Ieri am vazut-o. Dupa 10 ani petrecuti impreuna, totul in viata ei se dusese de rapa. Motivele? Niciodata aceleasi, pentru ca intotdeauna aceleasi. Sugem cu totii la teava groasa a presei de scandal noutati despre ultimele divorturi, despartiri, rupturi. Intotdeauna altele, intotdeauna aceleasi. Conteaza ca esti Jolie, sau Ana, aka prietena asta a mea? Neah, deloc. Diferenta e ca daca esti Ana nu-ti apare moaca nicaieri pe site-uri des vizitate, in publicatii care traiesc din asta, gen Charlie Hebdo care injura zilnic cate un alt Mahomed. Ana isi pierduse Mahomedul personal, ii adora, credea in el cum nimeni nu mai crezuse, era initiatoarea unui cult din care numai ea facea parte. El nu, ca era mai mult plecat, absent, ca orice Dumnezeu care se respecta, ii mai trimitea din cand in cand cate un e-sarut, un evantai, un jet de sperma pe ecran cand se intalneau pe Skype si cam asta. In fine. A venit si ultima ejaculare, care a conicis cu prima lacrima, lacrima aia care nu vine decat atunci cand "dear diary" nu mai are nici un sens.
Tone de email-uri, telefoane, ea era vinovata, clar, chiar daca el ii servise clasicul "it’s not you, it’s me!", ea se incapatana sa creada, sa spere, continua sa dispere, sa se schimbe, poate poate. Dar nu, "it’s not you, it’s me!"-ul era definitiv, irevocabil. Intotdeauna e.
+++
Nu ma sunase de luni de zile. In fine, nu m-a deranjat. Era in relatie, eu nu, sau nu prea, ea era serioasa, era ocupata, era adecvata, terminata. Acum, cam toate astea disparusera, odata cu relatia. Mai putin faptul ca era terminata. Asta se dublase. M-a sunat cand deja toata chestia era veche de vreo cateva saptamani. Mi-a trantit vestea inainte sa apuc sa intreb, politicoasa, ce ma face distantul, mutantul, spermantul... Uhhh... Inainte sa pot intreba, mi-a spus. Si nu am mai intrebat.
- Esti libera zilele astea? Poate iesim pe undeva, povestim mai multe. Si asa nu te-am vazut de nici nu mai stiu cand...
- Ei da... grija mea ai avut-o tu... Bine ca nu te-a lasat cu bebeu, asta mai lipsea.
- Oi, Doamne... In fine... Tu? Inca cu Laur?
- Inca... Dar stii cum suntem noi: on - off asa.
- Pe vineri, atunci?
- Da, suna tu, eu sunt libera cam dupa 4 amiaza.
- ...abia astept...
+++
Am incercat sa nu ma gandesc la reuniune. In fond, nu ar fi ajutat la nimic. Timpul nu mergea inapoi, eu ma schimbasem, probabil ca si ea, in mod sigur ca si ea. "In mod sigur" - ce sperante mai aveam si eu... In fine... Ne-am intalnit in Piata Mare, inca locuiam in Sibiu. Nu prea se schimbase. Era inaltuta, un pic negricioasa, cu par foarte cret tuns scurt, un corp in forma de para. Arata obosita. Nu se machia, ca mine, intotdeauna imi placuse lucrul asta la ea. Un act de curaj, de amazoana, masculii nu-l inteleg. E o chestie de trib. Isi misca soldurile alea cam prea haios. Probabil ca era la ovulatie. Probabil ca eram eu nefututa de vreo 2 luni. Probabil ambele.
+++
Totul a decurs fain. Am ras ca proastele, am vizitat vreo doua expozitii, cumparat cateva movile de carti, le-am carat la mine, am incercat sa nu rostesc cuvinte cheie, sa nu o zandar inutil. Totul a fost ok, poate prea ok. Pana cand am auzit ceea ce nu as fi vrut sa aud niciodata: "Bai, ce fain ma simt! Oano, I’m over him! I’m done with him!"
Cel mai ingrozitor juramant de dependenta ce poate fi rostit de o femeie: "I’m over him!" Semnul fiarei i se intiparise adanc in inima, pentru totdeauna. God, why do you hate us SO much?! M-am uitat la ea, am avut impresia ca mi-a turnat cineva o calare de apa clocotita pe cap, am vrut sa ma scol de pe banca unde eram si sa o izbesc de toti copacii, pana o fac carne macinata, tocata, pana ii storc toata otrava aia din ea. Zi-mi ca esti inca nebuna dupa el, zi-mi ca-ti mananci unghiile in fata telefonului 80 de ore pe zi asteptand sa sune. Zi-mi ca vrei sa te omori, sa-l omori, sa sugrumi pizda aia care sta cu el acum, orice! Numai "I’m over him!" nu!
- Ana...
- Nu, nu, chiar ca sunt!
Esti pe dracu. O vedeam cum se intuneca din ce in ce mai mult, se vedea ca devine nervoasa, nu-mi placeau nervoasele. Poate doar un pic. Nu stiu, urasc tonurile prea ridicate, exceptie facand urletele de placere carnala - dar si aici conditia e sa nu fie false, fortate, teatrale, ci sa vina cu bale, lacrimi, sange, contorsionari, muschi rasuciti si alte accesorii din astea. Ana insa nu era nervoasa la modul asta, ci la ala pasiv-agresiv, gri, mocnit, in care maruntaiele se mananca intre ele, totul se usuca in tine, se casca ca o gaura neagra pe care nu mai are cine sa o acopere. Nu ca in cazul ei a avut cine, dar minciuna poate fi uneori mai tamaduitoare decat adevarul. In cazul ei a fost, ani de zile. Acum, era randul adevarului sa rasara si sa o arda de vie.
+++
Nu ne vazusem de mult. Intre timp mie incepuse sa-mi placa paharul, asa ca dupa ce am stat la vreo 2 cafele, incepuse sa se insereze, iar mie sa-mi arda gatul dupa ceva tare. Era vineri, vroiam sa ma imbat de sa nu mai stiu de mine.
- Hai la Indigo...
- Serios?! Inca mai exista? N-am mai fost acolo de nu stiu cand...
- Da, exista si arata tot ca dracu. Vii?
S-a ridicat de pe banca cu tot intunericul ala in jurul ei, mi-a dat si mie un pic, si am inceput sa mergem.
- Auzi tu, tu inca mai esti cu prostiile alea in cap?
- Ce prostii? Fii mai explicita, ca la cate am e greu sa-mi dau seama de care spui!
- Haha, offf, maaaai, ce bine ca ne-am vazut...
Intr-o singura fraza rostise toate bocetele, uralele si sperantele posibile. Leaganul devenise cosciug, si invers.
- Stiu ca Laur te hranea sau ceva de genul asta... Nu am inteles niciodata ce faceati voi acolo...
- Da, inca o face, cand e around. Acum nu e, asa ca o sa trebuiasca sa o faci tu. Trebuie tinut micutul ala plin! - si m-am plesnit peste burta.
Am incercat sa nu rad, sa vad ce se intampla.
- ...ehhh... Macar aveti ceva ce va tine impreuna, oricat de a dracului de ciudata o fi chestia aia... Eu... Noi...
M-a cam iritat chestia asta. Nu faptul ca ma indopa ne tinea impreuna. In fine, nu era nici locul si mai ales nici timpul sa incep o discutie.
- Mda. Lasa, "voi" e "noi" acum, aici. Asta-i tot ce conteaza acum. Maine mai vedem. Sau nu.
Indigo era o bodega instalata intr-un subsol de bloc, unde intial se aduna gunoiul. Dupa ’89 au renovat cumva incaperea, au marit-o, au bagat niste mese si l-au botezat Indigo. Se asculta mai mult rock, se deschidea la 6 seara si se inchidea la 4 dimineata. Era aproape 8 asa ca jumatate din mese erau deja pline. Ne-am asezat, am comandat doua beri si am continuat sa povestim. Inca doua beri, in mine avea unde sa intre, mai greu la ea. Nu stiu... Adevarul ca ma simteam si eu ca dracu. Vroiam s-o fut, sa beau, sa o pun sa ma indoape, sa recuperam fara sa ne amintim. "I’m over him!" e o chestie care otraveste nu doar pe cea insemnata, ci si pe cei din jur. Incercase sa intre in mine, am facut tot ce-am putut sa nu ma las dusa de val, in fond nu eram decat doua nenorocite la fel de vulnerabile, la fel de ciudate, tunse scurt, inca doua beri... Si o vodca pentru mine.
- si mie nu?!?!, am auzit-o pe Ana, hlizindu-se umed. Era ametita bine, soldurile ii aratau nebuneste, "I’m over him!"-ul se ascunsese prin ceva ungher, cel putin momentan. Asta-i bine.
- Da, da! Si pentru tine! Dormi la mine in seara asta, clar?! CLAR?!
Nu stiu de ce urlam, muzica era tare, dar nu foarte. Mirosea a gunoi comunist, era plin de fantome pe acolo.
- ...bine, bine... Ooooooh, de cand nu am mai fost prin asa locuri...
Au sosit bauturile, le-am varsat in noi, totul punctat de nenumarate excursii la buda. Incercam sa nu ma duc odata cu ea, nu m-as fi putut abtine sa nu o dezbrac acolo. Hai, inca doua beri. I se dezlegase limba, asta e bine, vroiam sa aud ce gandeste cu adevarat, fara bariere, batistute, roluri, zi! Stoarce tot din tine, intra in noroi pana-n gat, lasa-te dusa de mizerie, acolo, in latrina e curatenia desavarsita. In rahat pana-n gat, asa te purifici. Hai ca-ti dau sa bei pana borasti pe strada. Pana iti scoti tot veninul ala din tine.
+++
Avea niste ochi incredibil de tristi. S-a ridicat cu greu, clatinandu-se, sa se duca se se pise. Eu imi imaginam cum o ling imediat dupa, sau in timpul, eram prea beata sa-mi mai pese, vroiam sa o vad cum isi da jos tot de pe ea si se pisa pe mine, s-a intors tot clatinandu-se, am intrebat-o daca mai vrea un rand, a marait ceva, nu am inteles ce, am mai bagat o bere in mine, am ajutat-o sa se ridice si am iesit afara. Era vreo 3 dimineata, racoare, liniste, intuneric. Numai o minune m-a oprit sa nu o sarut. Am inceput sa ne taraim spre casa, abia se mai tinea pe picioare, eu eram mai treaza asa ca incercam sa mentin directia. Nu stateam departe, asa ca dupa vreo 10 minute eram deja la usa.
- Oanoooo... ce mi-ai facut... breeee... ce tare esti..., a inceput sa ... |
Semnul (I)
