Ploua ingrozitor in noaptea aceea. Valuri de apa alunecau pe bulevardele interminabile si ai fi zis ca Potopul ce se dezlantuise i-ar face pe acesti americani neobositi sa stea in casa. In ciuda ploii torentiale, strazile gemeau de masini de politie, taxiuri galbene si ambulante gonind nebuneste, iar trotuarele erau asaltate de grupuri mari, ascunse sub zeci de umbrele urate. Eram aici de trei zile, dar ploaia nu se oprise, limitandu-ne accesul la orice fel de activitate incitanta. In avion, ne facusem planuri zburam pana pe flacara Statuii Libertatii, sa privim orasul agitat de pe Empire State Building, sa ne pierdem prin cluburile obscure, in care se zbenguiau tineri machiati cu creion negru, apoi sa ne oferim unul altuia prada serii respective. Ce dezamagire totala...
Marie se rasuci in cearceafurile negre, torcand molatec, in timp ce geamurile erau tulburate de picaturi enorme de apa lovind violent.
-Rene`... Ma plictisesc. Nu trebuia sa plecam din Paris. Dragul meu Paris... Pana si Lumea Noua ne respinge atat de evident.
-Iubito, linisteste-te. Vorbesti de parca nu am avea o eternitate la dispozitie...
-Si daca nu o avem? intreba ea filosofic. Am avut timp sa ma gandesc noptile astea. Suntem nemuritori, dragul meu, dar nu suntem invincibili. Putem fi distrusi si atunci...
-Cred ca ar trebui sa gandesti mai putin si sa actionezi mai mult. Trebuie sa-ti amintesc, pisicuto, ca natura ta comoda ne-a tintuit in camera asta de hotel trei nopti la rand.
M-am indepartat de fereastra, impreunand mainile la spate si examinandu-mi frumoasa companioana a caror forme se vedea conturandu-se sub matasurile subtiri. Ea rase usor si sopti:
-Nu, nici sa nu te gandesti. Bine, ai dreptate, dar unde putem merge? Niciunul din noi nu cunoaste orasul si nu cred ca ar trebui sa cerem un ghid...
-Corect. Si totusi... Am o idee. Ne intalnim la poarta, in 30 de minute.
Inainte sa poata spune ceva, eram deja pe hol, imbracand tunica lunga de catifea, cu guler de satin negru, si indreptandu-ma spre lift. Uitasem sa-i spun sa se imbrace frumos, dar nu aveam nici un dubiu ca intelesese faptul ca imi era foame. Probabil si ea avea nevoie de un impuls, iar cafeaua pur si simplu nu mai isi facea efectul. A fost nevoie de o bancnota de 50$ ca sa aflu cateva adrese interesante de la unul din hamali si un zambet convingator aruncat receptionerului pentru a inchiria una din vestitele limuzine Ritz, si totul era gata exact la timp. Marie isi facu o intrare demna de un film cu Gable sau Bogart - usile liftului se deschisera, iar clopotelul ii anunta debutul pe mica scena a elegantului hotel. Cu pasi de felina, miscari zvelte, iubita mea Marie inainta pe covorul rosu, iar trupu-i minunat, scos in evidenta de rochia lucioasa de matase, fasiile de material acoperindu-i sanii iar sub talie mulandu-se pe coapse pana deasupra gleznelor, atragea in mod evident privirile tuturor, atat barbati, cat si femei. Isi conturase ochii in negru-carbune, lasandu-si buzele sa se bucure de rozul pal natural, accentuandu-si astfel privirea aproape hipnotica, in care si eu ma simteam pierdut uneori. Cu o miscare gratioasa isi strecura bratul sub al meu, zambind jucaus:
-Iti plac? sopti ea doar pentru mine.
-Esti minunata, i-am raspuns sarutand-o fugar, apoi conducand-o spre usa, pe covorul in care tocurile subtiri ale sandalelor pareau sa nu lase urme.
Soferul ne saluta cu un zambet benevol, deschizand portiera pentru amandoi, apoi alerga, incercand sa evite picaturile de ploaie, in jurul masinii si-si ocupa pozitia la volan. Marie ma privi inchizitoriu, asemeni soferului ce-mi cerea fara cuvinte destinatia.
-Ravenheart! am comandat nonsalant, in timp ce omul de la volan ma examina mirat. E undeva in Brooklyn, am completat, incercand sa-l pun in tema.
-Stiu unde este, domnule, dar nu pareti genul... Daca-mi permiteti...
-Ce este? am intrebat contrariat.
-Nimic. Doar ca nu sunteti singurul care nu pare genul...
Marie chicoti usor, apoi intinse o mana, linistindu-l pe sofer:
-Stai linistit, dragule. Nu esti singurul inselat de aparentele lui inocente...
-Sigur, doamna. Cum spuneti dumneavoastra.
Imbatati usor de sampania oferita gratuit de minunatul nostru hotel, ne-am trezit in Brooklyn, intr-o zona mai putin circulata, cu iluminare slaba si locuitori dubiosi. Iubita mea schita un zambet dezgustat, cinic si continand toate lucrurile rele pe care mi le puteam imagina:
-Cred ca glumesti, Rene`. Pentru locul asta m-ai scos din casa pe vremea asta ingrozitoare?
-Ssss! i-am taiat avantul, plasandu-i repede un deget aratator pe buze. Rabdare, pisicuto, rabdare... Sofer!
-Da, domnule?
-Esti liber. O sa ne intoarcem singuri.
-Sau nu ne mai intoarcem deloc... adauga pentru ea Marie, bosumflandu-se.
I-am aruncat o privire dura, asemeni unui tata care-si apostrofeaza copilul, apoi mi-am intarit cuvintele:
-Ne intoarcem singuri, multumim.
I-am strecurat o bancnota prin locul despartitor intre compartimentele masinii, apoi am iesit, asteptand-o pe Marie. Ne-am grabit spre intrarea blocata de grupuri de tineri cu coafuri ciudate, cu parul vopsit negru si machiati cu rimel si ruj de aceasi culoare. Abia atunci am observat firma mare, de neon verde, prezentand numele localului obscur. Doi bounceri ne eliberara intrarea, refuzand in mod evident (poate prea evident) accesul pustilor, probabil minori, in club.
-Sper ca stii ce faci, imi sopti ea nesigura, strangandu-mi bratul la piept.
-Stai linistita - ii pot distruge cu un gand.
-Stiu, dar par atat de... violenti.
Ne-am oprit in usa, lasandu-mi destul timp cat sa cercetez in sufletele lor. Franturi de imagini, acel "broken home syndrome" epuizandu-ma. Familii dezbinate, parinti divortati sau abuzand de acesti copii, accidente sau cazuri clasice de inadaptati. Un sentiment teribil de compatimire ma asalta, aproape disipand tot cheful de aventura pe care ma straduisem atat de mult sa-l recuperez.
-Sa intram, Marie. Copii astia au nevoie de un sfat bun. Atat. Nu-ti face griji - nu o reprezinta nici o amenintare.
Era adevarat. In schimb, interiorul nu parea atat de usor de descifrat. Lumini sacadate scaldau multimea ce parea ca se misca asemeni unei creaturi enorme, compusa din macrocelule. Se unduia asemenea unei mari involburate, valurile alunecand in ritmuri de Rave, sub betia provocata de alcool si Ecstasy. In blitzurile reflectoarelor, puteam descifra cateva siluete prin separeurile ascunse in coltul opus intrarii, iar prin zecile de ganduri haotice, vocile seducatoare ale altora ca noi imi sopteau "bun venit". Si Marie le auzea, strandu-mi bratul puternic, usor speriata. "Nu va faceti griji." "Sunteti in siguranta aici." "Suntem prieteni." Intalnisem astfel de prieteni in trecut, dar acestia erau tineri. Mult mai tineri si mai naivi; in fata lor puteam sa-mi ascund usor intentiile.
-Rene`, sopti Marie in urechea mea, chiar nu cred ca e o idee buna. Cine stie ce intentii au? Poate...
-Eu stiu ce intentii au. Si s-ar putea sa-ti placa, draga mea.
Marie arcui o spranceana, apoi tresari, trezindu-se fata in fata cu una dintre gazdele noastre, insotita de un tanar solid.
-Buna seara, spuse tanara zambind. Bine ati venit la Ravenheart, onorati oaspeti. Nu sunteti de pe-aici, nu e asa?
Mi-am permis o clipa de tacere, examinandu-i pe amandoi, stiind ca Marie nu o sa raspunda inaintea mea. Atat de decadenta aceasta Succubus moderna, cu uniforma ei de scolarita, fustita in carouri rosii, camasa cu maneca scurta, descheiata mai mult decat era normal, reveland un bust generos, ciorapi negri pana peste genunchi si pantofi care spuneau totul. Intotdeauna reusisem sa descifrez femeile dupa ce fel de incaltaminte purtau - curtezanele erau usor de recunoscut, iar fetita cu aspect de pustoaica din fata mea purta acel gen de "fuck me" shoes. In plus, isi coafase parul roscat in doua cozi prinse cu elastic pufos, in total dezacord cromatic cu rujul rosu-sange ce-l intinsese pe buzele moi. Incerca inutil sa ma patrunda cu o privire arzanda, asemeni boabelor de cafea.
-Nu stiam ca gandurile pot avea accent, i-am raspuns cu un zambet misterios. Intr-adevar, ai dreptate - e prima oara cand venim aici.
-Jasmine dorea doar sa sublinieze acest fapt, mi se adresa tanarul brunet, cu un corp vizibil prea lucrat in salile de forta. Venim aici in fiecare noapte si ii cunoastem pe toti clientii fideli...
-Michael! i-o taie asa-zisa Jasmine brusc, incruntandu-se usor si facand un gest de tacere, apoi se intoarse spre noi: dragul meu prieten nu-si cunoaste locul si se pare ca trebuie sa i se aminteasca acest lucru, dar are intr-adevar dreptate. Numele meu este Jasmine si detin acest club. Sunteti bineveniti, desigur, dar inca nu v-am aflat numele...
Pentru o secunda am simtit cum Marie ingheata, acaparata de privirea acestui Michael si de zambetul lui aproape arogant. Parul negru fusese aranjat cu atentie, desi parea ca de-abia se trezise, ravasit in toate directiile, iar ochii si buzele de carbune apareau fantomatic pe fata alba, dar puternica, desenata de contururi foarte masculine. Purta un sacou din piele si nimic pe dedesubt, jeansi de aceeasi culoare ce se revarsau peste niste ghete grosolane, dar foarte curate. Tipul era intr-adevar impresionant, jacheta parand sa se rupa in bucati din clipa in clipa, iar combinatia de haine, freza rebela si machiajul il transformau intr-un paradox: elegant si neglijent in acelasi timp.
-Rene` si Marie, i-am raspuns benevol, aproape umil in fata gazdei noastre. Am aruncat o privire in jur, apoi am fixat-o pe Jasmine cu privirea: am inteles ca este un loc interesant, frecventat de oameni mai putin... conventionali. Nu puteam rata o astfel de distractie in New York, nu-i asa?
-Desigur, imi zambi Jasmine, in timp ce ne arata drumul spre separeul ei. Sunt foarte multi indivizi, asemenea noua, care viziteaza localul meu.
Puteam sa aud tipatul telepatic al fetei ce inca se tinea cu putere de bratul meu, fortandu-si pasii spre locul in care ne indreptam: "Nu e bine, Rene`! Multi viziteaza Ravenheart, dar cati il parasesc in viata?" Am linistit-o usor, cu un sarut pe frunte, apoi ne-am asezat fata in fata cu cei doi.
-Interesanta afirmatie, domnisoara...
-Te rog, spune-mi Jasmine, imi zambi ea jucaus, apoi o privi pe Marie. Doar daca tacuta ta prietena nu se supara, binenteles.
-Ai fi surprinsa sa afli cat de deschisa pot fi, replica Marie cu un curaj exagerat, de parca tot ceea ce-mi spusese pana atunci nu insemna nimic. Pana la urma, draga mea, ce e atat de interesant aici?
Jasmine rase usor, putin macabru, apoi isi intinse mainile cu degete lungi peste ale Mariei, zgariindu-i usor pielea cu unghiile:
-Ai fi surprinsa sa afli cat de deschisa sunt eu...
Intr-un mod bizar, ma amuza schimbul de replici, dar nu puteam sa nu observ privirea lacoma pe care Michael nu prea reusea s-o ascunda. Si totusi, Marie reactiona neasteptat. Ridica din nou o spranceana subtire, de data asta insotita de o mimica a gurii ce percuta la replicile "scolaritei". In ciuda muzicii zgomotoase, am auzit cum si-a inghitit saliva ce-si facea drum spre buze.
-Poate ai vrea sa-mi arati, o completa Marie cu un accent frantuzesc delicios. Ce zici?
-Mmmm... Interesant. Credeam ca noi, americanii, trecem direct la subiect, dar se pare ca si europenii sunt foarte... profesionali. Cred ca mi-ar face placere. Foarte mare placere sa-ti arat si camerele rezervate V.I.P.-urilor.
-Minunat... sopti ea, iar ochii i se umezira, pleoapele se lasara usor, accentuandu-i aspectul pisicesc.
Michael se ridica, facand loc Jasminei, in timp ce eu faceam acelasi lucru, lasand-o pe Marie sa se strecoare afara. Cu docilitatea unui copil, lua mana Jasminei si disparura incet prin multime, spre o usa pe care nu o puteam vedea.
-Ai vrea sa incerci si tu? imi sopti tanarul brunet, in timp ce le priveam pe cele doua indepartandu-se.
-Nu, i-am zambit. Majoritatea barbatilor imi par seci, fara imaginatie si gust. Fara resentimente, dragul meu. Sunt sigur ca esti un amant excelent, dar sunt convins ca nu esti genul meu.
-Esti sigur? continua el pe acelasi ton rugator, in timp ce facu un pas aproape de mine. Nu cred ca ai cunoscut prea multi americani. Suntem cu totul diferiti de voi, europenii, iar eu ar trebui sa stiu - au trecut multi pe-aici.
-Imi pare rau, dar raspunsul meu e in continuare "nu". Din doua motive: 1. esti un tip masiv, iar eu, desi am anumite aspecte feminine, nu suport sa fiu dominat si 2. chiar daca te-ai supune regulilor dupa care joc, mi s-ar parea mult prea amuzant sa vad un tip de statura ta cerand indurare, lucru ce mi-ar taia tot cheful.
-Foarte bine atunci, imi raspunse el cu jumatate de gura. Atunci poate te pot servi in alt fel...?
-Mmmda... Mi-ar face placere sa privesc. Vezi tu, tin foarte mult la Marie si impartasim totul. Intelegi?
-Sigur, dar nu stiu daca Jasmine ar fi de acord. Eu si ea NU impartasim totul.
-Du-ma acolo. Voi clarifica eu totul cu stapana ta, iar daca va avea de obiectat ii voi marturisi ca am gasit singur camera si tu nu ai putut sa ma impiedici.
Michael imi zambi prietenos, pentru prima oara linistindu-si privirea infometata. Dadu afirmativ din cap, apoi imi facu semn sa-l urmez. Multimea se desparti sub gestul lui, aproape biblic, asemeni unui mic Moise ce desparte o mare (neagra, nu rosie de aceasta data) cu puterea de convingere a unui pumn impresionant.
Intr-un labirint de holuri, ne-am indreptat tacuti spre o usa masiva din lemn de stejar. Interiorul parea total diferit de restul clubului, elegant si totusi bizar, nebunesc chiar. Lucrarile de arta, tablouri si sculpturi, infatisau epifaniile unei minti tulburate sau ale unui suflet ce parea sa se zbata nesigur. Nu am spus nimic pana cand Michael nu... |
