Weekend-ul a trecut pe nesimtite. Eu, insa, ma simteam precum un adolescent in care hormonii zburdau fara nicio jena. De vineri seara, cand am lasat-o Anca la mall, si pana luni am schimbat cateva mesaje si, printre altele, ramasese ca luni sa iesim la cina. Mi-am umplut timpul cu munca, dar nu imi puteam lua gandul de la ea. Ce se intampla cu mine?
Ne-am dat intalnire la un restaurant din centrul orasului, la ora 7. Facand rezervarea, am cautat sa ajung primul, cu putin inainte de ora stabilita.
Pe la 7:10 ajunge si, pentru o clipa, simt cum raman fara aer. Am vazut-o de doua ori, de fiecare data imbracata office. Acum era total diferita, intr-o rochie inflorata, pana sub genunchi, incaltata in sandale si cu parul ei negru desfaut si cazand pe umeri. Banuiesc ca nu am reusit sa imi ascund surprinderea, caci a zambit larg de cum m-a vazut.
- Buna seara, Matei!
- Sal.. Sear.. Buna seara, Anca! nimeresc eu in cele din urma, in timp ce ma ridic de pe scaun.
Ma apropii de ea si trag scaunul:
- Daca imi permiti, esti foarte frumoasa!
- Iti multumesc, Matei! Raspunse ea, plecand capul, in timp ce se aseza la masa.
Ma asez in fata ei si, fara sa ne dam seama, incepem sa ne povestim banalitatile zilei. Comandam specialitatea casei si cate o limonada (eu eram cu masina, iar Anca nu era amatoare de vin, cel putin nu in public, cum aveam sa aflu mai tarziu). Fara sa ne dam seama, ajunsesem in punctul in care small talk-ul se termina si urma sa luam "taurul de coarne" :
- Povesteste-mi despre tine, te rog! Incep eu.
- Ce anume?
- De exemplu, cine este Anca C.? De unde e? Ce pasiuni are? Ce vise are?
- Ei, bine, nu este o poveste interesanta.
Asa am aflat ca Anca a fost crescuta de mama ei, tatal ei parasindu-le cand ea era mica, ca locuieste alaturi de mama ei intr-o garsoniera, ca a ajuns la fisc ca ultima solutie dupa ce si-a pierdut jobul din privat. Pe masura ce o ascultam, totul avea din ce in ce mai mult sens. Anca pastra acea masca de femeie rece si distanta ca sa indeparteze pe oricine pus pe rele. Am mai aflat ca isi dorea sa stranga suficienti bani ca sa se poate muta singura.
- Dar Matei? Intreba ea la un moment dat. Cine e Matei?
Venise randul meu sa povestesc asa ca nu am mai stat pe ganduri si am inceput sa spun de toate despre mine. Pe masura ce vorbeam observam cum Anca asculta foarte atenta, ceea ce ma incuraja sa continuu, si, mai ales, cum simteam ca, pentru prima data in viata mea, ma pot deschide fara frica in fata unei femei.
Si tot pentru prima data in viata, am pierdut notiunea timpului in compania unei femei.
- Stii, ma trezesc vorbind in drum spre masina, ar putea parea ciudat, dar ma simt foarte bine in compania ta. Simt ca te cunosc de ani de zile, cu toate ca ne stim doar de o saptamana.
- Te inteleg, imi raspunde ea, zambind usor stanjenita. Si eu am aceeasi senzatie.
Am urcat in masina si, in ciuda protestelor ei sfioase, pornim spre ea.
- Cum crezi ca as putea sa te las sa mergi singura spre casa in miez de noapte?
Singurul ei raspuns a fost un alt zambet stanjenit.
Orasul era liber si ajungem relativ rapid la ea. Opresc in fata scarii si ma intorc spre ea:
- Iti multumesc pentru seara aceasta! Esti o femeie deosebita si m-am simtit foarte bine!
- Si eu iti multumesc! Nu am crezut ca o cina poate fi atat de frumoasa!
Fara sa imi dau seama, incep sa ma joc cu o suvitandin parul ei si ma apropii usor de ea. Imi evita privirea si se uita spre torpedo. Pe masura ce ma apropii de ea, simt cum incepe sa tremure. Ma opresc pret de cateva clipe, moment in care intoarce capul spre mine. Privirile ni se intersecteaza, iar ochii nostrii se pierd unii in ceilalti. Tremurand in continuare, se apropie incet. Ne simtim respiratiile, iar buzele se pregatesc sa se contopeasca intr-un sarut. Din senin, Anca misca brusc capul, iar buzele mele ii saruta obrazul.
Nu intelegeam ce s-a intamplat. Eram ca un disc de vinil, de pe care sare acul fix in punctul culminant.
- Te rog sa ma ierti! zise Anca. Era un moment atat de frumos si ma tem ca l-am stricat!
- Te rog sa nu iti faci griji! Te rog sa imi ierti indrazneala...
- Am visat atata timp la acest moment si, cat de frumos mi-am dorit sa fie, atat am reusit sa il distrug, continua ea cu vocea tremuranda, privind in gol. Nu ai de ce sa iti ceri iertare, ai facut ce trebuia.
Ii cuprind barbia in degete si ii ridic capul. Era total transformata fata de acum cateva clipe, isi musca buza de jos si avea ochii umezi.
- Hei, hei! spun eu incet. Linisteste-te, te rog! Nu inteleg! Ce s-a intamplat?
- Mai devreme, la masa, ti-am povestit de situatia mea, dar nu ti-am spus totul. Neavand posibilitati, a trebuit sa lupt din prima clipa si, pentru asta, a trebuit sa fac niste sacrificii. Am invatat mult ca sa ma pot ridica si, cand am terminat scoala si m-am angajat, a trebuit sa muncesc la fel de mult, iar asta a insemnat sa renunt la mine... Se opreste pentru o clipa si trage aer adanc in piept. Ai observat ca sunt o fire rece si distanta si, din acest motiv, m-am lovit de ignoranta tuturor. Ii inteleg, probabil ca si eu as fi facut la fel.
Coboara privirea in jos si incepe sa se joace cu mainile
- Am visat sa fiu la fel toate femeile din lumea asta, sa fiu curtata, sa atrag privirile, sa fiu admirata, dar nu s-a intamplat niciodata, pana la tine. Ai fost primul barbat care m-a invitat sa iesim in oras si ai facut lucrul acesta intr-un mod in care sa nu pot evita momentul.
Nu ma asteptam la aceasta destainuire.
- Seara a decurs atat de natural, incat am inceput sa sper ca se termina frumos, cu un sarut furat inainte de a merge acasa. Nu iti pot descrie ce am simtit cand am vazut ca vrei sa faci asta. Totul era minunat, pana cand.... Pana cand m-am speriat si te-am evitat. Am visat atat la momentul in care voi fi sarutata pentru prima data si l-am stricat! Spuse ea aproape in lacrimi. Sunt o proasta!
In niciun caz nu ma asteptam la aceasta destainuire. Dar nu am timp sa procesez ca Anca deschide portiera si da sa fuga spre scara blocului. Din reflex mai mult, deschud si eu portiera si fug spre ea, prinzand-o dupa cativa metrii.
- Lasa-ma, te rog! M-am facut de ras!
O strang in brate si simt cum nu opune niciun fel de rezistenta. Capul ei se sprijina pe umarul meu iar respiratiile noastre sunt in tandem.
- Este in regula! apuc sa spun. Totul va fi bine! Este in regula! repet de cateva ori, in timp ce o mangai pe crestet.
Simt cum se linisteste, respiratia ei revine la normal si ridica privirea spre mine. Ma uit in ochii ei umezi si rosii.
- Ma tem ca seara asta este o exceptie, incep eu cu un zambet in coltul gurii. Te rog sa ma crezi ca nu am obiceiul sa fac femeile sa planga la prima intalnire, mai ales o domnisoara atat de frumoasa ca tine!
Chipul ei serios se transforma in cel mai sincer zambet pe care l-am vazut in viata mea. Nu mai era functionara Anca de la fisc, ci era Anca, fata marginalizata, care viseaza sa se integreze.
- Si, continuu, legat de destainuirile tale, pui prea multa presiune pe tine. Totul se intampla la momentul potrivit. Niciodata mai devreme, niciodata mai tarziu.
- Dar...
- Niciun dar, o opresc, punand un deget peste buzele ei. Te inteleg si stiu cum e sa fi dat la o parte pentru ca esti diferit. Si tot ce poti face este sa te uiti la ei, sa intorci capul si sa le spui: "pierderea voastra!". Si, neaparat, cu o grimasa.
Incepe sa rada cu pofta cand vede ... |
Placerile vietii: Revelatia
