrul facut de mine a alimentat rostogolirea. Am plecat val-vartej, lasand in urma mapa, banuind ca va veni sa mi-o returneze. Telefonul ud a fost o victima colaterala: nu a fost planificat, desi era evident ca se poate imbiba cu cafea, dar a fost binevenit. Urmeaza episodul 2.
Salvez cartela si o pun intr-un telefon mai vechi. Dupa cateva ore, plec spre curatorie, apoi spre fisc. Ajung in jur de 4 si ii trimit un sms scurt: "Buna ziua! Ne vedeam in acelasi loc ca la pranz. :)". Raspunde cateva minunate mai tarziu: "De acord!".
Pe la 4:35 isi face aparitia. Era imbracata la fel de office ca si in urma cu cateva zile: pantaloni negri, camasa alba cu dungulite, un sacou negru, pantofi cu toc mic. Cobor din masina si o intampin:
- Buna ziua, din nou!
- Buna ziua, domnule P.! Imi raspunde in acelasi ton rece. Va rog sa ma iertati pentru intarziere!
- Nicio problema! Mergem?
- Domnule P, ma tem ca nu mai pot onora invitatia. Nu obisnuiesc sa ma intalnesc cu contribuabili.
Nu stiu din ce motiv, dar lipsea aceasta replica. O femeie atat de sobra pastrea distanta indiferent de situatie.
- Daca ati rezolvat cu curatatoria, va pot da banutii acum, continua ea. Daca nu, astept un telefon de la dvs.
- Daa... Legat de bon... Dupa ce am plecat, la amiaza, am mers direct acasa, unde am inmuiat hainele in apa rece, apoi le-am spalat la masina. Nu cred ca mai are rost sa le duc la curatatorie.
Pentru o persoana care planuieste fiecare aspect din viata, uneori nici mie nu imi vine a crede ce rezerva de spontaneitate ascund.
- Ramasese sa acopar eu nota de la curatatorie.
- Intredevar. Daca imi amintesc bine, tariful pentru o pereche de pantaloni este in jur de 8 lei, iar pentru o camasa este de 12 lei. Cam cat doua limonade simple. Va puteti revansa cu nota de la terasa. concluzionez zambind.
- In acest caz, sunt de acord!
- Minunat!
Deschid usa si o ajut sa urce. Ocolesc masina, urc si pornim. Ajungem la o terasa din apropiere, ocupam o masa retrasa si comandam faimoasele limonade.
In ziua aceea am mai invatam ceva: o limonada este un combustibil la fel de bun precum o cafea, cand vine vorba de a alimenta o discutie. Am petrecut cateva ore bune, in care am dezbatut nimicuri ale vietii cotidiene, ale birocratiei fiscului si ale societatii. Desigur, am abordat si incidentul cu cafeaua si ne-am amuzat de situatie. Asa am aflat si ca sunt o mica "vedeta" in institutie si ca toate functionarele ma evita, iar ea, fiind noua, nu a avut de ales.
Ma fascina usurinta cu care discutam si cu care schimbam subiectele. Totul venea natural, fara fortari, fara pauza, ca si cum am fi facut lucrul aceste ani de zile la rand. Nu as fi crezut ca sub acea masca de raceala si distanta se ascunde o persoana atat de comunicativa si de inteligenta. Vazand-o de aproape, in lumina dupa-amiezilor tarzii de primavara, nu am putut sa nu remarc frumusetea chipului ei si caldura ochilor ei. Cu fiecare clipa eram din ce in ce mai convins ca are o enigma care astepta sa fie deslusita. Iar, in acel moment, m-am decis sa fiu eu cel o va face.
Limonadele erau pe sfarsite, dar nu si discutiile. La un moment dat se scuza:
- Am sa va rog sa ma iertati, dar va trebui sa plec. I-am promis mamei ca mergem la niste cumparaturi.
- Nicio problema! Sper ca nu v-am incurcat!
- Deloc! Va rog sa ma scuzati, am sa merg pana la toaleta. Cand ma intorc, cerem nota si ne retragem?
- Sigur.
Am urmarit-o cu privirea si, cand a intrat in local, am cerut nota si am achitat-o pe loc. Anca revine dupa cateva minute si ma intreaba:
- Cereti dvs nota, va rog?
- Daa... Legat de nota... Am achitat-o eu! Zic eu zambind precum un copil care a... |
Placerile vietii: Intalnirea
