-" Va inteleg, povestiti mai departe..." Stiam deja ce va spune, îi ofeream doar sansa să se descarce, să se auda pe ea însasi rostind acele ganduri care o macinau.
O observ discret: haine scumpe, bijuterii stilate si sufletul ruina. In jur de 40 dar pare mult mai în varsta, ca de altfel toate femeile aflate in situatia sa. Cele cateva kilograme in plus din jurul taliei nu se vedeau sub contrastul cearcanelor adanci de sub ochi si a fetei trase, obosite, fară expresie, fara viata. Oare cat trecuse de cand nu s-a mai auzit pe sine? Ani, zeci ani?
Stiam insa ca undeva, sub acele aparente de om chinuit, se afla o fetiscana plina de viata care se chinuie sa razbeasca la suprafata ,care striga ca vrea să traiasca. Dar tipetele sale disperate se opreau in zidurile ridicate de adult, o inchisoare nenorocita pe care si-a construit-o cu mana ei.
"...si se poarta tot mai rau cu noi, e ironic , ii sare tandara din orice...Ma mai ascultati?"
Da, o ascultam, desi as fi putut sa ii povestesc eu, cu lux de amanunte, chiar daca era prima data cand o vedeam. Ea era Ana. Un job de multinationala si un copil pe langa asta, lumina ochilor sai. Dan era sotul, un manager corporatist de care era mandra si pe care-l incurajase ani de zile sa avanseze in cariera. Apoi erau dramele lor: ea alergand dintr-o parte in alta, fuga la munca, apoi la gradinita, la scoala, fuga la sala, fuga la , fuga dupa, fuga spre si la final fuga de sine insasi...
Nici el nu era mai bine: terfelit an dupa an prin corporatii, cu presiune la limita infarctului, omorand cu fiecare zi ce trecea copilul din interiorul sau care visase odata sa fie un brav aviator ori un pompier viteaz sau eroul care va schimba lumea. Totul pierdut pentru un venit frumusel care le platea creditul la casa, masinile si concediile ..Doi adulti chinuind doi copii care odata s-au iubit cu disperare pe nisipul din Vama. O femeie care-si omorase femeia , un barbat care omorase barbatul ,un cuplu sinucigas din bune intentii. In ea mai traia doar un suflet de mama ,in el traia doar un suflet plin de griji financiare ,un tata tracasat. Restul ? Previzibil. El venind acasa obosit, mereu tarziu in noapte, zdrobit de bocancii altor suflete moarte, nervos, iritat de tot si toate, cersind afectiune dar incapabil sa o ofere. Ea , stoarsa de ziua încarcata, de grijile cu copilul, intunecata de lipsa oricarei vorbe bune si oricarui zambet. Emoticoanele dulci de pe chat-ul lor zilnic nu mai tineau de mult timp locul adevaratelor semne de afectiune. Pe care si ea le dorea cu ardoare dar nu mai putea sa le ofere. Apoi certurile tot mai dese, solutii intelectuale sterpe, terapii scumpe cu metode complicate culese din amagiri publicitare. Nimic nu mai mergea. Acolo erau ei acum, 2 adulti ca 2 fantome triste dansand haotic in jurul unei dragoste moarte. Copiii din sufletul lor cersesc aer, cersesc dreptul sa se iubeasca, dar cine sa-i mai auda cand totul pare grav, cernut prin filtrul a doua minti intunecate de anii de frustrari.
"Ce fantezii sexuale are sotul Dvs., doamna?".Intrebarea mea, venita de niciunde, din senin, in timp ce ea inca imi povesteste melodrama vietii sale, o blocheaza complet. E dezorientata, nu stie daca ar trebui sa joace cartea "sunt jignita si ofensata de aceasta intrebare" sau sa faca pe nestiutoarea , fapt care ar salva-o de detalii dar ar parea că nu e o sotie buna, ceea ce iar nu-i prea convine.
"V-am intrebat ce fantezii sexuale are sotul Dvs!"
"Noi am facut multe nebunii, am avut o viata sexuala bogata," se eschiveaza ea.
- Nu v am intrebat de trecut, v-am intrebat de azi, de ieri, de saptamana asta. Si nu de ceea ce ati facut ci despre fanteziile sale. O văd cum ezita, se framanta...O luminita ii lumineaza scurt privirea, apoi panica o cuprinde si imi dau seama ca e pregatita sa ma minta. Insist pe un ton apasat, presant..
-Vreau să fiti sincera si deschisa, altfel ne irosim timpul reciproc! Trage aer adanc in piept.
- Pai... sovaie, acum cateva saptamani ar fi vrut sa ma vada s... aaa... facand... si se blocheaza din nou..
- Ce? Sa va vada fututa? Ori sugand pula sau luand-o in cur? I-o trantesc rece, accentuand fiecare cuvant ca pe un ciocan, fara menajamente, uitandu-ma fix in ochii ei.
-Cum va permiteti ? Se rasteste la mine cu ura si se ridica de pe scaun furioasa.
- Dacă plecati nu ati facut nimic, ii spun calm. Vreti sa va salvati casnicia sau sa continuati sa fugiti de tot pana cand va fi prea tarziu?
Ezita dar se prabuseste inapoi in scaun..Nu zic nimic zeci de secunde. Se uita in pamant, umerii ii sunt tot mai lasați, ochii in lacrimi ...
- Credeti că nu mă mai iubește? Sau ma inseala si vrea sa ma arunce la altul sa scape de mine?
- Nici una nici alta, ii replic la fel de rece. Va iubeste.
- Nu inteleg, explicati-mi...Dar, va rog, n-ati putea renunța la limbajul trivial? Nu ma simt confortabil deloc.
- Nu, nu pot renunta. Dumneavoastra sunteti deja un morman de renuntari. Sotul dvs e un morman de renuntari. De aceea ati ajuns azi aici, cu mine , pt ca v-ati obisnuit să renuntati la dvs dar in schimb v-ati adaptat la sabloane, la "asa trebuie sa fiu si asa trebuie sa fie". Sa revenim. Cu curaj , va rog, de data asta.
- A zis că l ar excita sa ma vada ca sug o pula. Că doar cand se gandeste la asta si ii vine cheful sa... sa ... sa ma futa. Ce barbat ar face asta, unde e barbatul puternic cu care m- am maritat?
- E fix acolo. Dacă era slab, acum era cu alta sau va insela cu alta. Fantezia sa e doar un strigat de ajutor, nimic mai mult.
……........…................,....
Stabilisem sa ma intalnesc cu amandoi in weekend, cand copilul lor era la bunici. Sambata la 9 dimineata bateam la usa apartamentului exclusivist din Pipera. Mi-a deschis ea, intr-o tinuta sobra, machiata sumar si cu picioarele goale semn ca nu avusese timp sa se aranjeze total.
- Intra ,Dan vine si el imediat, s-a dus devreme pana la firma, a zis ca daca nu are voie toata ziua sa se apropie de laptop, trebuie sa rezolve cateva lucruri.
Intru in apartamentul lor farmacie. Fiecare lucru asezat perfect, la linie, niciun firicel de praf, semn ca ea era treaza de cu dimineata si pana atunci se ocupase de menaj. Salvarea aparentelor parea o obsesie. (stim toti cum arata o casa cu copil mic). Cand se intoarse cu spatele sa ma conduca in salon observ fermoarul lateral al fustei uitat neglijent deschis, probabil ca staruise sa faca curatenie pana in ultimul moment si se imbracase in viteza.
La putin timp dupa mine ajunse si Dan. Tantos, la costum, cu un zambet larg si studiat, veni drept spre mine, imi intinse mana debordand de siguranta si bunavointa falsa.
- Dan, ma bucur sa va intalnesc.
- Pastrati zambetul asta pt sedintele de management, ii spun sec. Azi e despre casnicia dvs si nu e nimic de zambit. Se uita la mine total descumpanit, nesigur, schitand inca un ranjet tamp. Ii par total nepoliticos si badaran si se intreaba probabil cum mama dracului m-a invitat nevasta-sa sa vin acolo.
Il ignor si pornesc la drum:
- Inainte să incep orice discutie ,va trebui sa ma asigur că e clar pt amandoi ca voi lucra fara manusi. Nu eu decid ce veti face in viitor, nu dau sfaturi ,nici solutii. Solutiile sunt la voi. E clar?
- Da, au raspuns amandoi...
Le- am pus 2 scaune , fata in fata , la doar 50 de cm unul de altul si le-am spus sa se aseze. Eu am ramas in picioare , langa ei, astfel ca erau nevoiti sa se uite de jos in sus la mine.
- Ok...Dan, o sa incep cu tine. Spune- mi, te rog, crezi că depui destul efort sa ai grijă de sotia ta?
Dan raspunse sigur pe el, arogant:
- cred ca , cel putin la lucrurile importante, eu urmaresc mereu ca ele sa fie îndeplinite la timp si ca Ana sa fie fericita.
Va fi dificil... Raspunde de parca am fi la o sedinta de performanta unde se vorbeste frumos dar fara continut..
- De exemplu, uite, curatenia casei ti se pare un lucru important, Dan?
- Da , oarecum, raspunde un pic nedumerit, fara sa inteleaga unde bat cu intrebarea mea.
- Atunci poti, te rog, sa ne explici de ce ai intrat acum incaltat cu pantofii pana aici? Tu crezi ca asta a fost "la timp"?
Dan se fastaci si se uita rusinat spre Ana care isi muta privirea in pamant...Continui fara sa-l slabesc din priviri:
-Vreau sa te descalti imediat. Mai mult , vreau sa te dezbraci pana la sort si iti impaturesti fiecare haina in parte aici, in fata Anei.
- Poftim, cred ca glumesti, nu? Ce e toata povestea asta si ce sens are?
- Are mult sens. Si ti se pare ca arat eu a cineva care glumeste, il intreb cu un ton linistit dar sever. Astept sa putem continua. Daca nu suntem in stare sa rezolvam sarcini simple nu vad de ce ne-am ocupa de cele complicate.
Fata i se stramba intr-o grimasa nervoasa. Ii simt orgoliul ranit. Cauta ajutor in ochii sotiei dar ea evita sa-l priveasca.
- Ana, zise el, tu crezi ca...
- Eu cred ca ar trebui s-o faci, spuse Ana enervata de ezitarea lui . Un zambet sadic ii aparu scurt in coltul buzelor semn ca are un intreg istoric de frustrari pe tema asta.
Suntem impreuna, zise Ana. Daca tot am pornit pe drumul asta, hai sa avem curajul s-o facem pana la capat.
Dan ofta prelung a lehamite. Scoase iritat sacoul si-l puse pe spatar. Apoi camasa o impaturi stangaci, fara arta. Pantalonii , pliati neglijent pe langa dunga, ii puse pe scaun si se uita sfidator cand la mine cand la nevasta-sa.
- Eu am spus sa le impachetezi atent una cate una, ordonat, frumos, asa cum le gasesti in fiecare dimineata.. si sa le lasi la picioarele Anei. Te rog. Apropo, nu uita ciorapii.
Scrasnind din dinti, Dan ajunse in genunchi, in fata mea si sotiei sale, incercand sa si indeplinească sarcina. Se vedea ca habar n-avea cum sa fie ordonat. Se simtea umilit si ochii sai aruncau fulgere de furie.
- Multumesc, am continuat pe un ton cald, acum suntem deja un pas mai departe. Vreau sa privesti atent la picioarele sotiei tale, uita-te la fiecare deget. Observa-le cu rabdare. Degetele astea alearga toata ziua sa fie curat in casa voastra, sunt degetele care nu obosesc sa fuga pentru tine si pentru copil Te rog acum, Dan, oricat de absurd ti se pare, sa le saruti incet, pe fiecare din ele, ca pe o icoana si dupa fiecare sarut sa-ti ceri iertare de la ele pentru toată munca ce le-ai dat-o anii astia prin neglijenta ta.
Simt ca a ajuns la o limita, are pumnii stransi si maxilarul inclestat. Daca n-ar fi Ana acolo cred ca m ar ucide. Are nevoie de ajutor asa ca ma intorc spre sotia sa.
Ana, de cate ori ti-a spus Dan "iarta-ma " in ultimii ani?
- Niciodata, sopti stins Ana si o lacrima i se prelinse incet pe obraz.
Dan ezita. Statea in genunchi in fata mea si a sotiei, aproape dezbracat, vulnerabil, umilit si plin de furie. Daca nu ar fi fost in joc casnicia sa ar fi fugit inapoi in orgoliile sale. Dar lacrima si durerea Anei il facura sa se prabuseasca interior..
- Ai curaj, Dan, poti sa o faci, nu e nimic gresit aici, il incurajez bland.
Isi apleca buzele incet spre degetele Anei si prima data o saruta incet, teatral. Dar cu fiecare sarut si soapta de iertare, care se rostogoleau precum o mantra vindecatoare peste amandoi, respiratia i se calma si corpul incepu sa se relaxeze..Ana statea ca o statuie de piatra si asista la tot acest ritual fara sa zica nimic..Doar ochii sai incepura sa lacrimeze abundent. Ii vedeam mainile care ar fi dorit sa-l mangaie usor pe cap, cu dragoste, cu durere, cu recunostiinta dar si cu sila, incapabila inca sa ierte.
O lacrima a Anei cazu pe fata lui Dan. Acesta isi ridica privirea si observand ochii plansi ai sotiei nu-si mai putu nici el abtine lacrimile. Furiosul de acum 5 min se transformase intr-un băiat care realiza cat de singur ramasese...
- Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma...Isi împreunasera mainile si se priveau printre lacrimi , ca si cum s-ar fi zarit pentru prima data ,fara sa zica nimic. Erau din nou ei, ei si doar ei, suflet ranit langa suflet ranit, plangandu-si tragedia pierderii si regasirii de sine...
I am lasat cateva clipe fara sa spun nimic, contempland in tacere imaginea. Insa rolul meu acolo nu era sa fiu nici bun si nici romantic, mai ales ca, in ciuda trairilor lor, stiam ca e inca o emotie superficiala, nu o traire profunda.
- Dan, te rog sa te asezi pe scaunul tau. Mainile se desclestara cu greu dar acum ma asculta cuminte.
- Ana, cum crezi ca s-a simtit Dan la inceput cand eu, un necunoscut, i -am ordonat sa se dezbrace, sa stea la picioarele tale, sa faca tot fara sa se opuna?
- Presupun ca rau. Trist ,umilit, rapus.
- Exact. Si a revenit doar cand v ati prins mainile si a fost aproape de tine. Tu l-ai salvat. Stii, m-am uitat atent la tine cand el a intrat pe usa, abia ai schitat un suras de complezenta, erai cu gandul la ce va fi, la problemele din trecut. Dar pt prezent, erai absenta. Acum ai avut sansa sa vezi cu ochii tai cum este umilit, cum devine trist ,cum l- am agresat. Asta se intampla cu Dan in fiecare zi de munca si poate ca mult mai rau. Dan rezista acolo cu gandul la tine, la familie. Daca nu era un barbat puternic ar fi plecat de mult. Sau si-ar fi gasit alinarea altundeva. As vrea sa te ridici si sa ma asculti, intocmai ca Dan un pic mai devreme.
Imbratiseaza-ma ca si cand as fi sotul tau si am venit acasa.
Ana se bloca. Nu se astepta nici ea si nici el la asa ceva. Dan, care tocmai se supusese la ordinele mele, isi privi acum sotia cu subinteles "eu am facut-o, ia hai sa te vad si pe tine ". Ana se apropie de mine, isi trecu ambele maini pe dupa gatul meu si isi lasa capul timid pe piept.
- Frumos, surad ironic...romantic. Dar tu crezi ca doar de asta are nevoie un barbat chinuit, nervos si obosit dar care vrea sa se simta barbat? Si fara sa o previn ii iau o mana de pe gat si i -o pun direct intre picioarele mele. Da sa se traga in spate dar o blochez. Vrea sa zica ceva dar cuvintele ii raman in gat.
Dan face ochii mari dar nu zice inca nimic, blocat si el de gestul meu impertinent. Ii tin mana cu forta lipita de penisul meu si continui:
In antichitate, cand soldatii greci se intorceau din razboaie grele in care traiau tot felul de orori, erau opriti pt cateva zile la marginea cetatii si le erau trimise femei pt ai imblanzi si a le potoli furia. Aici , acasa, e cetatea voastra, Ana. Daca-l lasi sa intre cu ororile de peste zi, casa voastra se va umple de energie negativa.
In timp ce vorbeam il observ pe Dan care nu mai asculta, doar privea hipnotizat mana sotiei pe pantalonii mei. Ana nu zicea nimic, doar respiratia i se marise. Simt totusi cum degetele sale incep sa se miste usor, mecanic, tastand forma pulii care incepea sa se trezeasca. Sfarcurile i se intarisera si impungeau camasa mea. Incepu sa respire greu. Isi dadu seama de asta.
- Vreau sa ne oprim, zise ea hotarata. Sunt sigura ca si Dan vrea asta.
- Da, ne putem opri, ii spun. Asa cum va opriti mereu, asa va zice intelectul, nu? Dar realitatea? Pt ca, daca ma uit la chilotii lui Dan si la degetele tale vad exact contrariul. Lui Dan, care se holba in continuare la mana sotiei, ii plezneau chilotii pe el, pula erecta impingea elasticul din jurul taliei si aproape iesea afara. Degetele Anei se miscau si ele timid si automat pe conturul pulii.
- Lasati naibii sabloanele departe. As vrea sa o scoti afara, zic, uitandu-ma la amandoi. Si minunea se intampla: nestiind cui m-am adresat, amandoi au reactionat. Pula lui Dan se ivi semeata si incordata gata sa explodeze in orice moment. Ana imi desfacu si ea incet slitul si imi prinse pula, tragand-o afara. Ii dadusem 20 de motive pentru care merita sa o tina in mana sa calda.
- Dan, vino langa noi, te rog.
Ii desprind mana Anei de pe pula mea si o rog sa-l imbratiseze pe Dan, o mana dupa gat, cealalta pe sub umarul sau. Acelasi lucru il fac cu Dan.
Ambii aveau acum mainile inclestate pe spatele celuilalt intr-o imbratisare stransa.
- Acum urmeaza partea cea mai grea, sinceritatea fata de voi insiva...Va anunt ca o sa fie greu, o fiu sever. Dacam am acceptul vostru, continuam. Ambii clatinara din cap.
- Iau din rucsacul meu doua cureluse si le explic.
Am sa va leg mainile la amandoi sa nu puteti desface imbratisarea. Cat o fac, vreau sa va ganditi la trecutul vostru si sa sa-l sintetizati in cateva fraze pe care o sa le spuneti cu voce tare imediat...
Termin de legat mainile ambilor soti si apoi desfac fermoarul fustei Anei si o las sa cada. Nu se mai opune, sta cu capul pe umarul lui Dan si așteapta sa vina ce-o veni...
- Dan, am sa incep iar cu tine...Gandeste-te la tot ce a fost si hai sa ne imaginam ca e ultima voastra intalnire...Ce i-ai spune Anei?
- Ana, incepu Dan cu glas tremurat, stiu ca nu a fost mereu usor intr....
Nu apuca sa termine cuvantul ca m am apropiat de el si i-am lipit o palma peste fund cu toata puterea.
-Minti! Ti-am spus sa fii sincer!
Prins in imbratisare ,Dan nu putu sa se zbata sau sa se eschiveze. Socat de palma mea, ... |
terapie de cuplu
