Scaunul pe care stateam era din metal, rece. Parea si schiop de un picior, asa ca am inceput sa ma balansez usor, usor, incercand disperata sa imi mut atentia de la groaza care pusese stapanire pe mine. In fine... trebuia ca deschid doar ochii, ar fi fost de ajuns. Incepusem sa-mi frec usor coapsele intre ele. Vroiam sa ma masturbez. Laur nu-mi controla nevoia asta - asa cum nu-mi controla nici o nevoie. Doar mi le incuraja, asa ca se tot multiplicau. Cresteau, deveneau hidoase. As fi vrut sa ma controleze, sa-mi spuna sa nu fac, sa nu frec, sa nu mananc, sa nu... Sa nu... Sa nu... SA NU! Sa nu imi dea pula, sa nu ma lase la alta pizda. Dar probabil ca nu as fi reusit. Si am deschis ochii.
+++
Nu stiu cum ajunsesem acolo. Probabil ca ma drogase, imi pusese ceva in borhot. Picaturi, prafuri, ce mai conta: mancarea insasi era un drog penru mine. Daca as fi putut, mi-as fi injectat-o intravenos, as fi prizat-o pe nas. Orice, orice, numai sa pot primi mai mult in mine, numai sa ma satur. ORICE.
Fiecare pofta imi era un secret. Spuneam fiecaruia ceea ce vroia sa auda. La colege, la servici, la vecini, la rudele care se incapatanau sa sune doar pentru a ma judeca. Era metoda perfecta de a nu spune nimic... Probabil. Tintuita de scaunul acela imi numaram audienta: 1, 4, 65, 32... 0. Nu: 1. Laur era acolo.
Eram imobilizata de maini si de picioare, iar gatul imi era tintuit, printr-o curea de piele cu inel, de un perete. Aveam ochii deschisi si deja puteam sa vad sunetele de pasi. Dumnezeule...
+++
Eram pe o chestie ca o scena, in mijlocul unui mic roi uman format din cativa barbati si femei. Invesmantati in albastru. Purtau manusi chirurgicale, de culoare galbena. Ce hidos... Fara sa vreau, ma simteam dezamagita. Really?! Asta e acum? cum sunt imbracati aia?! Oricum, prezenta lui Laur ma linistea si ingrozea in acelasi timp, ma facea sa am cumva incredere in ce se intampla. Stia intotdeauna cand sa se opreasca... Nu a gresit niciodata. Dar eu ii cerusem "mai mult".
+++
Un tip a venit langa mine si mi-a pus o chestie pe fata care sa ma faca sa tin gura deschisa - chit ca vroiam, sau nu. Zabala cica se numea Spider Mouth Gag. SMG. Mda, nu m-am zbatut, ca nu avea rost. Il fixam pe Laur in ochi si cumva ii multumeam. Nu stiam pentru ce...
Chiar si cu paianjenul ala in gura, nu eram singura ciudata din toata sala aia. Vazusem ca cei din audienta aveau pe ei, in loc de haine, ceva ce parea a fi un cearsaf ud. Cu totii erau infasurati in chestiile alea albe, ca niste mumii fara speranta de inviere. Fara piramide.
+++
Metalul rece din gura facea una cu metalul rece a scaunului. Eram, literal, o bucata de carne intre doua piese de metal. Ce mai lipsea... Am simtit un freamat straniu in sala, si imediat am vazut un alt tip din musuroiul de pe scena cum cara ceva ca un sarpe in mana. S-a dovedit insa a fi ceva mai patetic decat respectiva reptila paradisiaca: un furtun destul de gros, lung, din ceva material moale, foarte elastic, lucios. S-a apropiat de mine uitandu-mi-se fix in ochi. Am avut senzatia ca vroia sa-mi spuna ceva, dar avea dintii cusuti. Oasele sudate, ochii umezi... Ce vrei?! Ceea ce vroia era deja acolo: eu. A apucat furtunul ala de un capat si mi l-a introdus, prin zabala, in gura. Instinctiv am inceput sa-l ating cu limba: avea o textura de latex, de buton, de chestie high-tech, cu marginile bontite, rotunde, nebune. Era imposibil sa te poti rani cu asa ceva. Parea o scula dedicata in intregime Placerii, carnii... M-am infiorat...
+++
Nu puteam musca din el, chiar daca as fi vrut. Vroiam sa musc din el... Il simteam cum inainteaza, de neoprit. Cel care il manevra refuza sa ma mai priveasca in ochi. Am inceput sa respir pe nas. Simteam cum tubul gros depasise faringele si imi cobora deja pe esofag, incercand, libidinos si mai nesatul ca mine, sa-si croiasca drum inspre stomac. Ma lasasem atat de libera incat nu avusesem nici macar reflex faringian. Ce ciudat... In ce te poate transforma dependenta. Dupa o mica rezistenta opusa de sfincterul de la intrarea in stomac, tubul si-a intrerupt, moale, dar ferm, calatoria. Era adanc in mine, in mijlocul stomacului care urla, continuu, continuu, continuu de foame. "Mai mult, Laur! Vreau mai mult..." Nu eram eu cea care il rugasem, ci stomacul. El controla totul in mine. Ii eram sclava supusa... totala...
O tipa din grupul de pe scena controla ceva de arata a buton de termostat. La un moment dat, cand cel care a bagat tubul in mine i-a facut un semn cu capul, a inceput sa-l roteasca usor in directia din ce in ce mai rosie. Nu suportam caldura... Vroiam albastru.
+++
Eram goala. Cineva cu manusi galbene mi-a dezlegat picioarele, mi le-a departat pana mi-au parait oasele si mi-a pus intre ele o spreader bar. Mi-a fixat-o de glezne cu niste curele. Gatul mi-a fost eliberat de legatura. M-a tras in fata pana am ajuns sa stau cu doar jumatate de fund pe muchia scaunului. Mi-a trecut alte curele pe sub genunchi, iar cineva din spate mi-a ridicat picioarele pana am ajuns sa stau practic pe spate pe scaunul ala. M-au fixat asa. Mai puteam totusi sa vad ce se intampla in fata mea, dar nu si in sala. Eram complet imobilizata, legata, intronata. Regina serii. Mizeria cu diamante. Inchisoarea avea o singura bara, si si aia pe orizontala. Nimeni nu spunea nimic.
Temperatura crestea perceptibil, din ce in ce mai mult. Eram cleioasa, vascoasa, din audienta ieseau aburi. De aceea purtau chestiile alea ude pe ei?! Picura din mine, pe mine.
+++
Vreo doi din grupul de pe scena s-au infiintat cu niste stative de metal si niste pungi - ca cele pentru perfuzie, doar ca cu mult mai mari. Erau pline cu ceva seva de culoare incerta. Le-au ridicat si fixat pe stative, cate doua. Dupa, mi-au conectat tubul din mine la una dintre ele. Au rotit o chestie care nu era termostat si prima picatura a inceput sa alunece pe tubul ce parea mai transpirat ca mine. Nu o vedeam, dar simteam cum se apropie de gura. Cand a ajuns in partea de tub care imi strabatea cavitatea bucala am incercat sa o iau pe limba, dar tot ce am putut face a fost sa lovesc textura de latex. Nu stiu ce material era, dar chiar daca nu am putut sa o ating direct, a reusit sa-mi transmita gustul incredibil de bun. Tubul parea sa-l amplifice, sa-l distribuie, sa-l faca sa existe peste tot pe unde trebuie. Oooohhhh.... Picatura a continuat sa alunece: faringe, inca faringe, esofagggg.... nghhhhhh.... ahhhhhhh.... esssooo.... Si a iesit din tub, incepand sa cada.....
Am simtit-o cum pluteste in hau, peretii stomacului contractandu-se dureros, incercand cumva sa o prinda... Nu stiu cat a durat, dar cand in sfarsit s-a asezat undeva m-am cabrat in fata cat am putut de mult, simtind ca-mi ies din minti de placere. Am incercat sa urlu, dar nu am reusit mare lucru. Imi curgeau lacrimile, dar ce mai conta... urmatoarea sarja era pe drum. Scenariul s-a repetat, muscand din mine.
Dar... nimeni nu se grabea. Aerul dilata rabdarea. Simteam cum picu... |
