Decembrie 1973,Liceul Gh.Sincai.
Sunt fericit ca in sfarsit pot sa-mi vad parintii. Pe mama,care a fost atat de nefericita atunci cand tata a luat decizia, de a ma trimite acolo unde invatase si Gica Petrescu,cantaretul care ii preschimba vinul prost, pe care obisnuia sa il deguste(in cantitati generoase) intr-un vin “BUN DOMNULE!”,doar cu maiestria versurilor si a muzicii sale. Eram fericit ca o sa-mi vad tatal,care atunci cand in barul de la coltul strazii,se punea muzica lui Gica Petrescu se ridica si afirma cu mandrie:”Baiatul meu invata unde a invatat Gica Petrescu” si apoi dupa cateva pahare, se ridica spunand:”Gica Petrescu invata unde a invatat baiatul meu”
Sunt fericit,acum ca am luat vacanta de iarna,si pot pleca acasa,in Pitesti.
In tramvai ma asez langa o fata. Are o uniforma curata,iar parfumul sau ma ameteste. As vrea sa-i vad fatza,insa priveste pe geam. Are parul blond,strans in coada.Se intoarce spre mine,ma priveste apoi iar se uita pe geam. Sunt vrajit de frumusetea ei. Vreau sa-i vorbesc,insa o doamna cu palarie,cam la vreo 50 de ani si vreo 100 de kg,isi drege vocea deasupra capului meu. Isi intoarce iar capul,dar e prea tarziu.Femeia isi drege iar vocea,si imi dau seama ca trebuie sa ii ofer locul meu. Acum o pot vedea de sus. Se ridica si ea,simt ca o voi pierde,dar atunci cand tramvaiul opreste,fata ma ia de mana si imi arata sa cobor. Sunt in transa si ma conformez.
Intram intr-o piata,unde intr-un colt vad cativa oameni stransi jucand alba-neagra. Apoi intram pe un culoar la capatul caruia e un zid. Mergem pe langa zid,coboram cateva scari,apoi iar intram intr-un culoar, si iesim exact in fata unui bar. Tot timpul de cand am coborat din tramvai si pana in fata barului nu a vorbit cu mine. Desi o intrebam razand “unde mergem?”. Acum insa imi zice:
-Eu sunt Marga.
-Incantat de cunostiinta,ma numesc Costin. De ce am venit pana aici?
-O sa vezi. Uite aici locuiesc eu.Vrei sa intrii?
Era normal ca voiam sa intru,in afara faptului ca nu stiam unde sunt si nu imi aminteam pe unde am venit,imi era si sete.Imi simteam gatul uscat,atat de uscat ca nici saliva nu mai aveam.
Ma uit la ceas,aveam un ceas Atlantic,cu o curea de piele. A fost al tatei,dar cand am intrat la Sincai mi-l oferise drept rasplata. Limbile imi aratau 15:40. Ma i-a de mana si intram in bar.
Barul era pustiu. Cateva mese asezate simetric,iar intr-un colt intunecat,trona un pian. Era de fapt o pianina Belarus foarte veche. Am apasat o clapa apoi doua…
-Stii sa canti?
-Nu!
Un zgomot se aude din coltul opus. Apoi ca si in Geneza,s-a facut lumina.
-Marga, cine este domnul? Spuse pe un ton grav tatal.
-Un coleg de liceu.
-Se pare ca parintii nu l-au invatat cum sa se comporte.
-De ce spuneti asta? Ma ridic eu…
-Bine domnule,intrii in casa mea,fara sa fi anuntat,apoi te asezi pe scaun,fara sa fi fost in prealabil invitat..pui mana pe obiecte,si nici macar nu ai avut bunavointa de a saluta.
-Imi pare rau! Eu sunt Costin.
In secunda urmatoare…
-Tata,noi mergem sus. Daca ai nevoie de mine…ma strigi.Bine?
-Da,da!
Scarile erau mici si inghesuite,formand o spirala.Intram intr-un hol,apoi pe o usa intre-deschisa. Camera era intunecata. Peretii erau acoperiti,cu un tapet simplu. O masa,un scaun asezate in colt,un pat. Se aseaza pe pat,isi desface parul si ma invita sa iau loc langa ea.
Inca eram uimit de felul in care imi vorbise tatal ei. Se ridica si se indreapta spre sifonierul ce avea usa dreapta cazuta.
-Poti sa te intorci putin?
Tatal ei imi provocase o oarecare teama. Daca aveam dubii referitor la sanatatea mentala a Margai, acum aveam si convingerea ca tipa nu era pe treaba ei. Faptul ca ma invitase in camera ei pentru a o asista cand isi schimba hainele, mi se parea oarecum imoral. Daca o doream? Era lesne de inteles ca da. Insa locatia, ma facea sa ma gandesc de doua ori inainte de a actiona.
-Gata! Poti sa te intorci. Sa stii ca tata e un om bun,dar are o personalitate autoritara. Stii…a fost pe ofiter. A luptat chiar si pe front. Atunci s-a declansat in el ceva. In momentul in care si-a vazut camarazii ucisi de plumbul armelor. A venit acasa si nu a mai fost acelasi. Probabil sentimentul de vinovatie, il apasa si acum. Multi din prietenii lui nu s-au mai intors, altii desi s-au intors vii,au ramas mutilati. E greu pentru el. La cativa ani, m-am nascut eu.
Cand aveam zece ani, mama a fost gasita spanzurata, chiar aici in gradina. De atunci,tata a ramas singur. De atunci are grija de mine…
Desi vorbea, nu intelegeam nimic. imi tot povestea despre taica-su, dar gandul meu era la faptul ca ea isi dadu jos uniforma.
Se aud pasi pe scari. Timbrul grav al tatalui, imi da fiori.
-Marga,te strig de vreo 10 minute! Esti surda?
-Tata eu…
Palma grea isi lasa-se urmele sangerii pe obrazul Margai. Se abtine sa nu planga, vad asta. Imi doresc sa intervin, dar sunt sigur ca nu as face altceva decat sa agravez. Ea ma priveste,o privesc si eu si atunci incepe sa planga. Urmeaza o a doua palma. Sunetul infundat,ploscanitul, aproape ma face si pe mine sa plang.
“-Ce crezi ca daca amageul asta e aici, nu te bat? Pune-te pe ciuci! Dracia Dracului…”
Il vad cum isi scoate cureaua. In acel moment ma ridic, dar Marga imi face semn sa nu ma bag. El ma priveste cu dispret apoi ii ridica fusta si…
“De ce ai venit ma? De ce l-ai adus? Vrei sa te futa? Lasa ca iti arat eu!Va arat eu!”
Pielea Margai era inrosita de pielea cingatoarei cu care o lovea. Nu stiam ce sa fac. Desi nu apucasem sa o vad dezbracandu-se acum tatal ei ma obliga sa ii privesc pasarica care se contracta cu fiecare lovitura pe curul inrosit.
Marga tipa cat de tare putea,iar eu inca nu reuseam sa ma dezmeticesc din acest cosmar.
Ii priveam lacrimile cum siruiau pe obrazul, care inca mai avea urme de palma. Apoi imi indreptam privirea spre pizda ei. Ma simteam vinovat pentru faptul ca intr-un fel ii eram recunoscator tatalui ei.
“-Ba! Daca vrei sa nu te bat si pe tine,pup-o!”
Desi vroiam,chiar daca ma temeam pentru siguranta mea,nu am facut-o.Si lui nu i-a placut.
A continuat sa o loveasca.
-Va rog,lasa-ti-o! tipam eu cu lacrimi in ochi.
-Pup-o ma, ... |
Povestea lui Nea Costin: Barul ciudatilor
